Plugușorul (VIDEO)

Aho! Aho!

Mâine anul se-nnoiește,
Nu și omul ce muncește
Că nu are, bietul, bani
Cam de vreo treizeci de ani,
Se îmbracă cu ce are
Din pomeni umanitare,
Se încalță cu ce poate –
Tot cu cizmele purtate,
Că prin glodul de la țară
Bune-s până o să moară.
Iarna-i grea, zăpadă nu-i,
Omul toarnă din burlui,
Să mai uite de nevoi
Ce se înmulțesc la noi,
Să-i mai treacă și amarul
C-așa-i astăzi gospodarul:
Tot sărac în satul său,
Când nu-i bine, tot nu-i rău,
Dacă are de o pâine,
Crede-n ziua cea de mâine,
Având bucurie mare
Soarele când iar răsare,
Mulțumind lui Dumnezeu
Chiar de-o duce tot mai greu!
Mânați, măi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

Cu „Gazprom”-ul împreună,
Viața noastră, zău, nu-i bună
Că ne-arată tot mai des
Gazele pe unde ies,
De miroase-n Chișinău,
De o vreme, tot mai rău,
Dar și-n țară-a sărăcie
Și nu-i mare bucurie
La săraci că dau, cu fală,
Câte-o pâine socială,
Ajutoare de la stat
Pentru omul nemâncat,
Nesătul și iar flămând
Mai mesind, din când în când,
Ce dă Domnul cel etern
Și-a rămas de la Guvern,
Bând și câte-o apă chioară
Capul ca să nu-l mai doară.
Cu-așa trai, nu-i de mirare
Nu doar capul că nu-l doare;
Odihnit îi e ficatul
Și e mândru tare statul
Că, în primăvară scos,
Moare omul sănătos.
Ia pocniți din bici, flăcăi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

Anul care a trecut
Parcă-a fost un început
De-adevăr și de dreptate
Prin cocioabe, nu-n palate;
Cei ce au tot dus-o bine
Fug pe-ascuns în țări străine,
Dar rămân și-aicea hoți
Care, cică,-s patrioți
Și promit, într-un suspin,
C-o să fure mai puțin
Căci, cum totul s-a furat
De la om și de la stat,
Este timpul potrivit
Să te faci un om cinstit,
Timpuri să aștepți mai bune,
Hoții iar să se adune.
Căpcăuni ce nu au mamă
Opoziție se cheamă
Și de-o vreme, cu mult zor,
Umblă iarăși prin popor
Să-i mai spună înc-o dată
Maia că e vinovată
Și nu vrea, chiar și-n declin,
Să se-nchine la Kremlin,
La Volodea ce ar vrea
Iar cu tancul să ne ia
Sub aripa sa de pace,
Rusului cum tare-i place!
Dodonei și șoricei,
Și-ncă-atâția voronei
Vor, chiar și sub tricolor,
Ca să aibă țara lor,
Cu Transnistria aproape
Și cu-armată, ca să-i scape
De români și de oricine
Vrea să ne mai facă bine!
Îndemnați, măi!
Hăăăăi! Hăăăi!

Krasnoselski, nou ales,
Președinte de succes
Pe pământul ocupat,
Pupat și felicitat,
De Vladimir și alți popi,
Care cred că dăm în gropi,
Nu cunoaște ce-i necazul,
La el curge bine gazul,
Cu un preț odihnitor
Că acolo-i alt popor.
Vai, puținii moldoveni
Nu pot merge la coceni,
Nu-și pot stăpâni pământul,
Știe numai Domnul Sfântul
Câte-au tras și-or să mai tragă
În Moldova noastră dragă;
Pentru ei ce dreptu-și cer
Mai avem și-un minister,
Iar la Nistrul în secare,
Trupe pacificatoare!
Să te plângi nu prea ai cui,
Mare-a grijă-a rusului
E prezentă orișiunde,
Nu prea ai unde te-ascunde!
Oamenii de-aicea pleacă,
A rămas încă oleacă
Și bătrânii, pe la țară,
Pot chiar singurei să moară.
Ziua trece, noaptea vine,
Să-i mai vadă n-are cine
C-au plecat demult, cu toții,
Și copiii, și nepoții,
Cine știe ce-o să fie
Țara c-a rămas pustie!
Mai îndemnați, măi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

La alegeri mai locale
Cu tendințe epocale
Pe la Bălți s-au tot luptat
Până ce a triumfat
Purul adevăr în toate
Că-n sfârșit avem dreptate
Și-n această capitală
De la nord, mai cu sfială,
Chiar de nu-i așa bogată
Și-i mai mult rusificată.
Tauber, așa cum poate,
O să-și cate-a ei dreptate;
Cum democrația crește,
Nu se știe de-o găsește,
Că tot ei au terfelit-o
Când și alții n-au găsit-o!
Dar, ca s-o obțină, hopa!
Bună este Europa,
Tot acolo o să cate
Și-adevăr, dar și dreptate!
Deocamdată, rău ne pare
Că orașul Bălți nu are
Mari minuni ca la Orhei
Unde este tot ce vrei
C-a lucrat pentru popor
Grijuliul nostru Șor,
Ce-ntr-o vreme-a asudat
Mult mai mult pentru Filat!
Ia mai strigați, flăcăi!
Hăăăi! Hăăăăi!

Țara asta, n-ai ce-i face,
Cum e toată doar „kulioace”
Care vor să fie pline,
Ziua bună nu mai vine;
De bandiți și șarlatani
Maia, și-n optzeci de ani,
N-o să scape-așa ușor,
Chiar să-i fie tare dor
De mai multă integrare,
Nu de federalizare!
Căci de Țară și Unire
Încă nu avem vreo știre
Că și le-ar dori, firește,
Însă dorul, dacă-i crește,
Nici nu știi cum, pe la vară,
Pe-amândouă-o să le ceară,
Căci din spurcata strânsoare
Nu mai e deloc scăpare;
Nu vrea falnicul Dodon
Să piardă vreun milion
Că el, chiar și-așa tehui,
N-a pierdut „kuliokul” lui
Și așteaptă, poate vine,
Vremea cu plăceri depline
Când s-a-ntoarce iarăși roata
Ca să vină el de-a gata,
Să mai aibă un mandat
Pentru tot ce n-a furat!
Urați, măi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

Cum e vremea cam târzie,
Să oprim la Primărie,
Din șoseaua de centură,
Care încă-i arătură,
Pe covorul cel domnesc
Să călcăm cu PAS firesc,
Ușurel sau apăsat,
De domniță sau bărbat,
Să-i transmitem lui Ion
Ne-nfricat primar, patron
Al orașului pe Bâc
Că mai mulți, șontâc-șontâc,
Au condus pe vremea lor
Și au vrut în muncă spor,
Dar nici unul n-a scăpat
De mirosul de rahat,
Fi’ndcă nu s-au dumerit
Ca să-l ia la învelit,
Urecheanu, om vestit,
Ani la rând l-a corcolit,
Iar Chirtoacă, ocupat,
Tot cu gândul la-nsurat,
Nu putea, se vede treaba,
Timpul să și-l dea degeaba,
Cu nevastă ca o floare,
Pe-„ntrebări” mirositoare,
Ursu, alții care-au fost,
N-au găsit că are rost
Să se lupte cu putoarea;
Doar în tine-a fost salvarea,
Tu ai reușit, Ion,
Să fructifici, s-am pardon,
Visul drag al tuturor
De-a scăpa de-așa vapor
Sau vapori mai mulți de-odată;
Capitala e salvată!
Mânați, măi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

Cum Guvernul, Parlamentul,
Împreună cu-Occidentul,
Felurite delegații
Se tot țin de aberații
Și prin urbea ta se plimbă,
Îți propunem: ia și schimbă
Circulația lor mare,
Doar cu verde-n semafoare
Că nu-i timpul lui Dodon,
Plahotniuc sau chiar Platon,
Când, cu treburi importante,
Veneau mințile savante,
Șefi mai mari, mai mici de stat,
Toți cu gâtul desfundat,
Personalități ilustre
Vinul nostru ca să-l guste,
Pe la Cricova prin beci
Unii vrând chiar loc de veci.
Ia, Ioane, și stopează
Cheful, numai mintea trează
Pe la noi să poposească;
Vatra cea moldovenească
Tot cu pâine și cu sare
Pentru Rusia cea mare
Să rămână pe vecie,
Când din nou ar fi să fie
Mai aproape de hotare,
Ori la noi, în Casa Mare!
Dar-ar să nu se-mplinească
Pofta strâmbă, moscălească!
Urați, măi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

Pune, gazdă bună, blidul,
Chiar de bântuie covidul,
Cu bucate într-ales,
Nu turna chiar tare des,
Toarnă vinul în pahare
Și ia seama la urare
Că-nainte încă este,
Iar la fete și neveste
Încă nu le-am spus nimic
Ș-apoi vrem și-un ban în plic,
Un colac și-o damigeană
Că ni-i setea cam avană;
Domnișoare frumușele
Și neveste ochioșele,
Să trăiți, să vă-mpliniți
În mulți ani, toți fericiți,
Moșule cu pleata sură,
Ține-o glumă pe măsură:
Dacă tot ajungi la fete,
Vezi măcar să nu te-mbete,
Că nici treaz nu ești în stare
De o faptă, știi tu care,
Voi, copii de pe cuptor,
Coborâți încetișor
Și urați-ne pe noi,
Urătorii mai de soi,
Că avem în genți de toate
De la oameni adunate,
Covrigei și bombonele,
Mere, nuci și acadele;
De pe la Președinție,
Ne-am ales doar cu o mie
De dolari și vi-i dăm vouă
Să aveți o viață nouă,
Să nu vreți și voi, copii,
Să plecați ca alții, mii,
Să trăiți în țări străine
Unde, cică,-i numai bine,
Tu, mătușă de la ușă,
Ține bani de o păpușă
Pentru draga nepoțică
Ce-a rămas tot singurică,
Că părinții i-au plecat
De o vreme în alt stat.
Bani primiți pe document
Am luat la Parlament,
Nu de la parlamentari
Că nu au salarii mari,
Ne-a mai dat, în neagră oală,
Curtea Constituțională
Sărmăluțe afumate;
N-are Curtea chiar de toate!
Am ajuns și la Guvern
Și le-am zis un imn etern,
De belșug și bunăstare,
Să le aibă fiecare,
Nu ne-am rupt în strigăt sternul
Cu lozinca „Jos Guvernul!”,
Că e tânăr și-ncă are
Timp destul de afirmare!
Urați, flăcăi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

De urat am mai ura,
Teamă ni-i că s-o-nnopta
Și n-om nimeri acasă
La nevasta cea frumoasă,
Care totuși ne așteaptă
Cu un băț în mâna dreaptă
De lemn verde de alun
Pentru soțul cel beat tun!
Cum prea mult nu ați turnat
Și nici noi n-am închinat,
Azi vom nimeri acasă
Treji, dar nouă nu ne pasă,
Că măcar o dată-n an
O s-ajungem cu suman
Și căciula nepierdută,
Cu mulți lei și cu valută
Și-o să râdă gospodina
Că-ntrecurăm chiar și China
În progres și dezvoltare
Doar prin glumă și urare
Și-am făcut atâția bani
Că ne-ajung pe zece ani,
De mâncăm numai o dată,
Dar și-atuncea fără plată!
Ca alți urători să vină,
Plugușorul se termină,
Nu de tot, căci, la-ncheiere,
Mai furăm vreo două mere,
Patru nuci și o prăsada
Dinții moșului să-i cadă
La ani mulți, pe la vreo sută,
Când nici doctorul n-ajută
Și te lasă să trăiești
Cât mai poți și cât poftești!
Mai sunați din zurgălăi!
Hăăăăi! Hăăăăi!

Să aveți belșug în toate,
Pace multă, sănătate,
Fericire împreună
Voia bună când v-adună!
Să fiți tineri și frumoși
Și de viață bucuroși,
S-aveți pâine, s-aveți bani
La anul și la mulți ani!