Agenții străini

Când totu-i pierdut, încă nu-i totul pierdut. Când se pare că nimic nu te mai ajută și chiar ai risipit totul, pe un capăt, vezi că la celălalt capăt ai acumulat, proporțional, o avere: o experiență. Nu o ignora. Rusul îți dă doi nebătuți pe unul bătut, iar el ştie ce ştie. Tocmai despre ei, despre ruşi voiam să spun. Nu despre cei care stau acasă şi își caută de nevoi, iar apoi ne sfâșie inimile cu narațiuni și drame muzicale despre durerile lor și despre sufletul lor larg. Nu, nu despre ei, pe aceia îi ținem în biblioteci și colecții de discuri, la loc de cinste. Voiam să vă spun despre rușii mari și puternici, cu suflet și trup nomad, care hoinăresc şi care hotărăsc destinele lumii, care n-au altă grijă decât să-i pună la punct pe alții, mai îndrăzneți, care încearcă să le conteste rolul de arbitru mondial. Acum se pare că a venit rândul Europei. Și al nostru. Că tare demult ne visează puşi la respect.

De fapt, fiindcă azi nu putem evita subiectul gazelor, voiam să încep cu o constatare. După criteriile administrației de la Kremlin, societatea pe acțiuni „Moldova-Gaz”, în pofida denumirii „moldoveneşti”, este, pentru noi, un agent străin, care lucrează exclusiv în favoarea patronului strain: „Gazprom”. Iar cum „Gazprom” exprimă nu doar economia esențială, ci și politica esențială a Rusiei, instrumentul ei geopolitic suprem (fapt pe care V. Voronin i l-a amintit recent vicepremierului Spânu), trebuie să-i dăm aprecierea cuvenită. Mai întâi, e bine s-o știm (mai ales, s-o știe guvernarea), iar mai apoi s-o amintim patronilor, când vom renegocia, pentru limpezirea apelor, statutul acestei SA, în contextul demonopolizării pieței energetice. Că dacă ANRE și Consiliul Concurenței tac nu înseamnă că acolo e regulă beton. Pur și simplu factorii de decizie de până acum erau cu alte interese. Ei erau dintr-o zonă a real-politicului foarte pragmatic, dirijat dintr-un centru de comandă înstelat.

E curioasă și participarea în această societate a Transnistriei, o altă entitate care, punctual, prin toate faptele și declarațiile conducerii politice a regiunii separatiste, reprezintă, de asemenea, un agent străin, care slujește unor interese străine. Care se sacrifică permanent (sic!) servind drept instrument al Rusiei de a ne menține (pe noi, ăştia din dreapta Nistrului) pe orbita ei. Umilitor rol, dar pe care transnistrenii îl acceptă supuşi, ca soldații.

Cum funcționează partea transnistreană în SA „Moldova-Gaz”? Nicio contribuție, nicio opinie, de acord întotdeauna cu deținătorul pachetului majoritar. Măcar o dată vreo opinie separată! Măcar o rugăminte sau intervenție (de exemplu acum, în momentul crizei, când iată că şi centrala de la Cuciurgan se îneacă fără gaz) pe lângă fratele mai mare: lăsați prețurile vechi (sau, cel puțin, lăsați-le suportabile) pentru frații moldoveni, amintiți-vă că ei ne-au făcut atâtea concesii! Nu limitați porția de gaze pentru întreprinderile noastre, că noi, ca republică separatistă, din asta ne ținem!

Nimic! Pentru că patronul străin, cel de departe, imperialul, are alte planuri. Adevărat, prin asta se demască și își deconspiră agenții. Măcar atât, pentru noi. Că dacă oricum suntem în pierdere, măcar minte să adunăm.

Şi să nu uităm nici de agenții străini din parlament, ei tocmai se developează, cu acest prilej, ca la comandă… Și nu doar socialiștii, și nu doar comuniștii… „Plecarea” lui Dodon e din aceeași casetă tematică şi e argumentul suprem pentru afirmațiile noastre. Bine, personajul acesta s-ar fi putut retrage modest, cu coada între picioare, ca orice perdant, cel puțin pentru a nu dăuna imaginii propriei echipe. Acum însă nici măcar socialiștii nu mai știu: le mai este Dodon șef sau nu. Dar, ziceam, un motiv de a-mi aminti de el e chiar tema pe care am încercat s-o atac aici. Or, când un lider politic, șef de partid și președinte de țară (sic!), devine șef de filială a unei organizații social-politice străine, nimic nu mai reclamă deconspirări dificile – totul e pe față! Or Delovaia Rossia (titlul îmi amintește de O’ Henry, mai precis, de filmul lui Gaidai, cu Pleatt, Nikulin, Smirnov…, pe motivele nuvelelor satiricului american), împreună cu filiala ei moldovenească (precum e Moldova-Gaz pe lângă Gazprom), este parcă special gândită ca să-mi întregească tabloul.

Îmi veți reproșa, probabil, că în aceste cazuri vorbim de întreprinderi și afaceri, iar noțiunea de „agenți străini” se referă la mass-media și la politică. Vă contrazic însă faptele. Gazul e utilizat de Kremlin pentru influență politică (gura păcătosului lider comunist grăia adevăr), iar esența noului job al lui Dodon ne-a explicat-o chiar el: se va ocupa de politica reală, de realpolitik. Adică de politica pragmatică, excluzând ideologia și morala. O politică pe care a învățat-o de la mentorii săi, cartea sa de căpătâi, după propria mărturisire, fiind Arta Războiului a lui Sun Tzu, acest Bismarck & Machiavelli avant la lettre… QED.