Valentin Conev – patriarhul taekwondo-ului moldovenesc

Despre originile istorice ale taekwondo-ului pe plan mondial, precum și despre părinții fondatori ai acestei arte marțiale pe ale noastre meleaguri, subsemnatul a mai scris în numerele din 17 aprilie 2020 și 16 iulie 2021 ale Gazetei de Chișinău.

Astăzi veți avea ocazia să vă familiarizați cu epopeea constituirii acestei lupte orientale pe tărâmul moldav într-o perioadă când artele marțiale au fost interzise pe întregul teritoriu al URSS (1983-1988) și imediat după aceea…

Experiența ilegalității

Activează de-o viaţă în domeniul taekwondo-ului. Mai întâi ca sportiv, apoi ca antrenor și manager. A avut o contribuție esențială în afirmarea acestei discipline pe pământ moldovenesc. Astfel, venind în 1985 la timona Catedrei militare a Institutului Politehnic din Chişinău, Valentin Conev – căci despre el este vorba – a promovat activ latura sportivă a artei taekwondo printre tineri şi a susţinut dezvoltarea acesteia. Asta într-o perioadă de grea încercare când artele marţiale se aflau în ilegalitate, când „Sala de sport” a taekwondo-ului moldovenesc era aciuată într-un cabinet de terapie fizică a Spitalului nr. 3 din Chișinău.

În anul 1986, Valentin Conev îşi asumă, cu riscuri deosebit de mari, rolul de preşedinte al Federaţiei moldoveneşti de taekwondo. Continuă să rămână la cârma organizaţiei şi în 1988, când această probă „iese de prin subsoluri”, odată cu intrarea în familia disciplinelor olimpice la Olimpiada de Vară de la Seul, fiind inclusă în program cu statut de sport demonstrativ. Rămâne în fruntea forului național de profil şi în 1995, când versiunea olimpică (WT) a Federaţiei este înregistrată în R. Moldova. În 2002, se retrage din această funcţie şi este desemnat preşedinte de onoare al organizației sportive.

Confesiuni

„Am împlinit 70 de ani în 2017. Încă din tinerețe practicam box, handbal, atletism. Acest lucru m-a ajutat mult să fiu primul și la învățătură, și la pregătirea fizică. Sportul și exemplul tatălui meu mi-au determinat întreaga soartă, mi-au oțelit caracterul și mi-au oferit un sprijin de nădejde în viață. Chiar și în prezent, lunea, miercurea și vinerea fac exerciții de forță, marțea și joia fac box, ca să nu uit tehnica pugilistică, iar sâmbăta merg la înot. Efectuez 100 de flotări și rezist la două runde de box. Numai duminica îmi permit să mă relaxez… E un adevărat dar al soartei faptul că maratonul meu sportiv este încununat de o artă atât de minunată precum taekwondo-ul. Fiecare etapă a călătoriei mele prin viață a fost un alt pas spre prezentul pe care mi l-am creat”, se confesează Valentin Conev.

A început să practice taekwondo la Chișinău în 1980, împreună cu prietenii Aleksandr Kresin, Valeri Kokirțev, Pavel Levițki, antrenându-se sub bagheta fondatorului acestui sport în Moldova, studentului costarican Jose Manuel Gomes, premiant la Campionatul Mondial de taekwondo, deținător al celui de-al patrulea DAN.

„Cred că nu există un sport mai frumos și plin de farmec decât taekwondo-ul. Am emoții de nedescris la competiții. Intri în sală – lumină, atmosferă de sărbătoare, și acești copii, fetițe și băieței, sunt aliniați în chimonourile lor albe ca zăpada. Începe lupta – ei se încaieră, țipă, înving… Pentru mine nu poate fi o plăcere mai mare. De atâta frumusețe, simt bucurie și o senzație de zbor…

În 1988, am înregistrat Federația de Taekwondo la Institutul Politehnic din Chişinău, unde conduceam pe atunci Catedra. A fost singura cale posibilă, deoarece la Ministerul Sportului artele marțiale nici nu figurau. Nu aveam pe atunci nimic, numai câteva broșuri „samizdat” (editate clandestin) cu imagini. Abia în 1994 a devenit posibil să organizăm primul campionat național în Moldova”, mărturisește protagonistul acestor rânduri.

Para-Taekwondo și incluziunea

În anul 2014, a fost inițiată, în pas cu ultimele cerințe ale timpului, procedura de înregistrare a Asociaţiei Obşteşti Federaţia de Para-Taekwondo din Republica Moldova, cu scopul de a susţine şi promova persoanele cu necesităţi speciale care practică acest gen de sport. Iar în fruntea forului respectiv a fost ales Valentin Conev. Ca urmare a unei munci titanice depuse de dumnealui în acest post, structura, activitatea căreia o gestionează cu multă dăruire și dedicație până în prezent, a devenit parte din marea şi unita familie paralimpică, fiind inclusă în Comitetul Internaţional Paralimpic. În paralel, exercită funcţia de vicepreşedinte al Federației de Taekwondo WT din Republica Moldova.

Graţie efoturilor sale neobosite, reuşeşte să obţină dreptul ca în anul 2015 primul Campionat European de Para-Taekwondo să fie găzduit de ţara noastră. La acest eveniment de anvergură au participat atleţi din peste 40 de ţări. De remarcat că disciplina de para-taekwondo este inclusă în programul mișcării paralimpice și, pentru prima dată, în cel al Jocurilor Paralimpice, cele de la Tokyo 2020.

Însă nu rezultatele sportive sunt definitorii în această sferă. Există domenii în viaţă unde concurenţa acerbă şi mistuitoare nu-şi are locul. Unde performanţa se măsoară nu în numărul de kilometri parcurşi, cantitatea de greutăţi ridicate sau prin cronometrarea timpului. Unde astfel de calități ca omenia, dorința de a comunica și spiritul de întrajutorate au importanţă primordială. Și se realizează datorită sportului. În cazul nostru, prin para-taekwondo. Când opoziția de pe salteaua de luptă (dayang) se transformă în mijloc de comunicare cu un mediu care încetează, prin sport, să mai fie ostil celui căruia infirmitatea fizică, dobândită sau înnăscută, îi aducea până atunci doar frustrări și regrete. Mișcarea paralimpică, în general, și cea de para-taekwondo, în special, sunt acele mijloace curative chemate să vindece astfel de hibe sociale cum sunt marginalizarea sau discriminarea, și adeseori o fac mai bine decât orice inițiativă statală, devenind niște remedii naturale, cu o reală capacitate de revigorare.

Atâta timp când de astfel de domenii o să se îngrijească persoane ca Valentin Conev, putem fi siguri că valori precum omenia, demnitatea şi bunul-simţ nu-şi vor pierde în niciun caz actualitatea.