Ion Liulica: „Teatrul există și va exista mereu”

Interviu cu actorul Ion Liulica, Premiul pentru debut la Gala UNITEM 2021

– Dragă Ion Liulica, unde, când te-ai născut? Îți plăcea de mic să amuzi lumea?

Sunt născut la 18 iulie 1997, în satul Grimăncăuți, raionul Briceni. Mama și bunica îmi spuneau că încă de mic sunt un artist, de mic aveam înclinații spre artă. De altfel, umorul l-am moștenit de la răposatul meu tată, care era și el un declanșator al umorului în cercurile de prieteni.

– Îți amintești de prima ta ieșire în scenă?

Pentru majoritatea copiilor, prima ieșire în scenă se întâmplă la grădiniță, însă nu e și cazul meu. Grădinița mea a fost casa bunicii. La șapte ani, am mers direct la școală. Pe parcursul celor 12 ani de studii, eram implicat în toate festivitățile, TVC-urile și scenetele, concertele organizate în școală. M-a marcat participarea mea la concursul de lectură „La izvoarele înțelepciunii”, fiind ghidat de profesoara de literatura română Silvia Lungu. L-am interpretat pe Duca din „Pomul Vieții” de Dumitru Matcovschi. Nu știam pe atunci că la Chișinău, cândva, mă așteaptă roluri mari.

– Cum ai ajuns la Facultatea de Teatru, secția Actorie?

După absolvirea școlii am mers la Chișinău, însoțit de doamna profesoară Silvia Lungu. Am aplicat la Facultatea de Teatru. În curtea AMTAP (Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), ne-am spus la revedere. Ultima replică a profesoarei mele de română a fost: „Dă-mi voie să-ți strâng mâna acum. Cine știe ce mare artist o să ajungi!”.

În cadrul facultății am realizat mai multe roluri: Richard al III-lea, Fredrick din „Pelicanul”, Șmulik din „De-a baba oarba”, Treplev din „Pescărușul” și altele. Toate aceste roluri au contribuit la dezvoltarea mea profesională.

– Care sunt cerințele regizoarei Luminița Țâcu care te-a distribuit în piesa „Martiri” de Marius von Mayenburg, montată la Teatrul „Alexei Mateevici”?

Luminița Țâcu m-a invitat la finele anului II de facultate, la o lectură a piesei „Martiri” de Marius von Mayenburg, M-a distribuit în rolul lui Georg. Cerințele pe care le-a avut regizoarea au fost mai multe, dar principala era să înțelegem tema abordată. Cred că până la urmă ne-a reușit. Acest spectacol vorbește despre omul contemporan, despre comportamentul extrem și limitele pe care și le pune singur în față, despre fanatism și rostul minților deschise în societate, precum și despre ignoranța sistemului educațional care nu e pregătit să înfrunte adevăratele pericole din instituțiile de învățământ.

Personajul meu din acest spectacol este un băiat cumsecade, cuminte, credul, cu sufletul curat, personaj pe care l-am îndrăgit foarte mult, chiar dacă toți îl numesc schilod și îl aruncă la gunoi. Îi sunt foarte recunoscător Luminiței Țâcu, ea fiind și profesoara mea de actorie la facultate. Îi mulțumesc pentru încrederea în mine și pentru că mi-a oferit șansa să fac primul pas pe o scenă profesionistă, alături de colegii de la Teatrul „Alexei Mateevici”. Datorită piesei „Martiri” am îndrăgit teatrul documentar – o astfel de dramaturgie abordează problemele cu care se confruntă astăzi societatea. Evident, sunt pasionat și de dramaturgia în care dominant este elementul artistic.

– Ce roluri ai mai realizat la Teatrul „Alexei Mateevici”?

După „Martiri”, am fost invitat de directorul teatrului, Elena Frunze-Hatman, să joc în spectacolul „Jubileul” de A. Cehov, montat de regizorul Slava Sambriș. Inițial, am dat probe pentru rolul lui Andrei Andreevici Șipucin, directorul băncii, unde se petrece acțiunea. Dar până la urmă, acest rol i-a revenit lui Eugeniu Prisăcaru, iar eu am fost distribuit în rolul lui Kuzma Nikolaevici Hirin, contabilul băncii. Am lucrat mult la acest personaj, împreună cu regizorul. Era important să înțeleg și să redau în primul rând caracterul personajului. Încă de la facultate am îndrăgit procesul de căutare a modalităților de a prezenta, a înfățișa un caracter. Cred că mi-a reușit ce mi-am propus. Contabilul Kuzma place mult publicului. Desigur, m-au ajutat foarte mult colegii de scenă: Eugeniu Prisăcaru, Jastina Sajin, Victor Untilă, doamna Margareta Nazarchevici. Ei lucrează cu mult entuziasm și e o mare bucurie să joc cu ei pe scenă. Pentru personajul Kuzma din „Jubileul”, am luat Premiul UNITEM 2021, pentru „Cel mai valoros Debut”.

– Felicitări, Ion! S-a schimbat ceva în viața ta după ce ai obținut acest premiu?

Viața mea nu s-a schimbat după Gala UNITEM, sunt același. Acum avem foarte mult de lucru la facultate, eu sunt aproape absolvent. Se montează spectacole de licență, deja am scos două spectacole: „Pescărușul” de Cehov și „Hedda Gabler” de Ibsen. În prezent, lucrăm la spectacolul „Așteptându-l pe Godot” de Beckett, în regia lui Slava Sambriș, va ieși ceva savuros.

– Cum te vezi peste zece ani? Care e misiunea teatrului, în opinia ta?

Cred că un actor are ce spune azi, mâine, și peste zece ani, indiferent că este din Republica Moldova sau din oricare altă țară. Nu pot să spun care e misiunea teatrului, pentru că încă nu știu care e misiunea mea. Ceea ce știu este că eu sunt ACTOR și că TEATRUL există și va exista întotdeauna.

– Îți mulțumesc pentru interviu și mult succes!