Câte ceva despre vedetism

La noi ca la nimeni. Fufe cu pretenții de vedetă, prezente din când în când, iar uneori mai des, pe ecranele azurii, până acestea nu se întunecă de ce ni se prezintă din studio drept model de interpretare, culme a perfecțiunii artistice, valoare națională și internațională etc. Indivizi care abia de ar fi în stare să smulgă niște aplauze ca vai de ele de pe scena unei case de cultură de la țară (îmi cer iertare, nu desconsider satul, chiar cred că merită mai multă atenție din partea artiștilor valoroși), fel de fel de pițipoance, băieți „de mare succes”, câte un bătrân care își dă toată pensia ca să cânte măcar o dată pentru toată R. Moldova, deoarece i-a spus cumătrul, cumătra că are talent și n-ar trebui să nu se producă, adică „să se arăte”, cu tot farmecul, măcar într-o emisiune că, cine știe, mâine-poimâine moare…

Totul ar fi cum ar mai fi, dacă moderatorii emisiunilor nu ar fi nevoiți să întrețină și un scurt dialog cu cei care se simt cu laurii pe frunte, își etalează rochiile, costumele, ochelarii „de peste hotare” și se simt ca acasă pe canapeaua unde au fost invitați după ce „au cântat” pe platou. Zâmbesc fericiți, răspund la întrebările pe care, probabil, le cunosc din timp, întrebări despre ce succese au mai înregistrat în ultimele zile, ce haine și-au mai cumpărat, cu cine dintre artiști se împacă mai bine sau mai rău, ce planuri, neapărat mari, își fac pentru viitor și tot așa mai departe. Răspunsurile, bineînțeles, sunt pe potriva întrebărilor. Poți râde mai ceva ca la o emisiune de umor, la care emisiune, ce-i drept, deseori, mai degrabă îți vine să plângi decât să râzi. Aștepți să vezi cum se încheie conversația, iar ea, dulcea de ea, se încheie, ca și alte dăți, cu „am fost bucuroși”, „vă mai așteptăm”, „ați fost nemaipomenit(ă)”.

Cei „mai cu moț” sunt invitați, repetat, în platou. Unii, pricepuți la toate, își fac și textele, și muzica, acest lucru ieșind imediat în evidență și la a doua interpretare. Dacă ai răbdare să privești până la urmă aceste caraghiozlâcuri, pentru a-i îndreptăți și menaja pe cei prinși în acest spectacol de prost gust, începi să gândești în termeni profund religioși: „nu critica și nu vei fi criticat”, „fiecare își câștigă pâinea cum poate”, „ar putea fi și mai rău” și alte asemenea înțelepciuni ce te scot din impas când vezi că arta și cultura sunt date de-a berbeleacul cu bună știință și cu încuviințarea tacită a celor ce au frâiele în mână și promovează impostura, nonvaloarea, incultura agresivă, mofturile, fițele, babele, fetițele.

Apropo, la unele dintre aceste emisiuni se prepară bucate, unde sunt invitate să-și demonstreze măiestria culinară și așa-zisele vedete. Un lucru de real folos și, de ce nu, o posibilă șansă de afirmare pentru cei ce, din orgoliu sau din alte considerente, au apucat pe o cale, chiar dacă bănoasă, totalmente greșită.

La această temă vom mai reveni.