Neisprăvitul argat casă bună a stricat

Un singur fiu au crescut Pelaghia şi Sofronie Dulgheru dintr-o veche aşezare de oameni muncitori din preajma Cernăuţilor. Băiatul a crescut cu multe cărţi, alinat de dragostea şi mângâierea părinţilor care ţineau la el ca la ochii din cap. După absolvirea facultăţii, Nică s-a întors în sat. Lucra inginer mecanic în gospodăria agricolă. Era frumos şi deştept de se dădeau fetele în vânt după el. El însă nu le băga în seamă.

Se lăsa absorbit de munca lui de inginer, de viţa-de-vie şi florile din grădină, de prietenii lui din copilărie – porumbeii. Se apropia de 30 de ani, dar nici gând să se însoare. Când era întrebat de ce nu face pasul, răspundea că nu a întâlnit-o încă pe acea cu chipul şi asemănarea mamei sale. Doamne! Câte fete şi-l doreau de soţ pe Nică! Câte se uitau zâmbind la el şi oftau când îl vedeau trecând pe drum! El însă părea departe de gândul de a-şi întemeia o familie, căci fată frumoasă şi aşezată la vorbă ca mama lui nu era în tot satul şi în toată regiunea.

L-a ademenit cu vorbă dulce

Şi poate că ar fi rămas flăcău bătrân dacă în satul cela nu ar fi locuit o fată din viţă de gospodari, rămasă fără părinţi de la 17 ani. Avea 26 de ani şi trăia de una singură în marea gospodărie rămasă de la cei care i-au dat viaţă. Nu era frumoasă, nici subţire, nici mlădioasă, aşa cum visa mama lui Nică la o noră.

Liliana avea însă acel ceva ce iscodeşte cu ochii şi ademeneşte cu vorba. Vorba ei dulce gâdilase sufletele multor flăcăi. Ei însă i-a căzut tronc la inimă Nică. Era gata să facă orice numai să-l aibă lângă ea.

Într-o zi, nu a mai răbdat şi i-a zis flăcăului: „Chiar nu vezi că îţi trece vremea?! Nu cred că nu vrei să guşti şi tu din dulceaţa plăcerilor vieţii. Uită-te la mine. Ce, nu-s făcută bine?…”. Şi Liliana se uita la el cu înţelesuri şi dorințe. Focul din privirile domnişoarei l-a tulburat pentru prima dată pe Nică. Peste câteva luni, cei doi s-au căsătorit.

După nuntă, mândru şi fericit, Nică a trecut cu traiul în casa soţiei. Priceput şi iscusit la toate, a amenajat în scurt timp grădina de îţi era mai mare dragul să o priveşti. A modificat puţin casa, a schimbat mobila. Pătrunşi de suflarea noului în viaţa lor, cei doi s-au pus pe gospodărit. Au cumpărat două vaci, cal, câţiva porci, mai aveau şi o mulţime de păsări.

Apoi le-au venit pe lume doi fii. Aşa că de lucru era până în barbă. Cele două mâini ale lui Nică de-abia reuşeau să le pună la punct pe toate. Iată de ce Liliana într-o zi i-a zis soţului: „Văd că ţi-i greu, scumpul meu. Hai să-l luăm la noi pe Vlad, orfanul satului, să ne ajute, că tot umblă cu ziua de la unul la altul pentru o coajă de pâine. Vom găsi o bucăţică bunişoară şi pentru el”.

Zis şi făcut. S-a prins orfanul satului să îi argăţească. Era harnic şi frumos băietanul, doar că era cam prostuţ. La 19 ani, nu ştia nici să scrie, nici să citească.

Liliana se dă în dragoste cu argatul

După cum aţi înţeles, acești gospodari aveau o casă îndestulată şi se înţelegeau foarte bine. Însă, de la o vreme, Liliana umbla nemulţumită. Parcă nu-i ajungea ceva, iar în discuţiile cu femeile accentua mereu că viaţa trebuie trăită şi, dacă bărbatul nu te satisface în pat, nu e păcat să îl înşeli. „Da’ ce, Nică nu te satisface?”, o iscodeau curioase femeile. „Nu. De ce să nu mă satisfacă? Învăţat şi meşter la toate, se pricepe şi la asta. Eu însă vorbesc în general, nu despre mine”, le răspundea Liliana. Până la urmă însă, vecinele aveau să priceapă childurile femeii.

Într-o primăvară, s-a îmbolnăvit grav băiatul cel mic. Era înaintea Paştelui. Liliana a stat cu el la spital câteva zile, apoi l-a rugat pe Nică să vină să o schimbe pentru ca să se poată pregăti de Învierea Domnului. Nu ştia că nevasta lui îl place pe Vlad şi că tocmai în Săptămâna Patimilor avea să păcătuiască cu acesta.

Era mare nebunie în casa lor în lipsa lui Nică. De cum pleca fiul cel mare la şcoală, până la ora prânzului, cei doi se iubeau cu patimă. Nopţile, de asemenea, le petreceau împreună. Şi ziua în amiaza mare erau surprinşi de vecini cum se sărutau prin grădină sau la un colţ de casă. Iar într-o zi, vecinele au urmărit prin crăpătura gardului cum Vlad îi mângâia sânii şi alte zone erogene.

Azi aşa, mâine aşa, iată că, după aproape trei săptămâni, se întoarce Nică de la spital cu copilul. Vecinii au prins a se şuşoti. Bărbatul nu bănuia nimic, iar Liliana continua să se iubească pe ascuns cu argatul. După câteva săptămâni de la externare, vecinul de la amiază i-a zis: „Domnule Nică, dumneavoastră ori nu vedeţi, ori vă prefaceţi. Cum de o lăsaţi pe nevastă să vă calce onoarea şi demnitatea cu un neisprăvit?”. „Bârfe”, şi-a zis în sinea lui Nică şi a intrat în casă.

El ştia că are nevastă cu credinţă care făcuse cu el jurământ în biserică şi nici nu dorea să audă ce spun vecinii. Abia când li s-a născut al treilea copil, care semăna leit cu argatul, Nică a prins a înţelege de unde bate vântul. Dar nici atunci nu-i venea să creadă.

Prinşi în flagrant

Se consola, zicându-şi: „S-o fi uitat mult la el în perioada sarcinii şi de aceea seamănă fetiţa aşa de tare cu Vlad”. Nu mult după aceea s-a pornit el într-o dimineaţă la lucru, însă, la o bucată de drum, şi-a amintit că i-au rămas cheile de la birou în dormitor. S-a întors, şi când acolo, nevasta lui cum se iubea cu argatul aşa se iubea!

Inteligent, omul nu a sărit asupra lor să îi zdupăcească. Atât i-a zis femeii: „Am trăit cu tine aceşti ani mai mult din respect decât din dragoste. Să ştii că nu mi-ai fost dragă nici până acum, dar de acum încolo, cu atât mai puţin. Din clipa asta te-am urât de tot”. Şi a plecat la serviciu. Era calm de parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. Când s-a întors seara acasă, Liliana îi adunase toate hainele într-un sac şi a răcnit la el: „Pleacă din casa mea şi din ochii mei să nu te mai văd! Du-te şi trăieşte cu mămucuţa ta cea scumpă, impotentule!”.

Nică, din nou în casa părintească,

Unde-avea moartea să-l găsească

Şi s-a dus Nică la via şi florile din grădină, la porumbeii lui, la părinţii dragi. Mama lui, de durere şi necaz, a plecat după un an la Domnul. Au trecut ceva ani de atunci. Nică nu s-a recăsătorit şi nici nu a crezut în ideea că frumosul a venit pe pământ prin femeie.

Fiii au crescut mari şi o urăsc pe Liliana şi pe concubinul ei. Au stat mai mult cu tata şi cu bunelul care i-a învaţat numai de bine. Nică le-a repetat adesea că părinţii nu ţi-i alegi şi mama e una pe pământ. De aceea, trebuie cel puţin să-i poarte respectul dacă nu o pot iubi. I-a învaţat să creadă în Dumnezeu şi să înţeleagă că, oricât de mari ar fi încercările prin care trecem, Dumnezeu ne dă puterea să le depăşim.

Pe el însă nu l-a ferit Domnul de primejdie. După ce a trecut la cele veșnice și tatăl său, într-o noapte, au dat buzna în casă niște indivizi mascați și înarmați cu cuțit și pistol. Trezit din somn, lui Nică i s-a pus pistolul la tâmplă și i s-a cerut să le dea banii. Îngrozit, el s-a apropiat, a luat portmoneul din buzunarul hainei ce atârna în cui și le-a dat tot conținutul – vreo 2 mii de lei.

Dar indivizii nu s-au mulțumit, au început să-l lovească cu putere, cerându-i să le dea cardul. Nică le-a dat și cardul. PIN-ul însă nu voia să li-l spună. Și din nou bătaie groaznică. Calvarul a durat aproape toată noaptea. Pe la zori, vecinii au auzit gălăgie și au înțeles că ceva se întâmplă în casa lui Nică cu toate ferestrele luminate.

Unul din vecini s-a apropiat de geam, a văzut scena de groază și a alertat poliția. Până au venit oamenii legii, bandiții au șters putina, lăsându-l pe Nică într-o baltă de sânge. Peste câteva zile, au fost reținuți și pedepsiți cu 12 ani de închisoare. Dar blândul, deșteptul și frumosul Nică nu și-a mai revenit din chinurile îndurate. La o săptămână după noaptea de groază, s-a stins în secția de reanimare a unui spital din Chișinău, unde a fost dus aproape inconștient. Cei doi fii, după praznicul de jumătate de an, au plecat la muncă peste hotare, unde și-au întemeiat familiile lor. Rar de tot, doar la sărbători, o mai telefonează pe mama lor, sau îi trimit câte un colet.

Pățaniile lui Vlad, sclavul sexual

Nu trecu nici o jumătate de an de la plecarea lui Nică din casa Lilianei, când argatul Vlad, obosit de atâta sex, a încercat să fugă. Pe urme proaspete, femeia l-a ajuns din urmă și l-a adus cu arcanul înapoi. Altă dată, a plecat în satul vecin şi s-a lipit de o văduvă cu trei copii, fiind convins că Liliana nu-l va găsi. Dar l-a găsit şi acolo. L-a scos din casă cu cuvintele: „Prostule, ai venit să creşti aici trei copii străini, dar pe al tău cine o să-l crească? Hai acasă cât nu am chemat poliţia!”.

Bietul om, supus ca un miel, a urmat-o. Conviețuiește cu ea mai mult de nevoie. Le-a dat toate pe una – păhărelul. Din gospodăria exemplară de acum câţiva ani aproape că nu s-a ales nimic. Vitele le-au vândut, grădina e plină de buruieni, casa se dărâmă, cotele de pământ le-au vândut.

Într-o duminică, vecinii i-au zis: „Dacă nu ai avut cap, Liliano, aşa îţi trebuie! N-ai ştiut să preţuieşti omul deştept, trăieşte cu prostul!”. Ea, înghiţind în sec, le-a răspuns: „Fiecare om cu soarta lui, iar viaţa noastră e grâu şi neghină la un loc. Ferice de cei care pot separa grâul de neghină. Eu n-am știut să-l separ”.