Cum poate Vladimir Putin să le vândă rușilor iluzia victoriei în războiul din Ucraina?

Nici în zilele sfinte de Paști, războiul nu și-a pierdut din amploare. Acest război a demonstrat că nu există nimic sfânt pentru rușii care susțin războiul între două popoare înrudite, slave și mai ales ortodoxe. Pare că două luni de război nu sunt suficiente pentru ca Vladimir Putin să-și dea seama că războiul cu Ucraina aduce mai multe pierderi decât câștiguri. Totuși, pentru că Putin a declanșat acest război, nu poate ajunge la pace până nu livrează niște rezultate pe care rușii să le perceapă drept o victorie asupra „fasciștilor ucraineni”.

 Pentru a înțelege mai bine ce este în capul unui rus de rând, trebuie să apelăm la mândrie sau orgoliu. Și anume în acest context trebuie să atragem atenția la ziua de 9 mai – ziua Victoriei asupra nazismului pentru ruși și ziua Europei pentru europeni, este o sărbătoare de stat în Federația Rusă care are o importanță deosebită. Este un moment în care vor fi contabilizate rezultatele războiului.

Anume la această dată vom putea vedea un rezultat mult mai palpabil al consecințelor războiului ruso-ucrainean, vom putea vedea care este deznodământul războiului și ce a putut să obțină Rusia concret, pentru că un coridor care să taie Ucraina de la ieșirea la Marea Neagră nu va fi posibil de obținut.

Până la acest moment Federația Rusă nu a reușit să obțină nici măcar o victorie importantă în Ucraina, și nu a cucerit încă în totalitate nici un mare oraș ucrainean. În ciuda anunțării de către Putin a capturării Mariupolului, ne dăm seama că nici măcar Mariupolul, care părea că va cădea încă la sfârșitul lui februarie, nu este cucerit, ci doar bombardat în proporție de 90%, iar populația civilă încă este blocată acolo, ultimele trupe rămase (câteva mii) sunt baricadate în subsolurile Azovstal și încă reprezintă o amenințare serioasă pentru trupele ruse.

Dar cum a explicat la nivel intern Vladimir Putin retragerea din Kiev? Prin faptul că a reușit să elibereze Ucraina de toți „fasciștii” ei, nicidecum un eșec, așa cum a fost perceput de întreaga lume civilizată.

Ce ar dori să obțină Vladimir Putin până la 9 mai pentru a anunța o victorie asupra „nazismului” din Ucraina” și apoi să poată să înceapă tratativele de negociere a păcii atunci când Rusia se află în avantaj? Cu siguranță ar trebui să prezinte rezultate reale de câștig cel puțin în Donbass, bătălia din această zonă ar provoca pierderi omenești enorme de pe ambele părți ale războiului.

Este foarte complicat să ne dăm seama, însă ar putea exista cel puțin trei posibilități mai plauzibile:

1. Controlul întregii regiuni Donbass (în prezent, așa-numitele republici DNR și LNR reprezintă doar o treime din oblasturile Donețk și Lugansk);
2. Controlul a cât mai multe orașe strategice de la Marea Neagră (Mariupol, Berdeansk, Melitopol, Herson, Nikolaev și chiar Odesa);
3. Dezintegrarea Ucrainei prin formarea mai multor așa-numite state separatiste, pe lângă cele existente (un exemplu mai puțin vehiculat ar putea fi așa-numita Republică Bugeac din sud-vestul Ucrainei, de unde ar putea porni un desant spre Odesa).

Scopul final ar fi destrămarea Ucrainei și slăbirea acesteia prin tăierea ieșirii la Marea Neagră care este vitală atât militar, cât și economic.

O atenție deosebită trebuie să acordăm și așa-numitei Transnistrii care intră în planurile rușilor drept parte integrantă a celei de-a doua etape a „operațiunii speciale rusești”, drept actor relevant în flancul vestic al Ucrainei și care are rămășițe ale armatei a 14-a ruse pe teritoriul său, existând posibilitatea ca acestea să se îndrepte spre Odesa la momentul oportun.

Observăm deja încercarea mai multor operațiuni de steag fals care să ofere un pretext ori pentru intrarea Transnistriei în război (pentru că a fost mai rezervată în a se pronunța) ori chiar pentru a implica Republica Moldova în acest război.

Totodată, observăm că încet, încet țintele rachetelor rusești se îndreaptă din nou spre Odesa, mai ales că podul de la Zatoka care făcea legătura Sudului Basarabiei cu Odesa a fost distrus. Astfel există tot mai multe semnale, iar dacă ofensiva rusească începe să prindă contur, de la Odesa până la Chișinău e doar o aruncătură de băț, iar Republica Moldova poate deveni următoarea țintă.

Nu numai Transnistria nu dorește să devină parte beligerantă a războiului. Aceeași abordare o are și dictatorul Alexandr Lukașenko prin neimplicarea directă a Belarusului în război, ca stat beligerant.

Dacă Alexandr Lukașenko nu a anunțat propriu-zis o intrare în războiul din Ucraina, vedem că oricum din direcția Belarusului sunt lansate rachete de distrugere a orașelor ucrainene.

Nu putem să spunem cu certitudine că Belarusul nu e stat beligerant în acest război pentru că nici Federația Rusă nu a anunțat oficial că îi declară război Ucrainei. Lukașenko va încerca să nu se implice mai mult decât a făcut-o până acum pentru a evita consecințele economice și umane, aceeași chestiune încearcă să o facă și Vladimir Krasnoselski, așa-numitul lider al Transnistriei, însă dacă cei doi vor fi strânși cu ușa, nu vor avea încotro și vor deveni și ei actori relevanți în acest război pentru că depind prea mult de Federația Rusă.

În eventualitatea în care războiul continuă în aceeași manieră precum retragerea din Kiev și Harkov, unde trupele ruse au suferit o uzură semnificativă, este în stare Vladimir Putin să folosească „soluția finală”, în acest caz folosirea armei nucleare? Este o întrebare care în ultimul timp s-a tot vehiculat, numai că această amenințare nu a fost folosită în ultimele săptămâni și s-a lăsat ca un as în mânecă pentru scenarii mai sumbre pentru Rusia.

Un alt scenariu în care Federația Rusă atacă un stat membru NATO și apoi recurge la negocierile de pace ar putea avea loc. Pentru ca Federația Rusă să nu piardă rușinos în fața unui singur stat, în fața Ucrainei, aceasta poate provoca state ca Polonia, România și țările baltice pentru a avea un motiv prin care să fie încheiată pacea fără nici măcar un câștig, folosind narativul „cu intrarea NATO în război nu ne rămâne altceva decât să ne retragem”.

Totuși acest scenariu rămâne foarte riscant pentru Putin, pentru că poate avea consecințe grave cu o posibilă dezintegrare a statelor din componența Federației Ruse.

Într-un final, iluzia victoriei va costa scump pentru ruși pentru că pornim din start de la premisa că în acest război nu putem avea învingători, ci doar perdanți, iar marele perdant este Federația Rusă, un stat care va rămâne în izolaționism, stagnare economică și colaps pentru o perioadă de zeci de ani. Numai că trebuie să fim atenți, Federația Rusă și Putin nu trebuie subestimați pentru că până la urmă în negocierile de pace vor încerca să recurgă la cât mai multe tertipuri pentru a domina și a pune în genunchi Ucraina. Când vor vedea în sfârșit rușii că „regele este gol” va fi prea târziu, iar o șansă de reabilitare a acestui stat va deveni imposibilă, chiar și după înlăturarea lui Vladimir Putin de la butoanele puterii în statul care momentan nu pare unul european – Rusia.

Laurențiu Pleșca