Pastile de râs pentru sănătate

De 1 aprilie, sărbătoare a umorului și a umoriștilor, n-ar strica să ne descrețim frunțile, să mai râdem puțin. Nu strică să ne amintim niște întâmplări amuzante cu unii dintre cei care, chiar și atunci când le era mai greu, cum ne este și nouă deseori, se înveseleau pe ei și îi înveseleau și pe alții cu o vorbă de duh spusă la țanc și îi împungeau, când era cazul, cu țepușa satirei pe cei care o meritau.

Gheorghe Urschi, supranumit regele umorului moldovenesc, se pomenește față în față cu un cetățean prin zona Pieței Centrale. Acesta, cam obraznic, nițel aghesmuit, îl trage pe Urschi într-o parte și îi spune că îl cunoaște pentru că l-a văzut la televizor, dar mai are și o dorință. „Spune ceva să râd, domnu’ Urschi. Tare îmi mai place să râd. Am să le povestesc prietenilor cum ne-am întâlnit noi amândoi și am râs împreună!”. „Poți să râzi și așa, dacă ești prost”, i-a răspuns Urschi care era sătul de asemenea specimene de care te poți descotorosi totdeauna cu greu.

Nicolae Sulac, cu vorba și cântecul, se afla în campanie electorală pentru Serafim Urecheanu prin Chișinău și prin suburbii. La o întâlnire cu alegătorii în una din comune, careva dintre cei prezenți în sală îi spune lui Urecheanu că prea s-au umplut de gropi drumurile și ar mai trebui reparate, cel puțin cârpite. „Acuma plouă. Iaca dacă se termină ploile, imediat ne apucăm de lucru și facem totul cum trebuie”, răspunse Urecheanu. Replica lui Sulac, care parcă trebuia să fie de partea celui pe care venise să-l susțină, a urmat imediat: „Dumneavoastră numai alegeți-l primar încă o dată, că pe urmă o să ploaie tot timpul, cum a plouat și până acum!”.

Academicianul Mihai Cimpoi, pe când era președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, se ocupa de problema locativă a ilustrului poet satiric Petru Cărare. „I-am propus diferite variante posibile, iar el pe toate le refuza. Într-o bună zi însă l-am luat cu mașina Uniunii și am plecat în sectorul Ciocana, unde se construia mult și îl puteam asigura pe Cărare cu o locuință nou-nouță. I-am arătat apartamentul cu trei camere, l-am lăudat că e cu fața spre soare, că-i spațios, dar Petru, în ruptul capului, nu dorea să-l accepte nici pe acesta. Atunci, văzând eu linia de înaltă tensiune ce străbate de-a lungul tot sectorul Ciocana, mi-a venit ideea salvatoare. Măi Petre, i-am zis, așa cum îți place ție să mai bei câte un păhărel, ia uită-te tu cât de bine te poți orienta după stâlpii și sârmele acestea, care vin drept spre casa ta, când s-ar putea chiar să și întreci măsura. Și ce credeți voi? A bătut imediat palma cu mine și, râzând, a căzut de acord. Probabil că, până la urmă, îi plăcuse apartamentul, dar și gluma cu care îl distrasem la începutul stabilirii sale cu traiul în acest sector al capitalei”, ne-a povestit, plin de voie bună, tot la un pahar de vorbă, Mihai Cimpoi.

Redutabilul epigramist Efim Tarlapan spunea că terapia prin râs sau, cum i se mai spune, râsoterapia este cel mai bun medicament. Râdeți când vedeți pastilele, uitați de farmacii și spitale și simțiți-vă bine chiar dacă uneori vă mai doare câte ceva. Căci, așa cum spunea un alt mare epigramist, Nicolae Ghițescu, Dimineața pe răcoare,/ Când te scoli fără efort/ Și nimic nu te mai doare,/ Să fii sigur că ești mort!…

Multă sănătate tuturor și nu uitați astăzi să glumiți mai mult, să păcăliți și să închinați, cei care au dezlegare, câte un păhărel și de sănătatea umoriștilor!