O sărbătoare a tinereții fără bătrânețe la Sireți

În satul Sireți, localitate situată la 20 de kilometri de Chișinău într-un loc mai mult decât pitoresc, am ajuns prin Vatra, pe lângă lacul Sireți-Ghidighici, cu frumoasele-i priveliști ce-l înconjoară arătându-ni-se din mersul automobilului. De la bun început, am remarcat casele și curțile bine îngrijite, dar și un centru al satului bine întreținut, cu multe magazine și cu locuri rezervate pentru cei care doresc să-și vândă produsele agricole.

Trecând pe lângă biserica de piatră din vârful dealului, construită pe timpuri de meșteri din Iași după modelul Bisericii Măzărache din Chișinău, am coborât în pantă până la stadionul „Din Hârtop”, unde aveam să descoperim persoane în etate și copii de școală adunați împreună, două generații ce se completează și se ajută reciproc, după cum am fost ulterior informați.

Pentru alinarea singurătății și încurajarea bătrânilor

Veronica Vrânceanu, managerul proiectului „Stil de viață echilibrată pentru Clubul Seniorilor din Sireți” finanțat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Primăria Sireți, conducător artistic la casa de cultură, organiza concursul „O viață sănătoasă pe curse”, ultima activitate din cadrul acestui proiect. Ne-a spus că a câștigat în total patru proiecte, obiectivul celui de la urmă fiind schimbarea stilului de viață al celor aflați la vârsta a treia, alinarea singurătății și încurajarea bătrânilor în această perioadă complicată pentru toți.

„Din proiectul respectiv am cumpărat mingi, covorașe și bastoane pentru gimnastică. Din alte două proiecte ne-am ales cu un centru muzical, televizor, frigider, mobilier, instalație pentru aer condiționat etc. Dezvoltarea noastră însă nu se oprește aici. Avem de gând să mergem mai departe, să acumulăm experiență și să o împărtășim, dacă va fi nevoie, și altor cluburi asemănătoare din diferite localități. Acum, pentru că ne permit condițiile climaterice, fiind o zi cu soare, ne-am întâlnit la stadion, iar când este frig, ninge sau plouă, ne întâlnim pe scena casei de cultură sau la bibliotecă”, afirmă Veronica.

Aici toate locurile sunt de frunte

După ce fac exerciții de gimnastică pentru încălzire, femeile, pentru că bărbații lipsesc din „întrecere”, pornesc să facă cercuri de „mers nordic” în jurul stadionului, timp în care reușesc să schimbe o vorbă, comunicarea nefiind interzisă în această competiție în care învinge voia bună, iar participantele adună o doză considerabilă de sănătate. Vesele și îmbujorate, la încheierea mini maratonului, doamnele se aliniază în fața reprezentantului administrației publice locale, viceprimarul Alexandru Iorga. Fiecăreia dintre ele, în aplauzele celor prezenți, viceprimarul îi înmânează o diplomă pentru „contribuție, succese considerabile” și alte calități de netăgăduit, manifestate cu prisosință.

Asistăm, de fapt, la o sărbătoare a reîntâlnirii, a bucuriei și a tinereții fără bătrânețe, unde toate locurile sunt de frunte și unde omul se simte iubit și fericit. După această oră petrecută la stadion, ochii participantelor strălucesc, iar bucuria organizatorilor este și ea justificată, pentru că s-au găsit mijloace și posibilități de a-i susține pe cei care au muncit pentru dezvoltarea satului, mai înainte.

Atenții pentru bătrânii „mai bătrâni”

Eugenia Moisei, filolog, fostă profesoară, ne spune că bătrânii satului nu sunt lăsați de izbeliște. „La 1 octombrie s-au împărțit 300 de pachete cu produse alimentare. Uneori, noi, membrele clubului, adunăm bani, cumpărăm produse și le împărțim bătrânilor „mai bătrâni”, care au mai mult nevoie de ele și nu are cine să le deschidă ușa”, îmi spune Eugenia. Tot de la ea aflu că ședințele de educație cu tineretul se organizează frecvent, experiența vârstnicilor fiind binevenită. „Îi învățăm pe tineri să facă borcane cu conserve pentru iarnă, sărmăluțe și alte bucate, le vorbim despre bunele maniere, despre comportamentul civilizat și despre fenomenul condamnabil al violenței în familie. Le mai povestim despre tradițiile și obiceiurile de altădată, ce nu se mai practică: logoditul, pețitul și altele”, mai adaugă profesoara pensionară.

Ana Bolea, fostă ajutoare de brigadier, ni se destăinuie că a muncit de la vârsta de 15 ani, dar a ieșit la pensie cu 900 de lei. „Bărbatul meu, fiind bolnav, a decedat cu 20 de ani în urmă, când aveam 48 de ani. Acum, ca să mă întrețin, cresc căpșune, în cantități mai mici, nu ca înainte. Mai vând, dar mai dau la copii și nepoți, la rude și prieteni. Cei mai mulți bani îi cheltui pe medicamente…”, zice Ana.

Valentina Gonța, bibliotecară, cu o vechime de muncă de 43 de ani, lucrează și în prezent. Satul fiind gazificat aproape în întregime, va trece totuși la lemne, ca și alți bătrâni de altfel, pentru că „prea scumpe au devenit gazele pentru pensionari”. „La biblioteca noastră avem calculatoare, imprimantă, adică toate condițiile. Pe lângă tinerii care învață la instituțiile de învățământ superior din oraș, ne vizitează și școlari, și unii săteni”, ne relatează bibliotecara.

Discutând în continuare cu participantele la concursul sportiv, am aflat că faima satului Sireți a ajuns până hăt departe grație corului popular „Doinița”, condus de profesoara de muzică Svetlana Rebeja, formație care a participat la concursuri naționale și internaționale, că satul se mândrește cu interpreta de muzică populară Ludmila Gratie, cu meșterul popular Liuba Rebeja și cu pictorul Ion Vrânceanu.

O altfel de generație, tot optimistă

Viceprimarul Alexandru Iorga ne-a spus, la despărțire, că cea mai mare bucurie a sa este faptul că la Sireți se nasc mulți copii, cele două grădinițe devenind neîncăpătoare, că în sat învață peste 600 de copii, iar populația satului este în creștere.

Ca să ne mai distreze, viceprimarul ne spune că, atunci când nu mai are bani, tot la mama pensionară împrumută. „Este o altfel de generație, tot optimistă, care știe cum să economisească banul și e deprinsă cu greutățile”, ne convinge, pe un ton mai serios, viceprimarul.

Veronica Vrânceanu, managerul de proiecte, ne-a asigurat că, la inițiativa primăriei, în curând la Sireți se va deschide un centru pentru tineret. „Cu toate eforturile ce se depun, avem circa 300 de familii ce nu mai revin în sat și vreo 2000 de persoane care vin și pleacă. Oamenii se întorc la sărbători și la „Zilele diasporei” pe care le organizăm de doi ani. Case pustii ca în alte localități nu prea avem, pentru că suntem aproape de capitală și imobilele sunt la mare căutare, chiar și de către orășeni”, ne informează Veronica.

P.S. În încheiere, o mică informație, în mare disonanță cu cele relatate mai sus: întrebate fiind de ce lipsesc bărbații la competiția de pe stadion, femeile în etate au răspuns că aceștia lipsesc cu desăvârșire, deoarece „la noi, în Moldova, vinul e bun și bărbații, din păcate, se sting mai devreme după „competițiile” lor”…

P