Întrebare retorică cu semnificație istorică

Bătrâna care a venit dis-de-dimineață să rezolve o problemă „cu apa” la Apă-Canal Chișinău vrea să treacă fără a sta la rând, dar nimeni nu este dispus să-i permită. Până la ea, atât cât am avut timp să observ, oamenii au dat voie să intre „peste rând” în localul societății pe acțiuni unei femei în cârje și unei mame cu pruncul în brațe. Mai mult, în ruptul capului, lumea nu mai dorește să ofere facilități nimănui, așa că bătrâna nu are încotro și se conformează regulilor.

Când, în sfârșit, se pomenește în interiorul instituției, se miră că „fotografia” ei stă deja pe un ecran mare, alături de „fotografiile” altor clienți. Cineva îi lămurește că așa-i acum: fiecare om este filmat, înregistrat cum se cuvine, pentru că numai în așa mod poți combate terorismul, poți avea informație despre oricine calcă pragul serviciilor puse în slujba cetățeanului.

Mare treabă din ceea ce i se explică bătrâna nu înțelege, dar, privind la ecranul cu multe imagini, îi vede pe cei care au rămas afară în frig și e foarte mulțumită. L-a convins totuși pe angajatul de la ușă să o treacă mai înainte, pentru că o dor picioarele și ar vrea să stea pe un scaun până îi vine rândul să-și spună păsul la unul dintre ghișee. Angajatul, care i-a dat și un tichet în care stă scris un număr de ordine, o urmărește și îi face observație că nu stă la locul ei pe scaun, iar bătrâna îi răspunde că dacă mai înainte o dureau picioarele pentru că stătea în picioare acum o dor pentru că stă pe scaun…

Vrând să afle de unde va afla când îi va veni rândul mult așteptat, un bărbat din preajmă îi explică bătrânei că totul se vede în fața ei, pe un monitor. Monitorul pentru bătrână e tot un fel de televizor, numai că nu arată filme, ci niște numere pe care ea totuna nu le vede cu claritate. Pentru că e vădit neliniștită, angajatul îi spune să stea cuminte, deoarece îi va spune el, la momentul potrivit, când îi vine rândul, ba chiar o va conduce la ghișeul respectiv.

Stăpână pe situație, având toate asigurările și garanțiile, bătrâna începe să cerceteze mai bine sala de așteptare și, întorcând capul, observă încă un „televizor”, în spatele ei. Este identic celui din față conținând aceleași cifre pentru clienții care privesc din fața ei, numai că… întrebarea pe care o pune bătrâna este de-a dreptul genială: Doamne ferește, oare nu cumva, oameni buni, pe ecranul ista din spate e o altă listă, pentru cei ce intră fără să aștepte ca noi, oamenii de rând?!

Orice am spune, bătrânii noștri, la prima vedere neștiutori, cunosc foarte bine lecțiile ce li s-au predat pe parcursul istoriei, inclusiv în democrație. Nu chiar absolut întâmplătoare această naivă întrebare a bătrânei într-o dimineață răcoroasă de noiembrie…