Rușii Ucrainei și rușii Moldovei

1491
0
Scriitorul Mircea V. Ciobanu
Scriitorul Mircea V. Ciobanu

Citeam zilele astea niște comentarii în legătură cu decizia Croației de a trece la zona Euro și de a imprima pe monede efigia lui Nikola Tesla, celebrul inventator. Amănuntul picant e că savantul, afirmat în SUA, a fost de etnie sârbă (Henri Coandă afirma cândva într-un interviu că Tesla ar putea fi român bănățean), dar e născut în Croația. În context, un jurnalist ucrainean, având în vedere ascensiunea europeană a țării sale, azi aflată în crâncen război cu Rusia, medita pe seama personalităților de etnie rusă din Ucraina.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Vor fi oare ucrainenii de acord ca persoana emblematică a Ucrainei, demnă de a fi imprimată pe vreo monedă europeană, să fie, de exemplu, un Gorol, care a scris în limba ocupantului? Cât de potriviți ca efigie a Ucrainei ar fi Igor Sikorski (numele lui îl poartă aeroportul din Kiev și universitatea tehnică din oraș), care a trăit și a construit helicoptere în SUA, dar care se considera rus; sau alți celebri inventatori născuți în Ucraina, precum Oleg Antonov și Serghei Koroliov, care s-au identificat întotdeauna ca ruși?

Ce loc ocupă rușii în viața Ucrainei? Ne-a surprins solidaritatea cvasiunanimă, implicarea totală, mobilizarea și sacrificiul cetățenilor ucraineni, indiferent de naționalitate. Rușii Ucrainei luptă împotriva agresorului și nu vor să fie „eliberați”. În opt ani de zile, după anexarea Crimeii și declanșarea conflictului militar în Donbass, Ucraina s-a schimbat radical, reducând la minim influența propagandei Kremlinului, ceea ce nu putem să spunem despre Republica Moldova, care s-a tot bâlbâit în raport cu propaganda rusă în toți anii, după conflictul din Transnistria (Donbassul de ieri și de azi al Moldovei).

Un jurnalist lituanian care locuise multă vreme în Rusia (acum s-a repatriat din cauza războiului), întrebat dacă rușii din Letonia, Lituania, Estonia ar trebui să se lase cât mai repede asimilați, pentru a se simți confortabil, se nedumerea retoric: de ce să fie neapărat asimilați? Ei pot să rămână ruși, să-și păstreze identitatea, dar, cu toate acestea, ei trebuie să poată comunica în limba țării-gazdă și, dacă asta e patria lor, să și-o apere de dușmanii externi. Adaptarea nu înseamnă neapărat asimilare, iar integrarea nu îți impune neapărat renunțarea la identitate. Dar voința de a-ți apăra țara în care locuiești e un test.

Mă gândeam la fenomenul care se numește cetățeanul (= om al cetății) ucrainean de etnie rusă, care își păstrează originea și tradițiile, care vorbește în limba rusă (deși, normal, rupe câteva fraze în ucraineană) și care merge să-și apere patria cu arma în mână. S-o apere, inclusiv, de ocupanții veniți din țara strămoșilor săi.

Atitudinea rușilor din Republica Moldova față de războiul lui Putin merită un studiu sociologic aparte. Cine sunt ei: patrioți ai Moldovei? Fani ai măcelarului din Kremlin? Oameni care își caută de treabă sau oameni care așteaptă să vadă încotro va înclina balanța războiului? Susținători ai cursului proeuropean ori coloana a cincea a Moscovei? Nu mai punem în acest context problema mândriei noastre pentru celebritățile alogene născute în Basarabia, ne gândim doar la dramatica situație a acestui ținut (și la drama oamenilor din ținut, indiferent de naționalitate) într-un context istoric care nu promite nimic bun. Faptul că am devenit, subit, cunoscuți în toată lumea vine la pachet cu pericolul unei invazii cu consecințe dezastruoase, de durată. Și, până vom aștepta susținerea din partea României, UE sau NATO, să vedem care ne sunt propriile resurse și pericole interne.

Adevărul e că în Moldova se evidențiază azi, ca entitate distinctă, nu atât rușii, cât oamenii Kremlinului. De origine diferită, adesea incertă. „Rușii” noștri, în sensul în care ne interesează aici, sunt și moldoveni, și găgăuzi, și ruși, și ucraineni (sic!)… Nostalgici după URSS, porecliți în Rusia „vatnik” ori „sovok”. De regulă, ei se adună (din aceleași motive nostalgice, nu ideologice) în jurul unor partide presupus „de stânga”, chiar dacă statutar acestea sunt în opoziție ideologică față de conservatorismul imperial al patronilor lor de la Moscova. Copii din flori, bastarzi ai istoriei recente, nostalgicii unei cauze pierdute, ei slujesc azi (fie și în gând, deocamdată) un țar străin, care le promite măreția unui imperiu iluzoriu. În contrapunct (unul strident, în falset), ei sunt foarte vocali în ceea ce ține de „statalitatea” RM. Occidentalizarea, europenizarea și, mai ales, românizarea Basarabiei îi pune pe jar: să nu atentăm la statalitate!

Testul pentru „patriotismul” lor e simplu: dacă mâine armata rusă ajunge la Nistru, câți dintre ei vor lua arma în mână să-și apere „patria” de invazia străină? Iar mai având în vedere forțele inegale, câți dintre ei sunt gata să-și pună osul la bătaie, întru salvarea patriei? Dacă se vor bâlbâi în căutarea unui răspuns evaziv (sau condiționat), va fi cazul să ne întrebăm în ce măsură această așchie de pământ are autonomie statală autentică, iar tot soiul de separatiști-stataliști lăudați de Dodon sunt „garanția independenței” RM?

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE