Cu una făcea copii, cu alta – dragoste pătimașă

564
0

În ziua aceea, Vasilisa se întorcea de la fabrică foarte necăjită pentru că, dimineaţă, Serghei îi aruncase multe vorbe grele. Nu putea înţelege ce se întâmplă cu soţul ei de la o vreme. Ba mâncarea nu-i gustoasă, ba rochia pe care o îmbracă nu-i place, ba îi reproşa că nu are grijă de copii. Dimineaţă însă, culmea! După ce a ocărât-o ca la uşa cortului, a trântit cu pumnul în masă şi i-a hotărât: „De azi înainte, nu mai ai ce căuta la lucru! O mamă şi o soţie adevărată trebuie să stea acasă și să aibă grijă de soţ şi de copii”.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Ciudat! Foarte ciudat!”, îşi zicea Vasilisa, întrebându-se ce să facă. Îl aşteaptă întotdeauna cu mâncare caldă, spală, calcă, menţine în ordine apartamentul, copiii sunt îngrijiţi. De ce atunci să-i interzică să mai meargă la fabrică?! Cuprinsă de aceste gânduri, s-a dus la buna ei prietenă la serviciu să-i ceară sfatul.

Eu cred că Sergiu are dreptate. Dacă el îţi aduce de toate, la ce-ţi mai trebuie să munceşti? La naiba cu plăcerea pe care ţi-o oferă munca de pictoriţă într-o fabrică de confecţii!”, i-a spus Fevronia. Biata Vasilisă nu ştia că toată povestea cu statul acasă venea chiar de la scumpa prietenă, care, de câţiva ani, era amanta soţului său şi care dorea ca femeia să stea închisă în casă ca nu cumva să descopere taina.

Prietene din copilărie

Dar s-o luăm mai de departe. Vasilisa s-a născut într-un colț de țară – un sat cu oameni gospodari, așezat în preajma râului Nistru. Rămasă fără părinți din fragedă copilărie, a crescut cu bunica, având-o mereu în preajmă pe Fevronia, care locuia peste drum de casa lor şi cu care a stat într-o bancă în toţi anii de şcoală. Erau nedespărțite. Îşi spuneau una alteia toate secretele.

După absolvirea şcolii în 1987, unchiul Vasile, stabilit în oraşul Surgut, Federaţia Rusă, a invitat-o să-şi continue studiile acolo. A mers şi Fevronia cu ea. Studiau la instituţii diferite, dar locuiau împreună la unchiul Vasile, învăţându-se să se bucure de viaţă în oraşul din Siberia Occidentală. Vasilisa studia la Colegiul industrial de arte, iar Fevronia – la Colegiul de medicină.

Chiar din primul an de studii un coleg îi făcea cu insistenţă curte Vasilisei. Ea nu se uita la el, nu-i dădea nicio atenţie. Îi era antipatic. Deşi colegii credeau că până la urmă o să-l îndrăgească pe nenorocitul îndrăgostit, pe la finele studiilor, iat-o pe Vasilisa măritată cu altul, altfel decât visa. În câteva săptămâni s-a aranjat totul.

Unchiul i-a făcut cunoștință cu Serghei, proprietarul unei mici întreprinderi de prelucrare a lemnului. Fata s-a îndrăgostit până peste urechi de flăcăul chipeş. Îndrăgostit părea şi tânărul de domnişoara înaltă şi drăguţă. Şi foarte rapid s-a făcut şi nunta. Vasilisa avea 20 de ani, iar Serghei – 27.

După absolvirea colegiului tânăra soață a fost repartizată la o fabrică de confecții. Îi plăcea foarte mult munca ei de pictoriță. Fevronia era mai puţin pasionată de lucrul ei la maternitate. Încă nu-şi găsise un prieten statornic şi nici gând de măritiș nu avea, continua să fie mereu în preajma tinerei familii.

Nu știa și nici nu bănuia că soțul o înșală cu cea mai bună prietenă

Şi uite aşa, de la o întrevedere la alta, cum se întâmplă adesea şi în alte familii, Serghei s-a îndrăgostit de Fevronia. I-a cumpărat un apartament cu o cameră într-o altă zonă a oraşului, unde îşi ţeseau orele, iar uneori şi nopţile de dragoste. Își împărţea omul viața între două femei – cu una făcea copii, iar cu cealaltă, dragoste pătimaşă.

Vasilisa nu ştia şi nici nu bănuia că soţul ei o înșală cu cea mai bună prietenă. Şi nici comportamentul Fevroniei nu dădea de bănuit. Era ca un membru al familiei. Foarte des aducea cei doi copii ai familiei de la grădiniță, ieșea cu ei la plimbare, le cumpăra tot felul de jucării, participa la toate sărbătorile de familie.

Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă, până la urmă se strică. La ziua de naștere a celui mai mic, care a fost marcată la o săptămână după dimineața cu vorbe de ocară, Vasilisa avea să-şi surprindă soţul sărutând-o cu foc pe Fevronia. Peste o zi, l-a găsit în cabinetul prietenei la maternitate. Şi-a stăpânit cu greu amețeala.

Abia atunci a înţeles de ce o brutaliza soţul, căutându-i mereu nod în papură. O stare foarte ciudată a copleşit-o. Se întreba, înghiţindu-şi lacrimile: „De ce credeam că nu pot trăi fără el? De ce m-a trădat prietena în care am avut atâta încredere?”. N-avea cine să-i șteargă lacrima şi să-i mângâie durerea.

Unchiului nu i-a spus nimic. Într-o săptămână, și-a făcut în taină bagajele, s-a concediat de la fabrică şi, fără să le spună un cuvânt celor doi iubiți, a plecat cu tot cu copii în or. Tyumen. În Moldova nu mai avea la cine se întoarce. Bunica murise.

Înainte de a ieși din casă, Vasilisa s-a oprit, a privit în jur. Se simțea aiurea, lăsându-i baltă pe toți. O durea, dar era deja hotărâtă, nu mai dorea să dea înapoi.

S-a așezat pe taburetul din antreu, a rupt din agenda de telefoane o filă curată și a scris: „Serghei! Te rog să nu ne cauți. Te lăsăm să-ți trăiești fericirea alături de Fevronia”.

A verificat încă o dată geanta cu toate actele, a tras aer în piept și a ieșit din casă. Ajunsă afară, după câțiva pași, s-a oprit. A ridicat privirea spre cer. Cu ochii închiși, a tras din nou aer adânc în piept. Parfumul florilor și aromele de la pinii din preajmă i-au umplut plămânii cu oxigenul care-i lipsea. Pe buze i-a înflorit un zâmbet.

Fără a se mai uita înapoi a pornit-o iute spre grădiniță să-și ia copiii și să plece cât mai repede posibil din acest oraș.

În acea zi și în noaptea care a urmat soțul nu a dat pe acasă. Își desfăta trupul cu Fevronia…

La Tyumen l-a întâlnit pe colegul îndrăgostit

Străină într-un oraş necunoscut, Vasilisa a avut de înfruntat multe greutăţi. Dormea la hotel. Somnul îi era bântuit de coșmaruri în care tot încerca să fugă de Serghei care stătea fericit cu capul în poala Fevroniei.

Dragostea pe care i-o arăta prietena ei din copilărie, mângâindu-l cu tandrețe, o făcea să încremenească. Sărea din somn, înăbușindu-și strigătul. Leoarcă de transpirație, stătea așa până se lumina de ziuă, masându-și tâmplele ca să se liniștească.

Așa au trecut aproape două săptămâni. Și tocmai când se afla pe culmile deznădejdii, Dumnezeu i l-a scos în cale pe Vladimir, un fost coleg de colegiu, care şi după cinci ani rămase credincios sentimentelor sale.

S-au întâlnit întâmplător în parcul din fața hotelului, unde se plimba cu copiii. Au rămas muți minute întregi sub privirea lui satisfăcută și emoționată. Ochii îi străluceau, fața era palidă.

După minutele de tăcere, a început să zâmbească din toată inima. Chipul i s-a relaxat și a devenit un alt om, plăcut, vesel. Privirea i-a devenit luminoasă, vie, citeai în ea o nemărginită blândețe.

S-au așezat pe banca de alături. De la surâs a trecut la râs. Au râs cu poftă amândoi. Apoi Vasilisa i-a povestit toată durerea ei. S-a descărcat de tot ce avea la inimă fără nicio reținere. Îi făcuse bine mărturisirea.

El i-a spus că, din clipa când a aflat că ea s-a căsătorit, a plecat din Surgut la Tyumen încercând s-o uite, dar și mintea și inima se împotrivesc. Chiar în seara aceea femeia a mers cu copiii în apartamentul lui. Și tot în seara aceea bărbatul i-a propus căsătorie.

Vasilisa i-a aruncat un zâmbet din colțul gurii și i-a spus: „Da”, izbucnind într-un râs cu lacrimi, cum demult nu i se mai întâmplase. Nu avea de ales, a închis ochii şi s-a căsătorit cu el, chiar dacă, cum vă spuneam, îi era antipatic.

Dar pofta vine mâncând. Marea dragoste a lui Vladimir a deşteptat fiori calzi şi în sufletul ei. După cât de tare îi era antipatic în anii de studii, cu fiecare zi alături de el își dădea seama că îi plăcea de acest bărbat mai mult decât ar fi fost cazul.

Când se trezea prima dimineața, îi atingea ușor fruntea cu buzele, îi mângâia obrazul ca să aibă o trezire lină. Plină de bunătatea lui Dumnezeu a devenit viaţa ei alături de noul soţ. Şi soarele devenise mai luminos, şi toată lumea – mai bună.

Vladimir, care era un bărbat fără cusur, a făcut-o să uite de viaţa de coşmar pe care o trăise în cei câţiva ani de căsnicie nefericită cu Serghei. Din dragoste, au adus pe lume o fetiță.

Rămasă văduvă la 42 de ani, privește cu curaj la viață

Însă convieţuirea plină de respect şi înţelegere ce părea să nu mai aibă sfârşit a fost curmată de un accident de maşină, care i-a luat viaţa lui Vladimir după 15 ani de adevărată fericire. Grea și dureroasă a fost despărțirea.

Rămasă văduvă cu trei copii la 42 de ani, Vasilisa a știut să privească la viaţă cu curaj. Au trecut de atunci 11 ani. Nu s-a mai recăsătorit. A trăit și trăiește pentru copii. E mulţumită că Dumnezeu i-a îngăduit să guste din esenţa fericirii şi ştie că, înmulţind binele şi frumosul din jur, adaugă lungime de zile.

Cu Serghei şi Fevronia a rupt total relaţiile. Nu s-au văzut din ziua când şi-a luat divorţul. Şi nici nu doreşte să-i vadă. Atât ştie de la unchiul Vasile că nu au copii şi că Fevronia stă mai mult prin spitale. E bolnavă de cancer…

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT