Cu mintea uşoară, departe de ţară, și-a făcut viața amară

375
0
Imagine simbol

Marina credea în căsătorie. Părinţii ei au divorţat când avea 13 ani, aşa că ştia cât de grea e o asemenea încercare. Iată de ce, atunci când Dumnezeu i l-a scos în cale pe Gelu, i-a jurat că-i va fi credincioasă până la sfârşitul vieţii. La rândul său, Gelu a jurat că numai cu ea, numai alături de ea va face tot binele. Pe măsura trecerii timpului cei doi se apropiau tot mai mult, ajutându-se unul pe celălalt atât în probleme importante, cât şi în cele de însemnătate mai mică.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Aventura

Aveau cinci ani trăiţi împreună şi o viaţă de familie plină de iubire, când Gelu a plecat în Spania. Copii nu aveau. Peste jumătate de an, a plecat şi ea. Ajunsă la Madrid, femeia a descoperit repede latura plăcută a noului său stil de viaţă. Lucra bonă într-o familie bogată, avea grijă de doi copii. Era o îndeletnicire care îi făcea plăcere pentru că iubea nespus de mult copiii.

Dacă soţul lucra fără zile de odihnă, ea era liberă sâmbăta şi duminica. În aceste zile mergea prin împrejurimile Madridului, supraveghind copii ale căror guvernante erau plecate, ori dereticând prin casele lor. Uşurinţa cu care intra în vorbă cu oameni străini a făcut-o într-o zi să intre în contact cu un albanez. Şi-au dat unul altuia numerele de telefon şi, în sâmbăta următoare, s-au întâlnit la o cafea.

La început a fost un flirt, urmat de un sărut şi de o strângere de mână. Iar după o săptămână albanezul i-a propus o „slujbă” mai bănoasă pentru zilele de odihnă – să-i fie amantă. A acceptat cu gândul că aşa vor aduna mai repede bani pentru un apartament în Chişinău.

Perfect conştientă de ceea ce face, fără să-i pese de demnitatea familiei, Marina se simţea ademenită de bucuria şi nebunia unei aventuri. Duminică, l-a urmat pe albanez într-un local cu mobilă veche, cu camere mari, cu nişte coridoare lungi, împodobite cu oglinzi şi candelabre. După uşa de la capătul coridorului o aştepta un pat mare în mijlocul încăperii. Acolo a început povestea lor amoroasă.

În fiecare sâmbătă şi duminică, el o aştepta cu şoapte de dragoste şi îmbrăţişări pătimaşe. Seara, fericită şi relaxată, împăcată cu viaţa ei de la Madrid se întorcea cu bani buni la soţ. Acesta, bucuros de câştig, îi săruta mâinile şi picioarele, fără pic de bănuială.

Nu mă omorî, te rog…”

Aşa au trecut multe sâmbete şi multe duminici. Şi, cum vă povesteam, Marina intra cu uşurinţă în vorbă cu străinii. Era fascinată de poveştile despre viaţa lor. Se interesa de ţara de origine, cum îşi petrec vacanţele, zilele de odihnă etc. Într-o duminică, când tocmai se ducea la randevu cu amantul, s-a întâlnit cu un arab. Au tot vorbit despre una, despre alta, iar când au ajuns în faţa localului unde era aşteptată, s-au aşezat pe o bancă pentru a asculta povestea până la capăt.

Arabul o trata cu o atenţie specială atunci când îi vorbea. De la geam o urmărea celălalt. După ce au terminat discuţia, Marina, frumoasă ca un trandafir şi veselă ca ziua cea bună, a intrat în localul misterios. Nu ştia şi nici nu bănuia ce-o aşteaptă. Când s-a repezit să-i sară în gât iubitului aşa cum o făcea de fiecare dată, acesta se aplecă cu priviri de nebun, scoase din sertarul noptierei un cuţit, cu stânga o înşfăcă de păr, iar cu dreapta prinse a-i juca cuţitul pe dinainte.

Nu mă omorî, te rog, cu ce ţi-am greşit? Lasă-mă să trăiesc!”, îl implora cu lacrimi Marina. „Am să-ţi scot ochii să nu mai vezi alţi bărbaţi!”, striga cu furie albanezul, îndreptând lama cuţitului spre gât şi zgâriind-o uşor. Apoi i-a înfipt cu furie cuţitul în umăr, provocându-i o rană adâncă. Şi după ce i-a mai făcut o rană şi la picior, o izbi cât colo pe podele.

Femeia scoase un răcnet de durere şi se prăbuşi la pământ fără cunoştinţă. Când şi-a revenit, doamna ce-i pansa rănile i-a zis: „Vezi să nu spui niciun cuvânt la poliţie, că o să fie rău de tine!”. I-a dat bani de taxi şi a rugat-o să nu se mai arate pe acolo.

Pielea rea şi răpănoasă ori o bate, ori o lasă

Cuprinsă de spaimă şi de durere, Marina a plecat la verişoara ei, medic de profesie, care locuia în acel cartier. Aceasta a oprit-o la dânsa pentru câteva zile şi a îngrijit-o cum a putut mai bine. Soţului i-au spus că au tăbărât asupra ei nişte hoţi, care i-au luat banii şi care au ameninţat-o să nu facă vreo declaraţie la poliţie, că o să fie rău de ea.

Soţul a crezut-o, a jelit-o şi, strângând-o în braţe, i-a spus să nu se mai ducă sâmbăta şi duminica la câştig, ci mai bine să stea acasă şi să se odihnească. Zis şi făcut. Dar este o vorbă, pielea rea şi răpănoasă, ori o bate, ori o lasă. Poftele pentru bărbaţi străini nu o lăsau în pace…

Şi cum vă spuneam, poftele pentru bărbaţi străini nu o lăsau în pace. Sâmbăta, Marina ademenea câte pe unul în apartament, îşi desfăcea bluza larg, lăsându-şi dezgoliţi sânii cu ineluş de aur pe sfârc.

(Își fixase inelușele în adolescență. Erau niște accesorii finuțe care, în viziunea ei și a unei colege care a îndemnat-o să și le facă, se aflau în perfectă armonie cu silueta.) Dacă bărbatul pe care îl ademenea rămânea cu gura căscată, ea se apropia de urechea lui, îl atingea uşor cu sânii şi îi şoptea: „Hai, ce stai aşa? Nu vrei să încerci? Nu sta pe gânduri, încearcă!”.

Şi bărbaţii încercau până o lăsau pe Marina „miorlăind” de plăcere. Astfel şi-a trăit viaţa în desfrâu vreo câteva luni după întâmplarea de pomină. Și poate ar fi făcut-o fără remușcări că-și înșală soțul încă mult timp dacă…

Ulciorul nu merge de multe ori la apă

Era în ajun de sărbătorile de iarnă. Marina şi Gelu, după șase ani de şedere în Spania adunaseră o sumă frumişică de bani. Într-o dimineaţă, bărbatul s-a sculat şi i-a zis: „Draga mea, drept să-ţi spun, m-am săturat de atâta muncă şi muncă fără zi de odihnă. Hai să mergem acasă să ne vedem de ale noastre că avem deja adunați bani destui pentru un apartament”.

Cam cu scârţ, până la urmă, soţia a acceptat. După ce au făcut tot felul de cumpărături, în după-amiaza acelei zile au hotărât să mai vadă Madridul. Şi cum mergeau ei prin oraşul plin de animaţie şi se minunau de tot ce vedeau, iată că în faţa unei expoziţii de lucruri vechi se pomenesc nas în nas cu albanezul.

Marina, cum l-a văzut, a început să tremure ca varga. „Ce-i cu tine, ce s-a întâmplat?” „Iată acesta din faţa noastră e hoţul care a băgat cuţitul în mine. Unde să fugim?” „Hoţul”, însă nu a aşteptat-o să fugă, s-a apropiat de ea şi, apucând-o de bărbie, i-a zis: „Încă nu ţi-a pierit pofta de bărbaţi, curvo?”.

Nedumerit, Gelu s-a răstit la el: „Cu ce drept îmi ofensezi nevasta?”. „Întreab-o mai întâi câte zile de sex plătit a avut cu mine şi pe urmă o să-i iei apărarea”, i-a strecurat printre dinţi albanezul şi a dispărut în mulţime. Lui Gelu i s-a tăiat respiraţia. Stătea prostit în mijlocul mulţimii care se înghesuia să vadă expoziţia, fără să rostească un cuvânt.

Marina încerca să-i explice că hoțul a luat prăjina, dar n-a reușit să-și ducă gândul până la capăt că unul din bărbații ademeniți de ea în apartament s-a oprit în fața ei și, fixând-o cu privirea, i-a zis: „Mi-ai promis că data viitoare o să te aprinzi mai tare, când va fi aceasta?”. Marina s-a făcut stacojie, a oftat și, cu ochii în pământ, i-a răspuns abia auzit: „Nu va fi niciodată!”. „De ce? Ți-e teamă să nu te prindă soțul tău?”. „Da. Pot să spun că m-a și prins”…

Regrete, viață pustie, zile amare

Tot drumul de la Madrid până acasă nu şi-au vorbit. Sărbătorile de iarnă le-au făcut separat: Gelu, în sat, la părinţii lui, Marina – la părinţii ei. După sărbători au depus cerere de divorţ, iar în luna mai 2008, bărbatul, rănit de înşelăciune, a plecat din nou în Spania.

De atunci Marina, care a rămas în Moldova, nu mai ştie nimic de el. Apartament în Chişinău nu şi-a mai cumpărat, căci au împărţit banii. A cumpărat o garsonieră în centrul raional. De recăsătorit nu s-a recăsătorit. S-a întors la şcoală şi îşi consacră tot timpul pedagogiei, bărbații n-o mai interesează. E director adjunct pe educaţie. Ea, care credea în căsătorie, regretă foarte mult că n-a ştiut să înfrunte pericolele. Cu o lacrimă prelinsă pe obraz şi cu un oftat adânc, a încheiat:

Viaţa a fost bună cu mine, mi-a hărăzit un soţ minunat, dar nu mi-a arătat unde să pun punctul şi unde să pun virgula. Privind înapoi mă întreb mereu de ce nu am putut să fiu rezonabilă, de ce m-am băgat în acel joc murdar, lăsându-mă pradă plăcerilor, fără să mă gândesc la urmări?! Voiam să plac, să seduc, să trezesc dorința în ochii altui și altui bărbat. Așteptam acele întâlniri fugare ca pe un dar.

Pe moment mă simțeam extraordinar de bine. Asta îmi dădea impresia, total falsă, că-mi trăiesc viața din plin, dar nu era decât un joc murdar al seducției, nimic mai mult. De ce o făceam, acum nu-mi pot explica… Doar îl aveam pe Gelu pe care îl iubeam și care mă iubea și pe care voi continua să-l iubesc și să-l aștept până la sfârșitul vieții. De la plecarea lui mi-au pierit poftele pentru seducția bărbaților.

Am înțeles că m-am jucat cu focul. Dar ce folos dacă, așa cum v-am spus, nu am știut unde să pun punctul și unde să pun virgula. Și iată m-am ales doar cu semnele de exclamare și cu multe-multe zile amare. În plan profesional, sunt împlinită, dar viața personală mi-e pustie”, și-a încheiat Marina istorisirea.

Am întrebat-o de ce nu se întoarce în Spania să încerce să reclădească „Castelul Iubirii”. Mi-a răspuns că-i este frică, nu mai vrea să se reîntâlnească cu trecutul rușinos.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT