Calvarul deportărilor: pagini din GULAG

Pe 6 iulie 2022, de Ziua comemorării victimelor deportărilor staliniste, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” și Uniunea Scriitorilor din Moldova au organizat un amplu eveniment comemorativ cu genericul Calvarul deportărilor: pagini din GULAG.

Evenimentul a început la ora 10.00 cu un Tedeum la Troița ridicată în fața Casei Scriitorilor în amintirea scriitorilor masacrați sau deportați de către diabolicul regim comunist-stalinist. Tedeumul a fost oficiat de un sobor de preoți de la Catedrala ortodoxă română „Sfânta Teodora de la Sihla”, în frunte cu protoiereul mitrofor Ioan Ciuntu, care i-a pomenit în timpul slujbei pe toți cei 33 de scriitori martiri (o cifră hristică!), ale căror nume sunt înscrise pe soclul Troiței, precum urmează: Arbore-Rally Ecaterina, Baidan Boris, Cabac Nistor, Chioru Pavel, Ciulcu Alexandru, Ciurunga Andrei, Costenco Nicolai, Curicheru Mihail, Doibani Iacob, Druță Gheorghe, Gane Emil, Grossu Sergiu, Halippa Pantelimon, Lehtțîr Samuil, Lesnea Sanda, Malai Toader, Marinat Alexei, Milev Dumitru, Nica Sergiu Matei, Pelivan Ioan, Pirogan Vadim, Rusu Gheorghe, Sănduță Petre, Săteanu Filimon, Stati Petru, Stoica Cezar, Sulacov Ioan, Ștefănucă Petre, Tâmbur Alexandru, Terziman Alexandru, Țepordei Vasile, Țurcanu Nicolae, Vataman Paul.

Evenimentul a continuat la Muzeu unde, în Sala de expoziții nr.1, s-a desfășurat Colocviul „In memoriam: scriitori în Gulag”, moderat de dr. habil. Maria Șleahtițchi, directorul general al instituției. La eveniment au participat scriitori, savanți, muzeografi, oameni de cultură, precum și urmași ai celor deportați, în speță scriitori, cum ar fi poeta Ludmila Sobiețchi, născută în Siberia într-o familie de învățători deportați în anul 1949.

În debut, Maria Șleahtițchi a informat asistența că în cadrul Colocviului se va vorbi nu doar despre deportările din 6 iulie 1949, pe care le comemorăm chiar în această zi, ci de întreg calvarul prin care au trecut scriitorii basarabeni și transnistreni, începând cu anul 1937, când au fost masacrați, întemnițați, deportați scriitorii din Transnistria, care au promovat alfabetul latin, opera clasicilor, limba română literară și care, pentru acest fapt, au fost învinuiți de „naționalism”, de „spionaj în favoarea țărilor imperialiste” și alte asemenea învinuiri aberante, urmate de simulacre de judecată și condamnări la moarte, la închisoare sau la deportări în Gulag.

„Probabil, din necunoaștere sau din neatenție, pentru că nu stăpânim proprietatea termenilor, spunem ba deportare, ba exil, ba întemnițare, spunem că un scriitor a fost exilat, când el, de fapt, a fost întemnițat și a avut domiciliu forțat și așa mai departe. Este un semn că încă nu stăpânim bine informația și încă nu s-au fixat bine în memoria noastră acele evenimente așa cum s-au întâmplat și nu spunem lucrurilor pe numele lor adevărate”, a afirmat, printre altele, Maria Șleahtițchi. Scriitoarea nu doar a moderat colocviul, ci a prezentat și o comunicare despre anii de Gulag ai lui Nicolai Costenco, despre numeroasele texte ale scriitorului, păstrate în colecția „Manuscrise” a Muzeului, o parte din ele inedite, care își așteaptă cercetătorii. E nevoie de un proiect de cercetare, în această ordine de idei, căci multe dintre texte sunt scrise cu creionul pe când scriitorul era în Gulag, sunt aproape ilizibile, e nevoie să fie scanate și descifrate, căci cu timpul se deteriorizează, e necesară salvgardarea acestui patrimoniu cultural de mare preț.

Teo Chiriac, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, s-a referit la calvarul acelor zile de vară, pline de zăpușeală, când oameni nevinovați au fost „ridicați” și duși în „raiul” bolșevic: „Sunt printre noi istorici care vor vorbi cu cifre, cu date, dar atunci când e vorba de suferință, de viața unui om, statistica pălește, căci viața unui singur om, a unui singur copil, contează. În aceste zile toride, când mergem în transportul public și, chiar dacă este aer condiționat, simțim un disconfort termic, gândul mă duce la oamenii care au fost urcați cu forța în vagoane de transportat vite, fără geamuri, fără elementare condiții igienice, fără hrană și fără apă și au mers așa zile și săptămâni în șir până la locul de destinație din infernul comunist. Ei plecau în necunoscut, la capătul lumii, fără avere, fără casă, fără masă, fără nimic! Prin comparație cu suferințele inimaginabile ale acestor oameni absolut nevinovați, disconfortul nostru de azi este suportabil, căldurile din transportul public sunt o nimica toată (…) După invazia sovietică din anul 1940, au fost deportați nu doar cei mai buni gospodari din satele noastre. Au început arestările și condamnările acelor personalități, care în perioada interbelică s-au format ca intelectuali, care își formaseră o conștiință națională. Au fost arestați scriitori, deputați în „Sfatul Țării”, fețe bisericești, primari…, într-un cuvânt, oamenii care făceau cultură națională. Proiectul diabolic de deznaționalizare a funcționat aproape perfect. (…) Nu este suficient că le-am ridicat acestor scriitori o Troiță, că-i comemorăm o dată în an. Trebuie să-i readucem mereu în actualitate. Mai avem încă foarte multe de făcut în acest sens. Mi-aș dori ca toți cei 33 de scriitori, numele cărora este perezent pe Troiță, victime ale regimului comunist de ocupație, dar și cei trei scriitori care s-au pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial (Alexandru Robot, Simion Mospan și Teodor Nencev – n.a.), să intre într-o antologie cuprinzătoare, cu fotografiile și biografiile lor, cu fragmente din creația lor, așa încât să-i cunoaștem mai bine, să le cunoaștem opera, să nu fie uitați”,- a conchis Teo Chiriac.

Rând pe rând, în fața microfonului au ieșit și și-au prezentat comunicările sau alocuțiunile dr. habil., profesorul universitar Anatol Petrencu, scriitorii Ludmila Sobiețchi, Dumitru-Dan Maxim, Andrei Langa, Mihaela Perciun, traducătoarea Varvara-Valentina Corcodel, dr. Natalia Hariton, cercetător științific superior, muzeografa Veronica Boldișor. Regizoarea Leontina Vatamanu a prezentat un fragment din tulburătorul documentar „Siberia din oase”, iar Victor Vasilache a prezentat un interviu-mărturisire a lui Serafim Saka (material pregătit pentru documentarul „Golgota Basarabiei” și realizat împreună cu regizorul Ion Chistruga, dar care a rămas în afara peliculei). Serafim Saka vorbește aici despre cartea sa Basarabia în Gulag”.

La final doamna Maria Șleahtițchi a mulțumit asistenței pentru prezență și implicare, pentru cele trei ore astronomice de istorie și a reiterat că Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” va cerceta și va aduce mereu în atenția publicului texte inedite ale scriitorilor supuși represaliilor și va oferi toate posibilitățile de valorificare a ceea ce are în colecții referitor la acest subiect plin de dramatism.

Veronica BOLDIȘOR, MNLMK