ARHIVE / Teodosia Magari, fecioara Rezistenței armate antisovietice din Basarabia

1329
0
Feodosia Magari, condamnată în anul 1951 pentru rezistență antisovietică la 25 DE ANI de detenție, cu confiscarea averii și cu privarea de drepturile cetățenești pe încă 5 ani. Filă din dosarul penal.

Patru viteji înarmați doar cu carabine și pistoale au ținut piept o noapte întreagă plutonului de securiști dotați cu arme automat care i-au atacat pe neașteptate. Se întâmpla la 6 aprilie 1951, în satul Recea, Strășeni, la casa conspirativă a Elizavetei Donică. Femeia era omul prețios de legătură al partizanilor din organizația antisovietică „Armata din Pădure”.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Gavril Andronachi din Zubrești activa în ilegalitate din anul 1946. Fănase Magari din Recea, a pus arma la ochi în iulie 1949, după ce i-a fost deportată familia. Iar consăteanul său Filip Magari a luat calea codrului în toamna aceluiași an. În casă se mai afla fiul gazdei, Dumitru Donică, un flăcău de 18 ani. Iar în cursul zilei, acolo a intrat și Teodosia Magari, despre care vom povesti ceva inedit în continuare.

 Colonelul Jeglov, viața bate filmul

Lupta poate fi considerată cea mai mare în istoria rezistenței armate antisovietice a basarabenilor. S-a încheiat cu un mort și un rânit, în rândul securiștilor, și cu un rănit printre apărători. Securistul a fost înmormântat cu onoruri, în parcul central orășenesc din Strășeni, unde mormântu-i poate fi văzut și astăzi.

Colegul său rănit era nimeni altul decât colonelul Jeglov, venit special de la Moscova pentru „distrugerea banditismului în RSS Moldovenească”. (Jeglov a servit drept prototip al eroului principal dintr-un film de cult sovietic ulterior, „Место встречи изменить нельзя” – Locul întâlnirii nu se schimbă, rol interpretat de renumitul actor Vladimir Vîsoțki.)

Cu toată alura sa de securist grozav, Jeglov a descoperit că spre dimineață a rămas aproape cu mâna goală. Conducătorii organizației, Afanasie Magari și Gavril Andronachi, au reușit să se retragă în noapte, chiar dacă ultimul nominalizat fusese rănit. În mâinile Securității au ajuns femeile și ceilalți doi bărbați, care au acoperit cu foc retragerea camarazilor lor. (La acest subiect însă vom reveni cu alt prilej.)

A făcut patru clase românești, dar sovieticii o considerau analfabetă

Teodosia Magari, o tânără de 25 de ani, necăsătorită, trăia singură într-o căsuță separată de cea a fratelui mai mare, în gospodăria părinților decedați. A fost unul dintre principalii oameni de legătură ai partizanilor și un prețios agent de asigurare cu produse alimentare, de multe ori bucătăreasă a grupului de combatanți ce se ascundea în pădure.

Satul o numea simplu, Feodosa, și o stima, deoarece era o tânără muncitoare, modestă, profund evlavioasă, prezentă la toate slujbele religioase și făcându-și cruce la orice semn al Domnului, la orice răscruce a satului. Tânăra învățase patru clase românești, iar după invazia sovietică n-a mai găsit că îi e necesar să însușească scrisul rusesc. Astfel, prin dosarele penale, o întâlnim catalogată „negramotnaya”, adică necărturară.

Dumitru Donică, participant la lupta din 6-7 aprilie 1951, cu forțele securiste conduse de colonelul sovietic Jeglov. Arestat în acea dimineață și judecat pe 15 ani privațiune de libertate.                       CulturaBASS
Dumitru Donică, participant la lupta din 6-7 aprilie 1951, cu forțele securiste conduse de colonelul sovietic Jeglov. Arestat în acea dimineață și judecat pe 15 ani privațiune de libertate. CulturaBASS

După ce au arestat-o, securiștii anchetei preliminare au torturat-o bestial, prin nesomn, bătăi corporale, lovituri cu obiecte contondente în cap sau peste degete, au târât-o de păr de la un perete la altul, au amenințat-o că o vor arunca în celula criminalilor de drept comun etc. Securiștii urmăreau, în special, ca ea să declare că motivele luptei sale au fost nu credința în Dumnezeu, nu ura față de regimul ocupant, ci o presupusă dorință de a avea și ea bărbat. Și nu numai unul, dar toți partizanii la rând. Ca să pună capăt suferințelor, Teodosia a semnat smerită procesele-verbale ce o vizau, fără a citi sau a întreba ce au scris securiștii.

Fecioara de la Recea a avut alte motive de luptă

La sfârșitul lui august 1951, Teodosia Magari a fost supusă judecății la Tribunalul militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne din RSS Moldovenească. A înfruntat trei maiori și un locotenent în uniforme militare, fără a i se oferi un avocat. Însă ea își revenise din durerile torturilor pe care le-a suferit între pereții Securității. Era prea multa lume prezentă, de aceea a înțeles că aici nu o vor mai schingiui, ar putea fi ea însăși, cea de totdeauna. Numai că din tortura fizică ea nimeri aici într-o tortură psihică. Președintele tribunalului o tot purta prin ceea ce ea semnase securiștilor. Căuta și el s-o prindă că ar fi o femeie de moravuri ușoare. O tot întreba dacă s-a culcat cu acela sau cu celălalt. Însă ea la toate răspundea: „Nu!”.

Atunci maiorul cel mai mare izbucnește în sus din locul său:

  • Curvo, te întreb ultima dată: cu Fănase te-ai cuplat?
  • Nu! – răspunde firesc Teodosia.
  • Dar cu Filip te-ai culcat? – strigă maiorul enervat.
  • Nu m-am culcat nici cu Filip!
  • Dar cu Gavril? Dar cu Scridon? Dar cu toți bandiții voștri, pe care i-ai primit în patul tău acasă, cine s-a cuplat, târfo? – țipa cât putea maiorul.
  • Nu m-am culcat cu nimeni! – riposta Teodosia. – Dumnezeu și părinții m-au învățat că e păcat să te culci cu bărbat dacă nu ai cu el familie.
  • Facsimilul certificatului KGB privind virginitatea Feodosiei Magari. Filă din dosarul penal. Traducerea documentului se află în textul articolului.

Justițiarii au râs a batjocură, numind răspunsurile ei „obraznice” și „neadevărate”. Au decis s-o prindă imediat cu minciuna și au dispus să i se facă un control ad-hoc, privind subiectul virginității, cu prețul întreruperii ședinței de judecată. Controlul medical de urgență al învinuitei l-a efectuat policlinica Securității, adică a instituției care tocmai a maltratat-o și a trimis-o în judecată pe Teodosia.

Iată că în scurt timp în sala judecății sosește rezultatul controlului medical. Un certificat scris de mână, confirmat prin ștampila policlinicii și semnătura medicului: „Prin prezenta, se adeverește că tov. Reiderman, medic-ginecolog al policlinicii Ministerului Securității din RSSM, la data de 28 august 1951, a examinat-o în cadrul unui control medical pe cetățeanca Magari Feodosia, anul nașterii 1925. S-a constatat că VIRGINITATEA EI NU ESTE AFECTATĂ! (Sublinierea și semnul exclamării din text aparțin medicilor. Traducerea este a noastră.) Se vede că etica profesională a medicilor în cazul acesta a fost mai presus decât frica în fața regimului.

Cazul inedit al Teodosiei a fost trecut sub tăcere, descoperit abia recent

Membrii tribunalului au muțit când au citit certificatul precum că tânăra este virgină la cei 25 de ani ai săi, în timp ce a găzduit de mai multe ori diverși bărbați, inclusiv pe timp de noapte. Și-au dorit să arate, precum că motivul luptei basarabenilor cu puterea sovietică ar fi desfrâul, dar le-a ieșit tocmai inversul. Teodosia Magari, prin inocența sa, a răsturnat sistemul lor totalitarist plin de nonvalori. Înfrângerea evidentă în fața acestei tinere firave și speriate, cum le părea lor la început, i-a determinat să-și schimbe tonul, ședințele de judecată continuând deja fără strigăte și batjocuri.

Cazul însă a fost ascuns de ochii și urechile lumii și oricum, Teodosia Magari, din Recea, Strășeni, la 28 august 1951, a fost condamnată la o pedeapsă foarte grea: 25 de ani de detenție, cu confiscarea averii și cu privarea de drepturile cetățenești pe încă 5 ani. După moartea lui Stalin, conducerea sovietică a anunțat amnistierea persoanelor deportate și a unor categorii de condamnați. Printre aceștia, se număra și Teodosia Magari, căreia i s-a comutat pedeapsa la 10 ani privațiune de libertate. După eliberarea sa, ea s-a întors la baștină și a lucrat în gospodăria colectivă din localitate.

Este necesar ca măcar de Ziua Internațională a Femeii să glorificăm martirele neamului.

Feodosia Magari (stânga) la anii bătrâneții, cu nepoata sa, Maria, soția luptătorului Dumitru Donică, pomenit în articol. Satul Recea, anii 90 sec 20, foto de familie.
Feodosia Magari (stânga) la anii bătrâneții, cu nepoata sa, Maria, soția luptătorului Dumitru Donică, pomenit în articol. Satul Recea, anii 90 sec 20, foto de familie.

Gheorghe MĂRZENCU

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT