Credința mozaică în RSSM: documente (II)

Revenind în acest studiu la localitatea Teleneşti, Orhei, punem la dispoziţia stimatului nostru cititor o informaţie șocantă. În Germania prin secolul XVII a fost înfiinţată o sectă care se numea „Studenţii în Biblie” fiind lansată de pastorul Iacob Spener din Berlin. Ceva mai târziu ei au fuzionat cu „Martorii lui Iehova”.

În România „Studenţii în Biblie” au apărut prin 1870, aduşi de un oarecare Rabinovici din Teleneşti, Orhei¹. Acest lucru dă peste cap multe afirmaţii anterioare ale cercetătorilor şi dovedeşte că respectiva comunitate religioasă a prins rădăcini cu aproximativ 50 de ani mai înainte decât se credea.

Toată lumea ştie că evreii au fost în primele rânduri ale Revoluţiei bolşevice din 1917. În anii de după 1920, extremiştii de dreapta din Occident au văzut o conspiraţie evreiască internaţională în spatele Revoluţiei. Evreii au fost cei care au contribuit la instalarea noilor conducători de state şi care au luptat cu cea mai dezlănţuită energie împotriva nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial². În istoria Rusiei Mari antisemitismul a fost politica statului. El era încurajat de grupările naţionaliste pentru a răsfrânge şi abate ura naţionalistă, să zicem, a ucrainenilor faţă de ruşi spre ura ucrainenilor faţă de evrei. E suficient să citeşti istoria pogromurilor de la Odessa şi Kiev pentru a înţelege politica rusească de divizare şi dominare.

În perioada anilor 1940, 1944-1949, din Basarabia şi malul stâng al Nistrului autorităţile de ocupaţie sovietică au deportat în Siberia şi în alte zone îndepărtate mai bine de 4000 de evrei: bărbaţi, femei, copii şi bătrâni. Motivele erau diferite, dar rezultatul acelaşi.

Tot în centrul raional Teleneşti comunitatea religioasă evreiască a invitat în 1950 din oraşul Lvov un învăţător de Talmud şi a organizat o şcoală ilegală, care era frecventată de 25 de copii de vârstă şcolară. Organele puterii sovietice locale au „propus” învăţătorului să părăsească localitatea Teleneşti. În acest fel şcoala a fost lichidată, iar copiii au mers la şcoala generală. Nu vom greşi dacă vom afirma că religia mozaică, la fel ca şi celelalte credinţe, a fost permanent în vizorul statului sovietic fiind marginalizată prin toate mijloacele. Uneori funcţionarii statului dădeau în bară, fapt care stârnea râsetele populaţiei. Spre exemplu, împuternicitul Consiliului privind cultele religioase pentru RSSM, S. Deseatnikov, a pregătit un demers adresat Consiliului de Miniştri al RSSM în baza căruia s-a hotărât închiderea sinagogii din Făleşti, judeţul Bălţi, în loc de sinagoga din Floreşti, judeţul Soroca. Nu este de mirare şi nedumerire, fiindcă pentru cei veniţi din ţara roşie Făleşti sau Floreşti era totuna!

Un document secret sovietic atestă că în 1953 frecventarea sinagogilor în RSSM în general nu s-a mărit, ci a rămas la nivelul anilor precedenţi. Excepţie face numai sinagoga din Chişinău, care la 7 aprilie, de exemplu, a fost vizitată de 2000 de credincioşi. Aceasta este cea mai mare frecvenţă în zilele sărbătorilor de primăvară din ultimii opt ani. În alte sinagogi numărul credincioşilor n-a depăşit 50-60 de oameni.

Fiind presaţi de autorităţi sau din anumite motive obiective sau subiective, unii rabini îşi părăseau funcţiile ocupate în cadrul comunităţii religioase. Rabinul sinagogii din Tiraspol, Cerneţ M., a depus cerere şi a refuzat să mai activeze, motivând că este bătrân, că îi este greu să lucreze şi că copiii lui nu sunt mulţumiţi de activitatea sa religioasă. Copiii se ceartă des cu el fiindcă el a avut în trecut mult pământ, exploata munca altora, da în arendă vii şi livezi, iar acum nu are decât credința.

Rabinul comunităţii din Leova, Prosterman, şi preşedintele comunităţii, Adamovschi, au declarat că refuză să mai lucreze la sinagogă, motivând că nu este rentabil să fii rabin şi că e mai bine să locuiască împreună cu copiii şi să-i ajute la gospodărie. Adamovschi a prezentat un certificat de boală. Alţi doi membri ai comunităţii au refuzat să-şi îndeplinească funcţiile fără a motiva ceva. Preşedintele comunităţii religioase din oraşul Kotovsk, Dubosarschi, a refuzat să-şi îndeplinească funcţia şi a rugat să fie înlocuit. Din cauză că îi este marginalizată fiica, cu toate că este eminentă la învăţătură şi are o purtare exemplară, nu a fost primită în comsomol, rabinul Dreizin din Făleşti a declarat că nu va mai lucra la sinagogă pentru a scăpa de persecuţiile autorităţilor³.

În informaţia secretă despre activitatea confesiunilor religioase din RSSM pentru anul 1953 adresată şefului secţiei de propagandă şi agitaţie a CC al PCM, Constantin Ustinovici Cernenco, se menţionează că la credinţa mozaică sunt înregistrate 11 comunităţi.

Pentru a strangula din punct de vedere economic comunităţile religioase, organele financiare le ţineau la o evidenţă şi un control strict. Drept dovadă poate servi scrisoarea informativă secretă nr.13-118 din 24 august 1953 adresată preşedintelui Consiliului privind cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS, I. V. Poleanschi, în care, printre altele, se spune că fostul rabin Epelbaum a confecţionat în ajunul sărbătorilor de primăvară câteva sute de calendare evreieşti pe care le-a răspândit printre credincioşi. Pentru fiecare calendar el a primit câteva sute de ruble. În felul acesta o cotă parte din donaţii s-a pomenit în buzunarul lui Epelbaum. Este de ajuns să amintim că numai în perioada sărbătorilor de primăvară la sinagoga din Chişinău au fost adunate donaţii în valoare de 6000 de ruble. Astfel de donaţii sinagoga din Chişinău n-a mai avut. În orăşelul Teleneşti sinagoga numai într-o singură zi a fost vizitată de 200 de credincioşi care au donat 5000 de ruble. În realitate însă sinagoga a fost vizitată de 400 de oameni, iar donaţiile au depăşit cifra de 9000 de ruble⁴. Mai concret, avem un exemplu de evaziune fiscală din care motiv au fost pedepsiţi cei vinovaţi, cu toate că sovieticul Ivan cel Groaznic care se numea Stalin nu mai era în viaţă.

Şi, ca să nu omitem un moment destul de important, trebuie să menţionăm că rabinul Epelbaum (Epelboim) Iosif Şmerilevici din Chişinău a fost o autoritate importantă în cadrul comunităţii religioase. El a fost judecat de sovietici din cauză că a organizat în zilele de 23, 25 septembrie şi 2, 3 octombrie 1949 transmiterea slujbei prin mijloacele de amplificare a sunetului în afara sinagogii.

Tot ceea ce s-a dovedit a fi greşit în Uniunea Sovietică a fost pus pe seama conspiraţiei sioniste-imperialiste la care participau elemente evreieşti antisovietice. Hruşciov i-a urmat lui Stalin, Kosîghin i-a urmat lui Hruşciov, dar antisemitismul nu a slăbit nici un moment.

Hruşciov a fost cel care l-a eliminat pe ultimul membru evreu al Prezidiului sovietic, Lazar Kaganovici. Ironia a fost că acest Kaganovici a fost considerat un stalinist de modă veche, reacţionar. El a fost într-o vreme primul viceprim-ministru însărcinat cu coordonarea a 24 de ministere industriale diferite, inclusiv unele din lagărele de muncă, la momentul când a fost răsturnat în 1957 Hruşciov, deşi fiul său se căsătorise cu o evreică, avea vederi ferm antisemite⁵.

În zilele de 28 iulie – 12 august 1957, la Moscova s-a desfăşurat Festivalul VI mondial al tineretului şi studenţilor. Cu scopul de a bloca stabilirea unor contacte dintre tinerii delegaţi veniţi din întreaga lume (aceștia fiind totodată şi „purtători” ai diferitor credinţe) și tineretul şi studenţii sovietici, autorităţile sovietice au luat o serie de măsuri la nivelul tuturor structurilor de stat. Printre acestea se numără şi scrisoarea secretă trimisă de preşedintele Consiliului privind cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS, A. Puzin, expediată din Moscova la 15 iunie 1957 cu numărul de înregistrare 5-112-s tuturor împuterniciţilor Consiliilor privind cultele religioase din republicile unionale, inclusiv din RSS Moldovenească.

Printre altele, în document se atenţiona că „nu este exclus că vor fi întreprinse încercări (de a stabili legături – Al.M) din partea sectanţilor, a catolicilor, iudeilor (adică adepților religiei mozaice), luteranilor şi altora din ţările străine cu scopul de a activiza activitatea religioasă printre acea parte neînsemnată a tineretului, care într-o măsură sau alta se află sub influenţa prejudecăţilor religioase⁶.

La începutul anului 1958, în RSS Moldovenească activau 11 comunităţi religioase mozaice, care aveau 11 rabini, 3 administratori, 220 de membri în sfatul sinagogii şi 88 de membri ai organelor executive. În majoritatea documentelor sovietice ale fondului arhivistic „Împuternicitul Consiliului pentru cultele religioase…” (F. 3305, inv. 2) sunt puse în evidenţă neînţelegerile, scandalurile care aveau loc în cadrul comunităţilor religioase mozaice, îndeosebi cele din Chişinău, Bălţi şi Tiraspol. Motivele acestor conflicte deseori erau banii, lupta pentru putere şi influenţă. În soluţionarea acestor conflicte erau atraşi, iar uneori direct implicaţi, funcţionari din eşalonul superior de conducere a RSSM. De obicei, ei erau evrei sau ruşi, ucraineni corupţi.

Politica totalitară sovietică şi-a atins parţial scopul. Numărul credincioşilor s-a redus, multe instituţii spirituale au fost închise sau demolate, s-a izbutit să fie izolată populaţia românească băştinaşă de celelalte grupuri etnice din RSSM, inclusiv de comunitatea evreiască. În diferite situaţii o bună parte din ei au fost adunaţi în jurul „fratelui mai mare” pentru a face front comun împotriva a tot ce-i românesc.

Foto: Sinagoga din municipiul Orhei

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist