O chilie zidită din cărți. Grigore Tcaci (75 de ani) din satul Țigănești, raionul Strășeni, se duce cu traista la bibliotecă

Multe drumuri face un om în viață. Pe unele le calcă de câteva ori, unul o singură dată, iar altele le bătătorește… Răs-umblată e calea spre biblioteca din satul Țigănești de către Grigore Tcaci, un împătimit al cititului, care împlinește în câteva zile 75 de ani. În tinerețe o parcurgea mai ușor, la bătrânețe mai greu, însă mereu cu aceeași curiozitate și dragoste față de cărți. Acum, în drum spre bibliotecă, nea Grigore are un singur gând – să găsească măcar o carte pe care nu a citit-o.

Am ajuns la Țigănești la începutul săptămânii. În sat ziua de muncă începe pe la cântatul cocoșilor și se termină odată cu apusul soarelui. Mergând pe ulițele cam înguste, am zărit printre scândurile gardurilor oameni care forfoteau prin grădini… Familia Tcaci nu a fost o excepție, soții Grigore și Vera munceau de zor.

Protagonistul materialului nostru, nea Grigore, la vârsta lui onorabilă, trebăluia prin curte, construia un adăpost pentru animale. Soția acestuia, Vera, avea treburi casnice. Bucuroase de oaspeți, gazdele ne-au poftit în casă… Plini de emoții și parcă dornici de a depăna amintiri, soții Tcaci ne-au vorbit cu drag de viața lor, în special de frumoasa obișnuință pe care o are stăpânul casei, cea care ne-a adus la poarta gospodarilor.

Soțul – da, nevasta – ba

,,Când vin de la lucru, chiar dacă sunt obosit, îmi iau o carte și citesc, așa mă relaxez. Îi mai zic soției că dacă întreabă cineva de mine să-i spună că sunt în chilie, ca un călugăr, să nu mă deranjeze nimeni”, ne-a spus binevoitor nea Grigore.

Nevastă-sa are 68 de ani și este asistent social. Femeia nu este încântată de hobby-ul soțului, mai ales atunci când vine vorba de munca prin gospodărie pe care bărbatul poate s-o amâne… în favoarea unui capitol din carte sau a unor texte din ziar. Chiar și așa, soții au trăiți împreună aproape 50 de ani, trei copii și multe povești de viață pe care numai prin cărți le-ai mai putea găsi.

,,A răscolit toată biblioteca din sat. Uneori mi-i ciudă, eu îi spun că trebuie să muncim, iar el se apucă de citit! Nu-i zic nimic deja, m-am obișnuit, îl las să citească, mă calmez și eu”, ne-a spus zâmbind Vera Tcaci.

De la Creangă la Honore de Balzac

Pe Grigore Tcaci l-a pasionat lectura încă din copilărie, atunci când a dat de cărțile lui Ion Creangă. Adolescența i-au marcat-o alte opere literare, a citit mult chiar și atunci când era înrolat în armată.

,,Am început cu Ion Creangă, i-am citit toate poveștile. După ce am terminat clasa a 11-a, nu prea mă trăgea la citit, în schimb când am ajuns la armată, în anul 1966, citeam mai mult. Am fost înrolat la flota maritimă militară, la submarine, în Sevastopol. După ce am terminat instruirea, am fost repartizați, eu am ales Marea Baltică. În armată era o bibliotecă mare, citeam cărți în limba rusă ca să o învăț, nu o cunoșteam bine”, ne-a istorisit Grigore Tcaci.

De la bibliotecă se întoarce cu cel puțin cinci cărți, pentru că trebuie să aibă rezerve. Pune în traistă ce mai găsește… o carte de istorie, vreun roman polițist sau de ficțiune. Mare îi este indignarea atunci când este nevoit să ia de mai multe ori aceeași carte, căci nu sunt atât de multe cărți pe cât își dorește la biblioteca din sat.

,,Îmi place să citesc de toate. Din biblioteca din Țigănești am citit cărți despre Imperiul Mongol, sub conducerea lui Ginghis Han, despre Imperiul Otoman, Imperiul Roman etc. Erau cărți pe care le citeam de mai multe ori. Uneori iau ceva din literatura clasică rusească, altceva nu prea este. Mai mult se aduc cărți pentru copii. Am citit mai mulți scriitori francezi, spre exemplu, pe Honore de Balzac. Am citit cărți despre cercetări, romane polițiste… mai multe. Îmi cumpăr și ziare. Cum vin cu un ziar de la poștă, îl citesc până la jumătate și-mi mai las câteva pagini”, ne-a povestit Grigore Tcaci.

A citit sute de cărți, le-a pierdut numărul, multe din ele le-a recitit. Autori din literatura universală și din literatura română. Nea Grigore este de părerea că tinerii ar trebui să calce mai des pragul bibliotecilor:

,,Am citit cărți de Andrei Lupan, Liviu Rebreanu și mulți alții, nu-mi aduc acum aminte. O să mă duc într-o zi la bibliotecă și o să număr câte cărți am luat. Câteva sute. Dar am deja a doua cartelă, prima s-a pierdut… Eu îmi doresc ca tinerii să se ducă mai des pe la bibliotecă, din cărți poți lua multe lucruri bune, acumulezi cunoștințe.”

Cu cărțile-n desagă jumătate de viață

Pentru că vă spuneam la început de drumul pe care-l face foarte des Grigore Tcaci, nu puteam să părăsim satul Țigănești fără a vizita și noi biblioteca. Cartela de la bibliotecă cu numele lui Grigore Tcaci a fost deschisă în 2004 și are cele mai multe foi ce îi pot confirma statutul de cel mai fidel cititor.

Cele cel puțin cinci cărți pe care le ia nea Grigore în traistă, de care vă spuneam mai sus, le aduce într-o lună înapoi, citite și răscitite, ne-a declarat bibliotecara.

Din păcate, starea de sănătatea a lui nea Grigore nu mai e cum a fost cândva, dar nici timpurile nu sunt din cele mai fericite. În momentele mai dificile… familia și cititul îi sunt leacul. Bărbatul își dorește ,,să se termine războiul și să fie pace. Să fiu sănătos, nu mă tem că voi pleca ,,în sus”, dar mai vreau să-mi văd nepoții”, ni s-a confesat iubitorul de cărți din satul Țigănești.