Răzleț, despre război (III)

1119
0

Trei săptămâni de război în Ucraina. Tactica aleasă de comandantul suprem al forțelor armate rusești pare a fi terorismul: bombardarea orașelor și transformarea rezidenților din localitățile ocupate în ostatici. Mariupolul a devenit un simbol al crimelor de război și al genocidului pe care le comite Rusia în țara vecină. Maternități, teatre, blocuri de locuit etc. sunt șterse de pe fața pământului.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Nu trebuie să ne mire nimic în această tactică: teroarea, diversiunile, intimidarea, ignorarea costurilor umane sunt firești pentru un comandant de oști cu școală kaghebistă. Secolul XX ne-a obișnuit cu acest tip de gangsteri politici care își asumă rolul de strategi și șefi militari. Că vin din berăriile Münchenului interbelic, că din Direcția 5 a KGB-ului din Leningrad, cu toții au fost niște diletanți în arta războiului, care au preferat să extermine civilii atunci când nu-i puteau intimida pe adversari în luptă deschisă.

Mai mult, trebuie să ne așteptăm ca acest măcel să continue până se vor termina, probabil, toate rachetele și bombele rusești disponibile. Căci Putin nu e omul care cedează. Cel care împielițează răul, întruchipează, de regulă, și mărginirea. Diavolul nu-și lasă actorii să prindă la minte, e prea gelos și egoist pentru așa ceva, dar tocmai aici e partea vulnerabilă a răului. Tiranii pierd pentru că șiretenia lor e lucrativă doar pe timp de pace, când binele se opune răzleț și dezorganizat; războiul cere însă flexibilitate, abordări rezonabile pe termen lung, răbdare și, mai ales, multă inimă. Toate acestea îi lipsesc lui Putin și generalilor săi, triați după criterii de loialitate, și nu competență.

Armata rusă e inflexibilă, mizează în continuare pe superioritatea ei numerică și tehnică. Sfatul lucid al experților e că această superioritate devine din ce în ce mai relativă, dar se vede că Akela nu ascultă de experți, ci de șamani. Bunul-simț șoptește cu delicatețe în toate urechile care vor să asculte că retragerea din Ucraina – acum! – încă mai poate salva Rusia de la colaps, dar comandantul suprem e învățat să stoarcă mai curând zeama dintr-o lămâie uscată, decât să culeagă alta din pom. Putin are răbdare să preseze dincolo de limitele suportabilității (o trăsătură ce îi denotă, fără îndoială, natura sadică), dar nu are răbdare să se gândească la consecințele presiunii. E deprins să acționeze și să-și ajusteze ulterior deciziile în funcție de rezultatele obținute. Dintr-un impuls, a decis atacarea Ucrainei – când anume, anul trecut sau anul acesta, contează mai puțin. Dintr-un alt impuls, a hotărât să omoare în masă populația civilă. Chiar dacă ambele opțiuni s-au dovedit a fi eronate, nu e în firea lui Putin să admită că a greșit, ci, dimpotrivă, să-și justifice acțiunile luând alte decizii, la fel de greșite. E ca și cum ai ridica un zid ignorând golurile pe care le lași în construcție. Mai devreme sau mai târziu, zidul se va prăbuși, dar Sauron e optimist, el crede în magie, nu în inginerie. Ce nu știe Putin e că o inimă și un suflet mare, de exemplu inima unui popor care vrea să-și apere țara de invadatori și asupritori, e gata chiar și de sacrificiul suprem. Nimeni nu poate învinge un asemenea popor, dar VVP nu are de unde să știe asta: unu, pentru că nu știm ce are în loc de inimă; doi, pentru că în manualele de istorie sovietică și în cărțile de conspirologie căpcăunul a citit că victoriile se obțin altfel.

Rusia ca imperiu se află, evident, la sfârșitul ciclului său istoric. Cât va dura agonia finală, nu se poate spune, dar e clar că, prăbușindu-se, orice imperiu trage după el, în mormânt, multă viață și speranță umană. E inevitabil. Chiar și cele mai civilizate imperii ale erei moderne s-au stropit cu sânge înainte de a-și da obștescul sfârșit. E destul să ne amintim de aventurile nefericite ale Franței în Indochina și în Algeria. Colapsul unui imperiu barbar presupune, din păcate, mult mai multe ruine și victime. O bună parte din Ucraina este deja un morman de moloz. Aproape trei milioane au fugit din țară, mii de oameni sunt uciși și răniți zilnic și acesta ar putea fi doar începutul tragediei. Într-un moment anume, chiar și Putin va înțelege ceea ce lumea a înțeles deja de trei săptămâni: indiferent de deznodământul războiului, și el, și imperiul pe care îl împielițează, au pierdut. Și atunci s-ar putea să ne amintim de vorbele unui expert militar din Vest care zicea, deunăzi, că se teme mai mult de un Putin care a pierdut, decât de un Putin care a câștigat. Speranța noastră, a tuturor oamenilor care trăiesc în lumea de azi, nu în Mordorul de ieri, e că Rusia va avea și ea eroii ei. La urma urmei, Ucraina îi oferă un exemplu.

P.S. Nu sunt în stare să comentez ce voi spune acum, de aceea îmi voi formula nedumerirea (ca să nu zic: stupoarea) sub formă de întrebări. Și sper că la mijloc e mai curând o pricină de ordin filologic decât politic. Așadar: cineva din guvernul nostru o să aibă vreodată curaj să-l întrebe pe ministrul Nicu Popescu cum își pregătește acesta discursurile și dacă nu vrea cumva să efectueze o vizită de lucru la Tiraspol („teritoriu ocupat“, după APCE), ca să vadă și dumnealui, la fața locului, diferența dintre o „opinie politică“ și constatarea unei stări de fapt? Se poate dezvăța omul de ambiguități măcar acum sau povara modelului încă îi apasă umerii firavi? Sau poate strângem mână de la mână și îi cumpărăm un dicționar, ca diplomatul nostru nr. 1 să deprindă, măcar în exercițiul funcțiunii, proprietatea termenilor?

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE