Cine e câștigătorul Bursei „Viorel Mardare”. Povestea lui Liviu Rotaru, tânărul care trăiește din pasiunea pentru cinematografie

1056
0
Liviu Rotaru, câștigătorul bursei „Viorel Mardare”. Foto: facebook.com/liviu. rotaru.50

Dezvoltă scenarii, le filmează, apoi le încadrează în producții cinematografice. Liviu Rotaru este un tânăr regizor ce a reușit la vârsta de 22 de ani să adune în palmares șapte filme de scurtmetraj, un lungmetraj artistic și zece spoturi publicitare. Vă propun să-l descoperim împreună pe tânărul ce a câștigat mai multe premii naționale și internaționale devenind câștigătorul Bursei „Viorel Mardare”, instituită de Vinăria Purcari.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Pasionat de film și de educație non-formală, reușește să îmbine aceste două elemente în cadrul școlii de cinematografie Omul de lângă tine”, în vara anului 2016. Pe atunci nici nu-și dădea seama cât de important va rămâne pentru el acest eveniment, spune Liviu. „A fost o idee la care am contribuit foarte mult și ca asistent de proiect și ca voluntar. Mi-am dat seama că procesul de a combina filmul cu educația non-formală, lucrul cu tinerii, este nu doar plăcut, dar și productiv. În urma taberei pe care am organizat-o, tinerii alături de care am lucrat au realizat zece scurtmetraje.

Participanții l-au inspirat foarte mult, iar de atunci tinde să găsească actori neprofesioniști pentru personajele din materialele sale, care să aibă o deschidere ingenuă pentru artă, mărturisește Liviu.

Soarele din titlu îl compar cu tinerii plecați

Primul său scurtmetraj proiectat în cadrul unor festivaluri este Unde pleacă soarele. Liviu abordează prin prisma tinerilor fenomenul migrației. „Soarele din titlu îl compar cu tinerii care se duc peste hotare, dar prezența lor acasă este resimțită oricum.”

L-a conceput drept un comunicat artistic indirect pentru ai săi părinți ca să îi facă să își schimbe viziunea asupra fenomenului migrației, să înțeleagă că nu își pierd copiii, nu e sfârșitul lumii în momentul în care aceștia aleg să meargă peste hotare. „Mai ales că și eu aveam ambiția să plec, recunoaște Liviu.

Fără să realizeze în acel moment existența globală a problemei, experiența cu acest film i-a deschis ochii pentru lumea din jurul nostru, relatează tânărul. La festivaluri în România, Ucraina, Grecia, Slovacia, spectatori emoționați se apropiau după film, în cadrul sesiunii de întrebări-răspunsuri, mărturisind că este o problemă ce îi afectează și pe ei, și că e la fel de acută. Mi-am dat seama că ideile mele, născute în acest spațiu, pot fi înțelese, apreciate de un public internațional.

Umbra, primul film finanțat de mentorul său

Un alt produs al său este Umbra”, un film cu durata de 25 de minute. Proiectat în cadrul unui târg caritabil de Crăciun, echipa își propusese să ajute financiar la construirea unei săli de sport pentru copiii și tinerii cu nevoi speciale de la centrul Tony Hawks, o premieră în Republica Moldova.

Zice că a învățat mai multe din a doua experiență decât din prima. Și-a fundamentat ideea că preferă să lucreze cu tineri fără experiență, dar cu dorința de a aduce schimbarea.

Umbra” a fost primul film pentru care a primit finanțare. „Cele 3000 de lei pe care i-am primit de la mentorul meu au fost o adevărată comoară. În retrospectivă, înțeleg că ar fi fost mai bine ca acei bani să fie utilizați pentru promovarea filmului, scenariu și oamenii care au participat la film, decât pentru onorariile unor profesioniști. Pentru că rezultatul și banii care au fost colectați, și evenimentul de suflet de la cinematograful Odeon din acel an (2016) se datorează implicării tinerilor care nu au câștigat altceva decât satisfacție pentru munca lor și, poate, niște lecții de viață.”

Lungmetrajul Povestea”, un câștig dublu

Aceste două produse cinematografice l-au ambiționat pe tânărul regizor să creeze un lungmetraj, Povestea. Nu înainte ca să câștige Premiul Național pentru Tineret, premiu care a făcut posibilă realizarea proiectului național Promovăm schimbarea prin film”.

Faptul că devenise laureat al Premiului Național de Tineret l-a ajutat să convingă oamenii că pot avea încredere în el, să obțină filmări la aeroport și finanțarea de 5000 € din partea guvernului Suediei prin Fundația Est-Europeană. Din premiu și-a cumpărat echipamentul pe care l-a folosit la producerea „Poveștii”.

Gap year (anul de pauză), un an de învățare non-formală

Proaspăt absolvent de liceu, Liviu Rotaru alege în 2017 să-și continue traseul în Norvegia, pentru a descoperi ce înseamnă educația non-formală. O fericită întâmplare a fost ca fiul din familia la care a stat să fie și el pasionat de film. Acest lucru i-a ajutat să creeze împreună mai multe proiecte cu tinerii din comunitate, dar și proiecte aproape de sufletul lor, dintre care și filmul Before Forever”.

Producerea filmului „Before Forever” în Norvegia
Producerea filmului „Before Forever” în Norvegia

Experiența din Velvelstad, la Cercul Polar, a fost atât de provocatoare. M-a scos din rutina mea și din cei 12 ani de educație formală de care eram sătul. Coincidențele fericite nu s-au terminat aici. Într-adevăr, fiul familiei la care am stat, Ricard, era pasionat de film și am făcut o producție împreună. Faptul că am stat într-o familie e deja incredibil, pentru că majoritatea voluntarilor nu au această șansă, acest noroc.

Liviu Rotaru alături de familia gazdă în Norvegia

Norvegia – țara care nu discriminează

Am învățat să fiu mai tolerant, să văd lumea cu ochii altora. Am avut îndrăzneala să discriminez cașcavalul cu mucegai, ce se afla pe un platou cu mai multe feluri de brânzeturi la o masă în familie. Îl știm cu toții a fi unul rafinat, iar eu am zis că urmează delicatesa serii, la care Ricard, fratele meu de acolo, s-a uitat la mine și mi-a spus că toate cașcavalurile pot fi un deliciu pentru cineva. Nu poți zice că acest cașcaval este un deliciu și un altul, nu. M-am confruntat în nenumărate rânduri cu aceeași problemă, fiind crescut într-o societate care promovează concurența în școală, în societate. Acolo fie că ești primul într-o cursă de alergări cu timpul de 29 de secunde, fie că ești ultimul cu un minut și 54, toți primesc medalii, toată lumea câștigă.

Liviu Rotaru în Norvegia

Revenirea în Moldova, „cel mai complicat lucru pe care l-am făcut vreodată

Întoarcerea după un an de studiu peste hotare a fost cel mai complicat lucru pe care l-am făcut vreodată, dar și cea mai frumoasă provocare pe care am acceptat-o”, se confesează Liviu.

Da, eram pregătit să rămân, dar am renunțat în momentul în care am aflat că, fiind student acolo, nu aș fi avut libertatea de a participa, de exemplu, la un festival de film, pentru că filmul conceput alături de Ricard a fost selectat la șase festivaluri internaționale de film, și Ricard nu a avut posibilitatea să își ia măcar o zi liberă. Eu, bineînțeles, m-am dus și am participat timp de o săptămână. Mi-am zis că nu vreau să mă întemnițez într-o asemenea instituție… Libertatea pentru mine înseamnă încredere.

În prezent, Liviu Rotaru e student la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice în anul III la Departamentul Multimedia, Facultatea Regie Film & TV. În paralel, Liviu a studiat la Academia de Arte de la Bratislava, în cadrul Programului „Erasmus”.

O altă mobilitate academică, în Slovacia

Cât privește studiile din Slovacia, Liviu spune că a întâlnit acolo o profesoară remarcabilă, care pentru prima dată i-a cultivat încrederea în propriile idei, scenarii. Scria câte un scenariu pe săptămână, reușind să iasă din Academia de Arte de la Bratislava cu o mapă întreagă cu scenarii, pe care profesoara l-a îndemnat să le filmeze, fără a trage prea mult de timp.

Unul dintre scenarii s-a materializat în cel mai recent produs al său, Fire de nisip, filmat în vara anului 2021 alături de Ricard, odată cu revenirea în Norvegia după doi ani de pandemie. Este un film care spune povestea unui tânăr ce încearcă să evadeze de problemele și presiunea cu care se confruntă și o ia de la început, subiect care se identifică cu al autorului.

Urmează un nou proiect social pentru tineri, în care o voi lua de la capăt, alături de echipa din Asociația «Nicolae Dumitrescu», în care filmul va fi utilizat ca instrument de educație non-formală. O nouă provocare care necesită noi decizii, noi legături, noi abilități, conchide Liviu Rotaru.

Autoare: Victoria CERNEA

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE