Aniversarea căderii imperiului

754
0
Scriitorul Mircea V. Ciobanu
Scriitorul Mircea V. Ciobanu

În decembrie curent (în aceeași lună în care s-au împlinit 99 de ani de la fondarea „uniunii de nezdruncinat”) s-au rotunjit și trei decenii de la semnarea unor documente care au anunțat decesul oficial al URSS. Anticipat de înțelegerea de la Belavežskaja Pušča, dar și de parada independenților din august 1991, el anunța un divorț pașnic. CSI, o improvizație de moment a fostelor colonii sovietice, tocmai pentru asta a fost creat: să asigure un transfer pașnic al economiei și suveranității comune noilor entități statale. N-a fost să fie. Pe tot parcursul acestor trei decenii, administrația de la Kremlin (mai ales cea de după anul 2000) nu a temperat, ci, dimpotrivă, a forțat notele nostalgice, convertindu-le în războinice vise revanșarde.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Or semnarea decesului URSS era un fapt acceptat de oficialitățile sovietice ca un act de capitulare în urma războiului (fie și a războiului rece). Primele semne majore fuseseră căderea zidului Berlinului și prăbușirea – fără regrete – a pactului de la Varșovia (un fel de extensiune a imperiului). S-ar părea că, mai ales acum, la trei decenii de la căderea imperiului, lucrurile sunt limpezi și ireversibile. Iată însă că nu.

Mai întâi, un semnal absurd-anecdotic: la turneul hocheistic organizat recent de postul rus de televiziune ORT, selecționata Rusiei a jucat toate meciurile în tricourile fostei selecționate a URSS (!). O sfidare a istoriei prin renașterea simbolică a imperiului (cu testarea opiniei lumii). E ca și cum, la vreo aniversare a Germaniei naziste, echipa RFG ar juca în tricourile Celui de al Treilea Reich. S-ar părea că aici e doar teatru (sportul nu există în afara spectacolului), că e doar joc. Dar e o competiție oficială! Dacă ne amintim de regretele președintelui rus care afirma că „destrămarea URSS a fost o catastrofă”, înțelegem că restabilirea imperiului e scop, nu nostalgie.

Rusia de azi seamănă tot mai mult cu Germania din anii 20-30 ai secolului trecut, când nostalgia după imperiul pierdut se convertește tot mai evident în planuri revanșarde. Dacă Transnistria, Abhazia, Osetia de Nord și Karabahul, ca bombe cu efect întârziat, erau doar marcări de teritoriu pentru posibilele viitoare conflicte de proporții, atunci ocuparea Crimeii și dezmembrarea Ucrainei, începând cu zona Donbass, sunt semne ale planurilor războinice.

O întâmplare face ca tot în aceste zile să se divulge un mare secret militar, pe care îl cunoștea toată lumea, dar îl nega cu înverșunare Kremlinul: prezența forțelor militare ruse pe teritoriul Ucrainei. Secretul a fost afișat pe portalul Judecătoriei Kirov din orașul Rostov-pe-Don. Judecata examina un caz de corupție și delapidare dintr-un depozit alimentar, inculpatul alegându-se cu șase ani de pușcărie. Firma se ocupa cu „aprovizionarea unităților militare ale Forțelor Armate ale Federației Ruse, dislocate pe teritoriul Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Luhansk” (citez de pe portalul judecătoriei: „Данное продовольствие предназначалось для отправки в воинские части Вооруженных Сил РФ, дислоцирующихся на территории ДНР и ЛНР”).

Radio Svoboda, analizând cifrele, a calculat: „1300 de tone de produse, furnizate de firma respectivă în fiecare două săptămâni, sunt suficiente pentru asigurarea cu alimente a unui număr de 26 de mii de oameni”. Kremlinul a negat, purtătorul de cuvânt al președinției, Peskov, a spus că e o „greșeală”, doar că, vorba jurnalistului Anton Oreh de la „Eho Moskvî”, nu e clar în ce constă greșeala: a greșit inculpatul? A greșit judecătorul (purtând un nume de rezonanță: Șolohov!)? A greșit Kremlinul, declanșând războiul în Estul Ucrainei?

Televiziunile ruse ilustrează, în aceste zile, căderea imperiului ca pe un dezastru, sugerând ideea renașterii epocii de aur. Ce e de reținut însă din istoria sovietică? Cortina de fier, izolarea de lume, autosuficiența, cenzura, lipsa libertății de opinie, supravegherea totală, denunțurile, lichidarea elitelor naționale? Produsele de proastă calitate și invidia pentru cei – puțini – care, mergând în Occident, își procurau lucruri de bună calitate? Drumurile proaste și casele uniforme, cenușii și neprietenoase? Rândurile interminabile, în care ne-am consumat viața, așteptând pâinea, un borcan de smântână sau două kilograme de ardei; ori stând în rând fără sfârșit (dacă nu erai din casta privilegiată) în speranța obținerii apartamentului?

Sau încă un detaliu, literar. În spațiul sovietic erau atestate trei genuri literare inexistente în alte părți: anecdota politică (privită ca literatură), născută de lipsa libertății de expresie; cântecul pușcăriașilor („блатная песня”), URSS fiind o mare închisoare; romanul industrial („производственный роман”), dedicat muncii sisifice, autosuficiente, având unicul scop de a munci, fără grija calității și utilității. Asta ne promit revanșarzii? Niet, spasiba.

Cele rele să se spele!

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE