Caleidoscop umoristic la o aniversare: „Fulgi de nea la tâmpla mea”
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEEpigrame
Sfatul politicianului
În guvern îţi vei permite
Bani frumoşi s-aduni, nepoate;
Vezi, să-i faci pe căi cinstite,
Dacă altfel nu se poate.
Guvernanţii noştri
Guvernanţii ni-i jelim:
Oare cum de mai trăiesc?
Noi muncim – şi flămânzim,
D-apoi ei, că nu muncesc?!
Martor la poliţie
Chemat să spună infractorul
Ce-a săvârșit un jaf sinistru,
El și-a înfipt arătătorul
În poza… primului-ministru.
Stânga şi dreapta în democraţie
Ai ţării glorioşi stăpâni
Mereu conduc cu două mâini:
Cu dreapta flutură drapelul,
Cu stânga-ţi pişcă portofelul.
Guvernanți falimentari
Țara greu își duce veacul,
Șefii-ar vinde-o, dar nu pot:
N-o mai cumpără nici dracul,
C-au furat dintr-însa tot.
Asta-i situaţia!
În guvernul nostru-ncap
Doar miniştri fără cap,
Fiindcă cei mai sclipitori
Sunt mereu cu capu-n nori.
Guvernanţii și politica
Politica e o povară,
Se lamenta un deputat,
Și e atâta de murdară…
Dar scoți din ea venit curat!
Scurt pe doi
Aforisme
Când eram copil, eram mai deștept, fiindcă nu știam că-s prost!
Nu ne ajunge mintea să ne folosim creierul la randament maxim!
Câinele e prietenul omului. Și omul îl ține la legătoare, să nu fugă de el ultimul prieten.
Chiar și trei persoane pot păstra o taină până în mormânt, dacă două sunt deja acolo.
O femeie frumoasă bucură ochiul bărbaților; o femeie urâtă bucură ochiul femeilor!
Medicii fug peste hotare, pacienții – pe lumea cealaltă.
Când n-ai la ce cugeta, îți trec prin cap fel de fel de gânduri.
Adeseori, frica de cădere naște setea de înălțare.
Ce te-ncurci, neică, printre flori, dacă nu ești bun de polenizare!
Curios lucru: cine vor dispărea primii de pe fața pământului: animalele sau fabuliștii?
E greu să vezi în femeie un prieten, mai ales când e în costumul Evei.
Nimic nu-i unește mai mult pe oameni ca lipsa intelectului.
Fumatul e dăunător, beția e păcat, dar să mori sănătos parcă nu te lasă inima…
Și Cel de Sus iubește umorul, mai ales prognoza meteo!
Prietenul meu adoră cafeaua, iar eu prefer ceaiul, de aceea ne întâlnim zilnic și bem rachiu.
Ce greu îi mai era lui Adam să discute cu Eva, când aceasta se dezbrăca de frunză!
Cea de-a doua căsătorie confirmă victoria speranței asupra rațiunii.
Într-un cap deșert gândurile se simt mai în largul lor.
Femeia naivă ține să-și reeduce soțul, cea deșteaptă – să-l învețe; doar înțeleapta reușește să facă imposibilul: îl lasă în pace!
Fiecare oaie e gata să-și urmeze propria cale. Dar numai cu turma!
Prostie desăvârșită nu există; ea poate fi perfecționată la infinit.
Nu poți fi într-atâta de bătrân încât să nu fii în stare să înveți o prostie nouă.
La noi, puterea aparține poporului, iar toate celelalte aparțin puterii!
Bărbatul visurilor tale este, foarte posibil, decepția vieții altor femei.
Există în viața bărbatului două perioade când el categoric nu înțelege femeia: până la căsătorie și după.
Halal fericire, dacă nu i-ai împărtășit-o unui invidios!
Un singur lucru vrea femeia de la bărbat – TOTUL!
Când nu va mai putea să-și strângă cureaua, norodul îi va strânge suveranului cravata.
Leul e regele animalelor. Până se trezește leoaica!
Deșteptul știe că nu-i prost, prostul știe că-i deștept.
Când îți spune cineva că nimic din ceea ce-i omenesc nu i-i străin, precis că a pus la cale vreo porcărie!
Să nu te însori cu femeia cu care poți conviețui. Însoară-te cu cea fără de care nu poți trăi!
Chiar dacă nu te ajută să afli răspunsul, alcoolul te face să uiți întrebarea.
Trebuie să le spui oamenilor în față tot ce gândești despre ei: adevărul e etern, iar vânătăile trec într-o săptămână!
Nu-i greu s-o faci fericită pe-o femeie, greu e să rămâi și tu, după asta, fericit!
Dați-i omului un pistol și el va jefui o bancă. Dați-i omului o bancă și el va jefui lumea.
O țigancă mi-a ghicit că viitorul meu e în ceață: cum se vede, degrabă am să locuiesc în Londra.
Aveți grijă, nu vă căsătoriți: mariajul este principala cauză a divorțurilor!
E tare greu să taci, când nu te întreabă nimeni!
Niciodată nu-i devreme să te însori târziu!
Nimic mai scump decât sănătatea, poate doar tratamentul.
De când am devenit vegetarian, nu-și dau rând prietenii să mă invite la frigărui!
Să-i creezi soțului așa condiții în familie, încât să meargă la serviciu ca la sărbătoare!
Ce cruzi sunt oamenii convinși că doar ei au dreptate!
Trăim în mizerie – și n-are guvernarea nicio vină; e chiar meritul ei!
Ce repede zboară timpul: nici nu te-ai trezit bine și deja ai întârziat la serviciu!
Să iubești o femeie cu care nu ți-ar fi rușine să te arăți în ochii soției!
Când mi-am găsit și eu un loc sub soare, iată-l că asfințește!
Unii ar fi bucuroși să ajungă în rai, însă nu le permit medicii de la reanimare.
Să-i spui omului adevărul verde-n ochi e mai mult decât o datorie, e o plăcere!
Nimic nu alimentează mai bine creierul decât stomacul gol!
Nu există asemenea prostie care să nu-ți poată veni în cap!
Dacă soția începe să-și educe bărbatul, înseamnă că îl pregătește pentru altă soție.
Tot ce are partidul mai bun se află în capul sau în buzunarul liderului său.
Unii privesc filozofic la lucruri, alţii la lipsa lor.
Fiindcă e deja un clasic în viaţă, ar trebui să scrie şi el ceva, altminteri va fi exclus din Uniunea Scriitorilor.
Se iubeşte doar pe sine, însă uneori, ca excepţie, îşi sărută nevasta.
Era os domnesc: îl lingeau toate lichelele şi-l râvneau toate potăile.
Fericirea mă împiedică să mă bucur cu adevărat de viaţă.
Fabulă
Istorie cu un om sărac
Un om sărman – dintre acei
Ce n-au la casa lor nimică –
Se pricopsi c-un sac de mei
Şi c-o mândreţe de pisică.
Şi mult s-a bucurat săracul,
Făcându-şi planuri cu temei,
C-o să păzească mâţa sacul
De şobolani şi şoricei.
Iar mâţa lui fiind frumoasă,
Mereu curtată de motani,
Arareori dădea pe-acasă,
Nici nu-i păsa de şobolani.
A tot umblat cu… mieunatul,
Făcând motanilor pe plac,
Pân’ când s-a pomenit săracul
Că n-are-un bob de mei în sac.
. . .
MORALĂ nu vă fac,
Cunoaștem toți ideea –
La omul cel sărac
Şi mâţa-i… vorba ceea!
Proză scurtă umoristică
A fost odată un moșneag și o babă…
Când eram mic, îmi plăcea foarte mult să umblu cu colindatul şi cu pluguşorul. În seara de Crăciun, după stilul vechi, satul nostru răsuna de colinde, iar de Sfântul Vasile, auzeai din toate părţile pocnete de bici, mugete de buhai, însoţite de câte-un „Hăi!” prelung, mai ales spre miezul nopţii, când porneau să ureze flăcăii, ca să adune bani pentru „Hora satului” pe care urmau s-o tocmească a doua zi.
Într-un an, de Crăciun, mergând, ca de obicei, cu ceata de colindători din casă în casă, am ajuns în ograda unui moş, pe nume Dumitru. „Se poate de colindat?”, întrebăm noi cu multă speranţă în glas. Nu ne răspunde nimeni. Mai repetăm, cu insistenţă, de câteva ori tradiţionala întrebare. În cele din urmă se deschide uşa şi moşul iese să ne apostrofeze din prag: „Nu se poate, că-i baba bolnavă!”. Ce era de făcut, trebuia să ne punem pofta în cui. Deci am mers mai departe, înţelegându-ne să venim numaidecât pe la moş Dumitru cu hăitul, poate baba lui se vindecă între timp şi el, de bucurie, va deveni mai darnic. De Sfântul Vasile, însă, am primit acelaşi răspuns: „Nu se poate, că-i baba bolnavă!”.
Bengoşi de felul nostru, am hotărât să ne luăm revanşa în anul următor. Şi din nou, de Crăciun, s-a repetat aceeaşi scenă cu aceeaşi replică, doar că se simţea şi mai multă jele în glasul moşului. „Să vede că baba n-o mai duce mult!”, ne-am zis noi atunci, ca să ne luăm de-o grijă. N-om fi vorbit într-un ceas bun, căci la vreo câteva zile, auzind cum bat clopotele-n sat de înmormântare, aflăm că a murit… moşneagul. Peste o săptămână, de Sfântul Vasile, nu pierdem ocazia de a trece iar pe la casa… regretatului moş. Nici n-am reuşit să repetăm întrebarea noastră „Se poate de urat?”, că nevasta lui a deschis fereastra şi ne-a răspuns cu bucurie: „Se poate, cum să nu?”. După asta ne-a răsplătit cu toate bunătăţurile pe care ni le pregătise, ba chiar şi câte-un ban mai bătut ne-a dat: „Luaţi, copii, de sufletul bărbatului meu, că tare darnic om o mai fost!…”.
Rondel
Covidul
Covidul n-are mască, el are doar cornițe
Imaginând coroana acestei lumi smintite
Ce bâiguie prin ceața prostiei infinite –
Un tren în căutarea eternei luminițe.
Sfârșitul ni s-arată puțin – să ne irite –
Și iarăși se ascunde în spații aburite,
Din calpele efigii ne facem iconițe –
Covidul n-are mască, el are doar cornițe…
Un virus nebunatic, ființe îngrozite
Ce caută-o ieșire prin ale clipei ițe
Și zâmbetul luminii din zări închipuite –
Un firicel de iarbă flămândelor oițe…
Covidul n-are mască, el are doar cornițe!
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
