„Noua ordine mondială”: instrucțiune de utilizare

Trăim într-o lume a imaginii. Fotografia supraviețuitorului lagărelor naziste Buchenwald, Peenemunde, Mittelbau-Dora și Bergen Belsen, până mai ieri locuitor al orașului Harkov, dar omorât, la vârsta de 96 de ani, de un proiectil rus „denazificator”, a devenit virală. Un ziar rusesc, indiferent politic, ca să nu încalce legile draconice ale Rusiei războinice, pur și simplu postează fotografii. O galerie de imagini cu urmările bombardamentelor din Ucraina. În subsidiar, rafturile goale ale prăvăliilor din Rusia. Pagini dintr-un posibil viitor al rușilor. Comentariile sunt inutile. Consult varii surse nu pentru că vreau să distilez adevărul pur, ci pentru a urmări reacția lumii la tot ce ni se întâmplă. Or evenimentele din jur nu sunt o competiție suficientă sieși. Toate ne privesc și deja au consecințe directe asupra noastră. Suntem „fericiții” care vedem on-line, în regim de reality-show, începutul sfârșitului lumii.

Mă întrebam dacă „simplii cetățeni” ruși, părtași și executanți ai deciziilor criminale, înțeleg și ei ce li se întâmplă. Pentru că, oricât de dezastruos, războiul din Ucraina se va încheia odată, pe când rușii (și noii lor aliați!) vor fi supuși terorii, izolării totale și degradării în permanență (sic!). În acest sens, bâlbâielile moldovenilor – care au de unde să se informeze! – nu țin de neștire, ci de prostie. Scos la rampă, ca să-și justifice solda, Igor Dodon amintește teza fundamentală a Kremlinului: lupta „nu se duce pentru Ucraina, ci pentru o nouă orânduire mondială”. Nu că ar fi un mare profet, dar asta e dispoziția comandamentului, urmând indicația propagandistică: „Rusia va rezista, iar Occidentul, din cauza sancțiunilor, va pierde mult mai mult (…). Cu Rusia, cu Putin trebuie să fim prieteni”. Adică: rămâneți în poziție de drepți, vine Marele Magician. Великий и Ужасный, da.

Finalitatea proiectului geostrategic, expus cu atâta convingere de trimisul special al Kremlinului, vine din frustrarea liderului rus după excluderea de la masa marilor decizii. Marginalizarea Rusiei (din cauza invaziei în Crimeea), eliminarea ei din formatul G8 (care a redevenit G7) a generat isteria războinică. Citez din declarația lui Putin din 2018, ca răspuns la întrebarea dacă Rusia e gata să aplice arma nucleară (asta însemnând sfârșitul lumii): „Da, pentru omenire asta va fi o catastrofă globală. Dar eu, ca cetățean rus și conducător al statului rus, mă întreb: la ce bun o lume în care Rusia va lipsi?”. Atunci citeam aceste declarații ca pe o hiperbolă emoțională, acum însă vedem un plan real, aplicat cinic.

Dar dacă scopul războiului din vecinătate nu este Ucraina, precum ne confirmă omul lui Putin la Chișinău, atunci cu atât mai mult trebuie să ne îngrijorăm și să căutăm urgent soluția evadării din apropiatul infern. Suntem, repet, în meniul căpcăunului. Dacă se instituie o „nouă ordine mondială”, trebuie să decidem cât mai urgent posibil pe care palier ne vom regăsi în următorul ev istoric: după cortina rusă, ori în afara țarcului, în lumea liberă? În disperare de cauză, într-un fel de „neutralitate” fără garanții, nu putem să rămânem nealiniați principiilor democrației occidentale. Ar fi un act sinucigaș.

În contextul mărturisirilor namestnikului rus, se cere să ne baricadăm, să încleiem geamurile. Or tăvălugul imperial e ireversibil. Faptul că unitatea cu destinație specială a lui Putin s-a activizat, trebuie să ne pună în gardă, nu să ne paralizeze voința. Omuleții verzi sunt deja în preajmă. Iar asta înseamnă nu doar așteptare, ci și rezistență. A tuturor, împreună, dar și a fiecăruia, în parte. Suntem deja pe linia întâi a conflagrației mondiale.

Având în față o forță militară care ne depășește, încă nu înseamnă înfrângere; am mai demolat noi ziduri de imperii, fiecare dintre noi, discret dar ireversibil contribuind la clătinarea lui, astfel încât, fie și înarmat până în dinți (și dotat cu armă nucleară), imperiul a căzut. Se va dezagrega și copia lui jalnică, pe care încearcă să o refacă nostalgicii. Toate sunt în puterile și voința fiecăruia dintre noi, dacă ne vom opune. Și încă ceva. Unitatea comunitară și Unitatea națională trebuie conjugate cu Unitatea supranațională a lumii civilizate. Succesele militare ale agresorului de azi nu sunt garanții de durată. Contează, întâi de toate, asumarea (și apărarea!) alegerii noastre: vrem să revenim în obscuritatea unui ev mediu totalitar sau mergem împreună cu lumea civilizată, explorând viitorul. Punând la treabă experiența milenară a umanității, nu revenind la istoria neamurilor răzlețite în feude.

Dacă vom pierde, din umilință și docilitate, va fi ireversibil. Atât timp cât național-socialiștii de pretutindeni ne sperie cu pericolul globalizării, noul totalitarism de grotă ne înghite realmente, fără drept de apel.

Revin la imagini: clădirile vor fi reconstruite, exodul va lega noi relații umane. Dar ce va fi cu leproșii de după cortina de fier, refuzați de umanitate?