Domnica Moraru: „Lupt cu anii, iar anii cu mine”

1492
0

Omagiu pentru o profesoară de limba română

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

 Jumătate de secol Domnica Moraru a învățat sute de copii limba și literatura română. Mi-a predat și mie la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei. E unul dintre profesorii pe care nu-i poți da uitării. M-a marcat prin modul ei unic, elocvent, de a preda, dar și de a-i face pe elevi să învețe. La orele ei de limba română nu puteai să mergi cu temele neînvățate. Cei care o cunosc pe Domnica Moraru o caracterizează ca pe o fire integră, profesionistă, veselă și cu un ascuțit spirit de observație. A fost profesoara care a inspirat și care a învățat să scrie și să vorbească frumos românește generații întregi. Pe 19 ianuarie Domnica Moraru a împlinit 80 de ani. La mulți ani, stimată doamnă profesoară!

Domnica Moraru s-a născut în familia țăranilor Petru și Elena Șatravca din satul Chiperceni, raionul Orhei, fiind cea mai mică din cei șase copii – un băiat și cinci fete. Toți au făcut studii superioare și erau silitori la carte. Au fost eminenți, povestește ea despre frații săi care nu mai sunt în viață. Fratele a locuit la București, a ajuns până la gradul de colonel în Armata Română, iar surorile – patru au fost profesoare, iar una – medic. Își amintește și acum de mama ei când îi cânta: „Fata mamei cea mai mică,/ Te-am crescut de mititică/ Cu lapte și cu pâinică…” și plângea.

„O prietenie de-o viață”

Liuba Pânzari (67 de ani), originară din Chiperceni, Orhei, o cunoaște pe Domnica Moraru din copilărie. Sunt din același sat, au trăit pe același drum, chiar au fost vecine.

„Domnica Moraru a fost și diriginta mea în clasele a IX-a și a X-a pe când învățam la școala din sat. Era anul 1971. Ea absolvise Institutul de la Bălți, Facultatea de limba și literatura română și muzică. Ne preda limba și literatura română (moldovenească pe timpuri) și muzica. Aveam corul cu ea. Peste ceva ani drumurile noastre iar s-au intersectat. De data aceasta la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei, unde am fost colege între anii 1998-2018. Ea preda limba și literatura română, iar eu eram director adjunct pentru educație. Întotdeauna m-a ajutat și m-a susținut în activitățile pe care le organizam la colegiu. Ea revedea scenariile activităților, venea cu idei bune. Era foarte activă. O fire săritoare la nevoie, veselă, zâmbea mereu, chiar și în clipele mai grele”, își amintește fosta profesoară Liuba Pânzari, care și acum păstrează legătura cu Domnica Moraru.

 

„Am fost la spectacole și la concerte împreună. La fiecare câteva zile comunicăm la telefon sau prin rețele. Ne leagă o prietenie de-o viață”, mărturisește Liuba Pânzari.

Tot ea a mai spus că Domnica Moraru vine dintr-o familie bună, că, de pe vița mamei sale, sunt intelectuali.

Epistimia Drența (70 de ani), fostă profesoară de istorie, mi-a spus că a aflat de Domnica Moraru de la o nepoată de a sa care, după Colegiul Pedagogic din Orhei, susținuse oral examenul la limba și literatura română pentru a intra la facultate. Luase o notă maximă. Atunci a fost întrebată cine i-a predat la colegiu. Profesoară i-a fost Domnica Moraru.

„Părerea mea bună despre Domnica mi-am făcut-o atunci. Mai târziu am lucrat împreună la colegiul din Orhei, unde am cunoscut-o îndeaproape. E o profesionistă. Întotdeauna energică, optimistă, de un rafinament deosebit, un Om cu suflet mare, care se bucură și acum de respectul foștilor colegi și discipoli”, mi-a spus Epistimia Drența, dorindu-i mulți ani înainte.

„Ea e printre cei mai tari pedagogi pe care i-am cunoscut”

L-am întrebat pe Viorel Bușcăneanu, unul dintre discipolii doamnei Moraru la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei, ce-și amintește despre profesoara de limba română care i-a predat în anii 1985-1989 la colegiu.

„O găsesc superbă. Sovieticii au greșit să lase așa oameni ca ea în școală. Era peste media profesorală. Era completă în cunoștințele sale, în pedagogie, psihologie școlară, fire deschisă, cu un remarcabil spirit de observație. În același timp, are destul spirit critic, un simț deosebit al umorului (criteriu sigur în a-i depista pe cei inteligenți). Nu stătea la bârfe prin cancelarii, nu judeca pe alții, discretă, nu se pupa cu mafia directorului sau cu altă impostură, iutișoară … și când nu zâmbea… suferindă de bolile ei… Avea adesea privirea tristă. Prin ea vezi imaginea clară a unui om căruia, după preceptele moldovenești (raportate la doinele noastre), nu prea i-a mers în viață. Ea e printre cei mai tari pedagogi pe care i-am cunoscut. După ea, cunoscusem, în anul I, la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, o doamnă doctor în științe, în lingvistică, făcea româna cu noi. Era o umbră palidă a Domnicăi Moraru.”

„Profesoara care nu îmbătrânește”

O altă elevă de la Colegiul Pedagogic din Orhei, Angela Botezatu, i-a dorit la mulți ani, cu sănătate, Domnicăi Moraru.

„Doamna Moraru a fost profesorul etalon pentru generații întregi de discipoli. Responsabilitatea, corectitudinea și punctualitatea sunt trei trăsături pe care le-am „moștenit” pe parcursul studiilor, trăsături pe care le valorific zilnic în activitatea mea profesională. A fost profesoara care te inspiră, de la care am învățat să scriu și să vorbesc corect românește. Prin exemplele pe care le oferea la lecții, ne aducea într-o formă accesibilă regulile de scriere și vorbire românească. Diriginta Domnica Moraru a fost un model de comportament pentru noi, cadrele didactice, prin felul ei de a fi și de a prezenta lucrurile. Este profesoara care nu îmbătrânește, persoana care te marchează pentru toată viața”, a spus Angela Botezatu, director adjunct, Centrul de Excelență în Economie și Finanțe, dr. în științe economice.

Și Carolina Rotaru, în prezent educatoare în Canada, susține că amintirile legate de Domnica Moraru îi sunt prețioase. „Aici trebuie de ținut cont că, fiind diriginta noastră, o cunoaștem un pic mai bine decât cei cărora le-a fost doar profesoară. Mereu glumeață (un umor cu tentă de corecție a unui comportament). Obiectivă în cerințele pe care le avea pentru noi. De la ea am învățat să pun accent pe o exprimare frumoasă. Ea m-a motivat și m-a inspirat să absolv în R. Moldova a doua facultate – filologia română.”

Profesoara Domnica Moraru, care a predat jumătate de secol limba română, de opt ani nu mai lucrează. Am întrebat-o cum îi trec zilele azi. „Lupt cu anii, iar anii cu mine. Citesc câte puțin, cât îmi permite vederea. Mai învăț doi alolingvi limba română. Brodez cu mărgelușe suvenire pentru cei dragi. Comunic cu foștii colegi și absolvenți împrăștiați prin lume. Privesc emisiuni din care îmi îmbogățesc memoria cu cunoștințe noi. Când e timp bun și mă simt bine, merg cu prietenii în parc.”

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT