Amantul Loredanei și războiul soacrei

314
0
An adult good daughter comforts her sad elderly mother

Loredana s-a căsătorit încă pe când era studentă la litere. A fost mai mult vrerea părinţilor săi decât a ei. Nu-l iubea deloc pe Marcel, chiar dacă acesta era bărbat frumos. Zicea tânăra soaţă că nu vede în el nici bucurie, nici viaţă, că e un egoist fără pereche pe care în afară de bani nu-l interesează nimic.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Mama, care pusese la cale acest măritiş împreună cu mama lui Marcel şi care vedea cum se ofileşte fiica ei, îi tot zicea: „Nu te mai necăji atâta, fată dragă! Toţi bărbaţii sunt aşa. Ia să vezi după ce o să se nască primul copil, cum o să-l iubeşti. Ce nu are bărbat-tu ca să nu-l poţi iubi? E frumos, e harnic. Ei şi ce dacă aleargă după bani! Vrea omul să-şi îndestuleze familia, să nu duceţi lipsă de nimic”.

Credea că nici bărbații şi nici femeile nu mai trăiesc sentimente de dragoste adevărată

Dar Loredana nu de bani mulţi avea nevoie, ci de iubire adevărată, de o intimitate desăvârșită în care să-şi spună unul altuia cele mai atingătoare cuvinte. Gândul că după nașterea copilului va interveni schimbarea nu s-a împlinit. Viața continua să se deruleze în cenușiul ei. Pentru a schimba puțin decorul, Loredana s-a apucat să facă a doua facultate cu frecvență redusă. Feciorul Irinel era în clasa a V-a când a absolvit-o. Printr-un concurs de împrejurări, a fost invitată să lucreze în calitate de jurist la o întreprindere de prestigiu.

Avea 35 de ani şi continua să creadă că în zilele noastre nici bărbații, nici femeile nu mai trăiesc sentimente de dragoste adevărată. „Totu-i deșertăciune, maimuțăreală”, susținea ea adesea în discuțiile cu colegii. Dar să vedeţi cum le rânduieşte Dumnezeu pe toate!

Muncea în acel colectiv şi Gicu, un tânăr de 22 de ani, proaspăt absolvent al ASEM. Nu avea prietenă, chiar dacă pe tot parcursul anilor de studenţie a fost înconjurat mereu de fete. Îi plăcea să vorbească cu ele, dar nu nutrea nici cea mai mică dorinţă de a le avea.

De câte ori îl întreba maică-sa de ce nu şi-a găsit vreo domnişoară, el răspundea: „Toate sunt frumoase, dar printre ele n-am văzut-o încă pe aceea pe care aş putea s-o iubesc şi s-o doresc”. Şi atunci mama trăgea concluzia: încă nu a venit ceasul.

Nu ştia că ceasul avea să bată odată cu venirea în colectivul lui Gicu a frumoasei Loredana. S-au privit, s-au plăcut, ce rămânea de făcut? Gicu era la curent că femeia cu chip de zeiţă e căsătorită şi că are deja fiu mare, însă nu ştia de e fericită ori ba în viaţa de familie. Nu ştia că tinereţea ei cerea mai mult decât îi putea oferi legitimul soţ. De aceea nu îndrăznea să se apropie. O iubea şi o dorea în taină. Şi ea îl adora.

Au devenit amanţi

De la o zi la alta, plăcuta şi frumoasa Loredană îl atrăgea tot mai mult pe Gicu cu o strălucire senzuală. Adesea rămâneau după orele de muncă şi discutau tot felul de probleme. De la politică la literatură, de la literatură la cultură, până când într-o zi s-a ajuns la viaţa personală.

Femeia i-a spus că duce o viaţă separată de soţul ei, care nu a avut şi nici nu are vreun farmec pentru ea. În acea clipă Gicu a sărutat-o cu afecțiune, apoi s-au despărţit ca nişte fiinţe omeneşti tare cumsecade şi fiecare a plecat la casa lui. Nici unul, nici altul nu au închis un ochi toată noaptea.

A doua zi după lucru, s-au întâlnit din nou în biroul ei. Toți angajații plecaseră. Şi pentru că Gicu, fermecat de frumuseţea celeia pe care o iubea, tăcea, a spart gheața femeia: „Hai, Gicule, nu mă mai chinui atâta! Ştiu că părinţii tăi nu ar accepta o căsătorie cu o femeie cu 13 ani mai mare decât tine şi încă pe deasupra şi mamă a unui copil de 11 ani. De aceea îţi propun să fim amanţi”.

Gicu a acceptat cu bucurie, pentru că demult îşi dorea o relaţie mai intimă cu ea, dar nu ştia cum să înceapă vorba. Loredana l-a apucat de mână și i-a zis: „Strânge-mă tare în brațe, te rog”. Apoi l-a tras pe canapeaua din birou. Aşa a pornit aventura.

Dezmierdătoare şi gingaşă, Loredana l-a făcut pe junele romantic să-şi piardă minţile chiar de la prima atingere. Ea era femeia mult dorită şi mult râvnită. Ea îi trezea nişte pofte nebune, cum nu mai încercase vreodată. La rândul lui, şi el, cu senzualitatea lui stângace, îi înfierbânta sângele mereu.

Un an au plutit printre nori, ferindu-se de ochii lumii. S-au simţit ca în rai în intimitatea lor şi şi-au trăit din plin clipele de fericire. Ciudat de frumoasă înflorea această relaţie din care era deja conceput un copil.

Şi aşa, cu o falcă în cer şi alta în pământ, a plecat la casa Loredanei. După ce i-a aruncat cu nemiluita vorbe de ocară, l-a luat la rost şi pe soţul acesteia. Furtuna se dezlănțuise.

Părinţii lui Gicu şi soţul Loredanei fac scandal

Înfuriat, bărbatul încornorat a tăbărât cu pumnii asupra soţiei, iar a doua zi a plecat la judecătorie şi a depus cerere de divorţ. Din acea zi Gicu nu a mai avut linişte în casa părintească. După o jumătate de an a plecat la Chişinău ca să le dea de înţeles părinţilor că relaţia dintre el şi amantă s-a sfârşit.

În realitate însă, dragostea lor se ţesea cu aceeași pasiune care îi făcea fericiţi. În pofida faptului că mama lui Gicu continua s-o târâie prin noroi pe Loredana prin tot orășelul, cei doi se întâlneau la Chişinău, topindu-se în îmbrăţişări fierbinţi, pline de tandreţe. Aşa au pus floare lângă floare în coroana iubirii lor până și după ce li s-a născut copilul.

Iar când Gicu a adunat bani suficienți pentru a cumpăra un apartament, puţin i-a păsat de ce vor spune părinţii. În ziua când s-a pronunțat divorțul dintre Loredana și Marcel, el avea deja cheile de la un mic apartament din sectorul Buiucani. Peste o săptămână și-a luat sufletele dragi la Chișinău. Peste câteva luni şi-a înregistrat căsătoria cu iubirea vieții lui.

Pentru mama lui Gicu aceasta a fost o altă lovitură. „N-aş fi crezut niciodată că fiul meu deștept, frumos ca un brad, îmi va face una ca asta! Am nădăjduit că o va lăsa, dar uite că nu poate fără ea. Nu-i lucru curat aici. Pun mâna în foc că i-a făcut farmece, nebuna!”, a ţipat femeia şi a căzut fără cunoștință pe podea.

Când și-a revenit, medicul de la ambulanță îi măsura pulsul. Câteva zile la rând, a întors situația pe toate fețele, dar nu se putea împăca cu realitatea. Era supărată foc. Refuza discuțiile cu fiul. Între ei se crease o prăpastie.

Războiul s-a încheiat, pacea a triumfat

Aproape cinci ani au durat relațiile tensionate dintre mamă și fiu. Nervii femeii erau mereu întinși. În cele din urmă, a venit și ziua împăcării. Gicu a fost suficient de convingător în ceea ce ținea de viitorul lui, dar s-o accepte pe noră, soacra încă nu era gata.

Fiul în mai multe rânduri i-o descria pe soție în cele mai calde culori, ea însă nici nu voia să audă. Mereu îi repeta una şi aceeaşi: „Tu cu Ionel puteţi să veniţi când doriţi acasă, dar ea n-are ce căuta în ograda mea!”

În vara de după primul an de școală, Ionel, născut din mare dragoste, a stat toată vacanța la bunici. Nici Gicu, nici Loredana nu ştiu ce-o fi vorbit el cu bunica, dar au intuit că anume nepotul a fost cel care a făcut-o să le scrie următoarea scrisoare:

Dragii mei! Îmi pare rău că v-am pricinuit atâta necaz. Acum, când privesc lucrurile la rece, credeţi-mă că mi-e ruşine de ce am făcut. Te rog, noră dragă, să mă ierţi! Crede-mă, îmi pare foarte rău. N-aş vrea niciodată să-ţi aminteşti de vorbele rele pe care ţi le-am aruncat cu neruşinare. Uită-le, te rog! Doamne! Ce proastă am mai fost, când voiam să vă despart. Dacă nu erai tu, cine mi-ar fi adus această minune de nepoţel! Iartă-mă, Loredana, iartă-mă…”.

Scrisoarea a ajuns la ei într-o zi de joi. Nora nu știa ce să creadă. Surpriză. Era șocată. Nu se aștepta. A mai citit o dată scrisoarea, după care corpul i s-a mai relaxat. Privirea ei uluită se muta când la Gicu, când la scrisoare. El îi răspundea cu zâmbetul lui extraordinar. „Ai pregătit-o tu pentru acest moment?”, l-a întrebat după minute lungi de tăcere. „Normal că nu. Deja încetasem s-o mai conving să te accepte. Cred că fiul nostru a adus-o la cunoștința adevărului”, i-a răspuns și s-a repezit spre ea și a îmbrățișat-o, i-a mângâiat ușurel obrajii, apoi a sărutat-o cu pasiune.

Când sărutul a luat sfârșit au început să râdă amândoi. Râdeau de se cutremurau pereții. Au râs fericiți și au tot vorbit așa, lipiți unul de altul, uitând și de cină și de ora de somn…

În duminica ce a urmat, nora a păşit pentru prima dată în casa mamei-soacre. S-au îmbrăţişat, au plâns şi au râs împreună.

Sunt 11 ani de atunci. Din acea zi memorabilă de duminică, care este marcată în familie ca Zi a Păcii, mama-soacră a hotărât ca regretele și rușinea să nu mai facă parte din viața ei. De la o zi la alta, s-a atașat de noră cu toată dragostea. O respectă și o iubește, la fel cum își iubește fiul și nepotul.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here