Reabilitarea patriotismului sau lecția de istorie a Eugeniei Bulat

Organizată cu ocazia împlinirii a 104 ani de la Unirea Basarabiei cu România, sub genericul „Basarabia, actant și martor: între imnic și geopolitică”, lansarea (25.03.2022) cărții „Călărașii și Renașterea Națională. Mărturii, evocări, imagini” de Eugenia Bulat (editura UNU, Chișinău, 2021) la Biblioteca Municipală „B. P. Hașdeu” din Chișinău vine să întărească în mod ferm certitudinea că valorile esențiale ale unui neam au puterea de a rămâne vii și nealterate, mai cu seamă atunci când sunt trăite, valorificate și promovate de oameni integri, implicați și dedicați cauzei naționale.

Anume un astfel de om (convingerea mea!) este autoarea, inclusiv protagoniștii acestei impresionante cărți, nu atât ca volum (640 de pagini, 45 de capitole, 280 de imagini), cât mai degrabă ca tablă de materii, prin care se edifică fidel și amplu primii ani ai Renașterii Naționale, atenție!, nu la Chișinău, ci la Călărași și în satele lui, acolo unde lumina adevărului pătrundea cel mai greu, iar oamenii erau încercați cel mai mult, toate bazându-se inițial pe intuiția ce nu înșală niciodată și pe trăirea ancestrală ce n-are moarte când e vorba de ceea ce am fost și suntem în astă lume. De aici, de la intuiție și trăire ancestrală, ne-o dovedește am putea spune orice rând din carte, s-a ajuns încet-încet, de la om la om, de la sat la sat și până în capitală, la trezirea conștiinței naționale, care ne-a adunat cu sutele de mii în Piața Marii Adunări Naționale.

Ajutați concomitent pe unde de-o poezie, pe unde de-un cântec, de-o informație ascunsă sub șapte lacăte, apoi de „moda” cenaclurilor literare („Alexei Mateevici” la Chișinău, „Vatra” la Tighina, „Mihai Eminescu” la Nisporeni, „Datina” la Călărași etc.), apărute ca o necesitate de exprimare și de luptă întru revenirea la ființa noastră, rândurile celor deșteptați se îndesau treptat, ca să se constituie în cele din urmă în forța ce-a făcut posibilă declararea Independenței Republicii Moldova, atunci când la Moscova se făceau puciuri și se trăgea din tunuri.

Ce ne-a oferit această Independență „chinuită” (vorba Eugeniei Bulat), în ce măsură ni s-au realizat visurile legate de ea e altă temă de discuție, or autoarea și-a pus scopul să elucideze în acest volum starea de spirit a călărășenilor (conectați și la starea de spirit de la Chișinău) din primii ani ai Renașterii Naționale până la declararea Independenței (cu o pioasă reverență, în final, adusă tinerilor care au apărat fragila noastră Independență în războiul ce ne-a fost impus la Nistru, în 1992), fiind motivată, poate în primul rând, de împlinirile și neîmplinirile trăite pe parcursul celor 30 de ani de Independență, marcați anul trecut.

Asta ar însemna, în linii generale, volumul „Călărașii și Renașterea Națională. Mărturii, evocări, imagini” de Eugenia Bulat, dar ar fi mare păcat să ne mulțumim doar cu o succintă prezentare a lui, atunci când fiecare pagină vorbește despre trăirile, curajul și dedicația celor implicați, reconstituind un segment de timp în care s-a produs reînvierea noastră. Mai mult ca atât, sunt de părere că oricine din generația care a stat pe baricade în acei ani se va regăsi cel puțin într-un crâmpei, într-o imagine, într-o întâmplare acoperită de trecerea anilor, cartea fiind documentată cu mărturii și imagini de necontestat, ce o pot înscrie fără putință de tăgadă în rândul cărților-document, fapt ce-i adaugă pondere și valoare, descoperindu-ne totodată puterea de muncă și de procesare a unui material factologic imens de către autoare.

Altă părere de rău ar fi de trăit dacă acest volum n-ar ajunge în fiecare bibliotecă, în fiecare instituție de învățământ, mediu și superior, îndeosebi la generația tânără, cea care studiază azi în limba română și scrie cu alfabet latin sau cunoaște istoria neamului din care provine, fără să stea la închisoare pentru o carte, un slogan sau un gest de nesupunere, fără să fie marginalizați și ostracizați, așa cum se întâmpla cu cei care nu pregetau să iasă din coloanele strict supravegheate de „fratele” mai mare. Ar descoperi și de aici ar prețui la justă valoare beneficiile de care se bucură, aflând că toate au fost obținute prin sacrificii, neodihnă și dedicare din partea predecesorilor (aspect consemnat anume în această cheie și de mai tinerii participanți la lansarea volumului, Dan Nicu, politolog și analist politic, discipol al Eugeniei Bulat și Ion Mischevca, istoric și jurnalist, redactorul volumului), luându-și-i drept modele pentru propriul viitor.

Ar mai fi de subliniat cu referire la acest volum că un merit aparte, pe lângă multe altele, al autoarei și al protagoniștilor lui este și reabilitarea sentimentului patriotic, chiar a noțiunii de patriotism, care în gura acestei lumi frumoase și curajoase nu sună nici patetic, nici patriotard, ci firesc și credibil, grație faptului că a fost, este trăit și simțit cu sinceritate la cotele cele mai înalte. Or, precum spunea și scriitoarea Maria Pilchin, moderatoarea evenimentului, în circumstanțele actuale, când la câțiva kilometri de noi explodează bombe și mor oameni nevinovați, noțiunile de patrie, patriotism capătă cu totul alte valențe: nu mai pot fi percepute ca ceva demodat și vetust, nu mai pot fi persiflate și respinse ca odinioară, ci interpretate (adăugăm noi) drept o lecție de istorie, un ghid, un trening la o adică, atât pentru societate, cât și pentru clasa politică, care ar trebui să le însușească de la A la Z, inclusiv să realizeze că au ajuns să conducă un stat (asta-i realitatea, deocamdată!) datorită sacrificiului unei întregi generații, care, oprimată și brutalizată de tăvălugul sovietic, a știut să găsească adevărul și calea spre perpetuarea noastră ca așchie a neamului românesc.

În context, cu atât mai indicată mi se pare propunerea scriitorului și omului politic Ion Hadârcă, unul dintre protagoniștii Renașterii Naționale din acei ani, ca volumului „Călărașii și Renașterea Națională. Mărturii, evocări, imagini” de Eugenia Bulat să i se acorde Premiul Național, pe care-l merită deplin. Vă puteți convinge de acest lucru, lecturând lucrarea dintr-un capăt în altul, lucrare care, în opinia celor care au citit-o deja, se parcurge ușor, întocmai precum un roman captivant, plin de suspans, unica deosebire constând în faptul că nu e vorba de o ficțiune, ci de pagini vii din istoria noastră recentă: o istorie autentic trăită a celor mai strălucite, dar și mai dramatice pagini din istoria Renașterii noastre Naționale într-o perspectivă de pionierat: de la periferie spre Centru.

Maria Bulat-Saharneanu