Un cumnat şi o cumnată sporesc dragostea curată

831
1

Maria şi Catinca s-au născut la un an diferenţă. Creşteau şi se bucurau de viaţă alături de doi părinţi iubitori într-un sat de prin părţile Teleneştilor. Maria, de mică, se arăta bună gospodină. Îi plăcea să-şi aranjeze frumos jucăriile, hăinuţele. Era tot timpul pieptănată, curăţică. Iar Catinca era opusul surorii. Lăsa jucăriile pe unde se nimerea, hăinuţele, de asemenea. Părul ei era mereu ciufulit, rochia ruptă şi genunchii zdreliţi de atâta căţărat pe garduri şi prin copaci.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

La şcoală au mers într-o clasă. Aşa a dorit mama lor, învăţătoare. A vrut să le aibă pe amândouă în clasă la ea. De învăţat învăţau bine, aveau aproximativ aceleaşi note la toate obiectele. Dar iată că la purtare notele se deosebeau, pentru că mezina da prin băţ de neastâmpărată ce era.

Ea nu putea sta liniştită şi ascultătoare ca sora ei. Până nu se încăiera cu vreun coleg, sau nu spărgea vreun geam, sau nu făcea vreo altă trăsnaie, nu trecea săptămâna. Nici în clasele mari nu se ogoise.

Şi oricât ar părea de ciudat, colegii şi oamenii din sat o iubeau mai mult pe Catinca. La fel era şi cu băieţii. Când s-au făcut domnişoare, în jurul Catincăi roiau flăcăii ca albinele prin flori, iar Maria rămânea neobservată.

Catinca se căsătorește

Au trecut anii şi fetele au terminat şcoala din sat. Maria a mers la Universitate, iar Catinca la un colegiu. Ar fi putut să-și continue studiile şi Catinca la facultate căci avea capacităţi, dar nu a vrut să le facă prea mare cheltuială părinţilor. Ea îşi dorea să devină educatoare şi a considerat suficient pentru studii un colegiu de profil.

După absolvirea facultăţii Maria a rămas să lucreze la o şcoală din Chişinău, iar Catinca muncea deja de doi ani la un azil de bătrâni, pentru că nu îşi găsise un loc de muncă la grădiniţă. Continua să fie curtată de mulţi băieţi. Pusese ochiul pe ea și Viorel, un bărbat cu chip de actor, care provenea dintr-o familie înstărită.

Într-o zi, a invitat-o la un pahar de vin în beciurile de la Cricova. Catinca intra pentru întâia oară într-un restaurant subteran. Viorel era îmbrăcat într-un costum impecabil, care se potrivea cu atmosfera de acolo. Ea, însă, nu se prea încadra în peisaj. Purta o rochie simplă și pantofi stil sport.

S-au așezat la o masă. În timp ce sorbeau vinul din pahare, Catinca, încântată de tot ce vedea, l-a întrebat ce l-a făcut să aleagă acest local. „Pentru atmosfera mai liniștită și mai intimă decât în alte localuri. Eram convins că o să-ți placă”, i-a răspuns.

Îmi place foarte mult, dar n-am știut că vom intra în restaurant și nu m-am îmbrăcat așa cum cere eticheta.” „Nu-i nimic. Inelul ce vreau să ți-l ofer acum se asortează foarte bine cu rochia ta albă cu buline roșii.” Și i-a pus pe deget inelul, însoțit de cererea în căsătorie. Fără prea mari emoții, răspunsul a fost „Da”.

Nunta s-a desfășurat, aşa cum a dorit Catinca – cu puţini nuntaşi, cu câteva feluri de bucate, fără cartonaşe cu nume pe mese, fără „dezbrăcatul miresei” şi alte obiceiuri. După nuntă tinerii şi-au cumpărat o casă minunată în centrul raional. Aveau de toate în casă, numai dragoste nu aveau. Catinca nu prea găsea limbă comună cu soţul şi prefera să stea mai mult cu bătrânii ei de la azil.

Soră-sa adesea îi zicea: „Dacă m-aş fi căsătorit eu cu dânsul, cu toţi banii lui, aş fi stat acasă şi nu m-aş mai fi dus să fiu slugă la nişte bătrâni ţicniţi. Atunci nici el nu ar mai fi sărit gardurile pe la mândruţe”. Catinca tăcea şi îşi vedea de ale sale. Conviețuia cu Viorel din respect. Viaţa de familie nu se lega.

Costică, venit pe lume după doi ani de căsnicie, a stat în familie atât cât l-a alăptat Catinca, pe urmă nu-şi dădeau rând bunicii să-l ţină. Faţă de azil casa îi părea pustie. Discuţiile cu Viorel se reduceau numai la bani şi averi. Acesta nu lucra nicăieri, căci avea mai multe firme de construcţii în Rusia de unde îi veneau bani buni. Era foarte frumos bărbat, un Don Juan, care până la însurătoare avusese multe mândruțe şi continua să se distreze cu ele şi după.

În pat cu o fostă iubită

Femeia nu dorea să ştie de aventurile lui. Dar orăşelul vuia. Azi îl vedea cineva cu o fostă mândruţă într-un bar, mâine cu o alta sărutându-se prin parc, poimâine la pădure şi tot aşa. Odată, Maria l-a surprins sărutându-se cu o tânără într-un restaurant din Chişinău. În altă zi, l-a văzut cu ea la braţ plimbându-se pe lângă Catedrală. Nu i-a spus surorii, a lăsat-o să-l descopere singură.

Şi Catinca l-a descoperit. Într-o zi când a venit pe neaşteptate acasă la amiază, l-a găsit în pat cu o fostă iubită. Femeia nu a făcut scandal, dar nici nu a vrut să-i asculte explicaţiile. I-a spus că nu-l obligă la pensie alimentară şi l-a rugat frumos să plece din casă cu mândruţă cu tot. Au divorţat paşnic. Viorel a plecat, lăsându-i casa. „Să fie pentru Costică, când va creşte mare”, aşa i-a spus la despărțire.

Avea Catinca un farmec aparte şi mulţi bărbaţi după divorț şi-ar fi dorit s-o aibă de nevastă. Ea însă, din teamă să nu-şi rănească din nou sufletul cu o iubire eşuată, nu l-a acceptat nici pe unul. Peste un an a plecat în Italia.

După plecarea ei, Viorel, de unde până unde, a început să-i facă tot mai des vizite cumnatei la Chişinău. Vizitele lui îi făceau plăcere Mariei. Ştiind că preferă peşte afumat cu bere, se străduia întotdeauna să le aibă la frigider. Într-o sâmbătă cumnatul a rămas să înnopteze la ea. Maria făcuse plăcinte poale-n brâu.

Viorel îi face vizite cumnatei

Viorel s-a dus și a cumpărat două sticle de vin roșu și au stat la vorbă până târziu după miezul nopții. Fără prea multe mofturi şi rugăminţi, s-a culcat cu el. La 28 de ani era virgină şi, dacă nimeni nu-i ceruse floarea inocenţei până atunci, s-a gândit că nu-i păcat să i-o dăruiască cumnatului, sau, mai exact, fostului cumnat.

Nu a plutit printre nori, cum îşi imagina. Speriată era şi ea, speriat Viorel că lui i-a revenit „onoarea” să spargă gheaţa. Şi totuşi amândoi încercau un soi de fericire, amestecat cu nostalgie şi senzaţia unei iubiri neîmpărtăşite. După aceea au avut parte de nopţi de dragoste frumoase, când niciunul nu dorea mai mult de la celălalt. În scurt timp Maria a devenit cea mai dulce şi mai senzuală iubită pentru Viorel şi el a hotărât să se căsătorească cu ea.

Maria şi Viorel formează o familie

În ziua, când Viorel a întrebat-o: „Vrei să te măriţi cu mine?”, Maria i-a spus că-i va da răspunsul numai după ce va vorbi cu Catinca. Seara, i-a telefonat şi i-a înşirat toată povestea. Nu şi-a surprins sora şi nici nu a supărat-o, cum îşi închipuia. Cu o voce calmă, aceasta i-a spus: „Să ştii că nu mai simt absolut nimic pentru Viorel. Fă ce-ţi dictează inima, drumul e liber. Dar mi-i teamă că o să te sufoci şi tu alături de el, aşa cum mă sufocam eu. Ce folos că e frumos şi e bogat, dacă e gol pe dinăuntru!”.

Maria însă nu-l vedea gol pe dinăuntru. Găsea tot timpul teme de discuție. O copleșea cu felul lui de a povesti. Îl asculta cu interes atunci când îi vorbea despre părinți, care zicea el că sunt minunați, înțelegători și că l-au ajutat foarte mult. Interesant i-a fost să afle că se plictisea de moarte în primii ani de școală, iar la liceu și mai mult.

La absolvirea liceului, părinții i-au zis că nu e nevoie să plece la vreo facultate. Taică-său i-a spus că poate merge să lucreze pe șantier alături de el. Câțiva ani s-a perindat de pe un șantier pe altul în Rusia, însușind mai multe meserii. Când bunul său tată a văzut că are o perspectivă practică despre construcție, l-a ajutat să-și deschidă propria afacere…

Maria se îndrăgostise de el încă de când l-a văzut alături de Catinca. Acum era bucuroasă că sora nu e supărată pe ea. A doua zi a plecat la un salon de înfrumusețare. Ca scoasă din cutie, s-a întors acasă. Fremătând de emoții îl aştepta pe Viorel. Dar așteptarea i-a fost zadarnică. În seara ceea el n-a venit.

A venit în următoarea cu un buchet de flori şi cu inelul. Era convins că fosta soție nu se va pune de pricină. Până atunci nu i-a adus niciodată flori sau vreun cadou.

Punându-i inelul pe deget, i s-a destăinuit: „După despărţirea de Catinca am avut o perioadă de derută în viaţa mea, când am trecut fără sentimente de la o femeie la alta. Dar când am început să te cunosc mai bine, să primesc dragostea ta într-o altă dimensiune decât mi s-a oferit până acum, am descoperit că marele mister există. Îţi jur că nu voi mai sări gardurile cum am făcut-o până acum. Voi fi cel mai cuminte soţ de pe pământ. Te am pe tine şi nu-mi doresc nimic mai mult”.

Declaraţia i-a topit inima Mariei. Peste o săptămână s-au cununat fericiți la mănăstirea Căpriana. Petrecere de nuntă nu au făcut. Fericiți au pășit cu dreptul în viața de familie.

În loc de epilog

De atunci au trecut șapte ani. Viorel nu şi-a încălcat jurământul. Este un soț înțelegător și iubitor. Maria i-a născut un băiat şi o fată. Costel e în clasa a V-a şi stă mai mult cu tata decât cu bunicii. Îşi iubeşte mult frăţiorul şi surioara. Îi spune mamă Mariei.

Catinca a fost o singură dată acasă cu gând să-l ia şi pe Costel în Italia, dar copilul n-a vrut să se despartă de bunei, de tata și de mama Maria, de frate şi de soră. Catinca nu l-a forţat, s-a împăcat cu situaţia şi continuă să le trimită cu regularitate colete celor de acasă. Munceşte aşa cum şi-a dorit la un cămin de bătrâni mult prea diferit de cele de la noi.

Condiţiile şi toate lucrurile minunate de care se bucură acolo bătrânii o fac să se simtă mult mai bine decât se simţea în ţară. Spune că bătrânii italieni sunt mai amuzanţi şi mai fascinanţi decât ai noştri. Ei au ajutat-o să descopere secretul vieţii şi pentru asta îi mulţumeşte Domnului că a trimis-o în lume. Zice că a renunțat la căsătorie pentru tot restul vieții.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT