Biserica Catolică în RSSM: Documente (II)

Autorităţile sovietice au avut întotdeauna o atitudine duşmănoasă faţă de cultele religioase a căror conducere se afla peste frontierele URSS, mai pronunţată în comparație cu altele care își aveau patronii în interiorul URSS.

Cu vreo jumătate de an până la apariţia Decretului Congregației Sfintei Cancelarii a Vaticanului despre excomunicarea din biserică a tuturor catolicilor comunişti şi a simpatizanţilor acestora (1949), colonelul de miliţie, şeful miliţiei orăşeneşti Chişinău, Paşcenko, a primit o scrisoare oficială de la împuternicitul Consiliului pentru cultele religioase pentru RSSM, S. Deseatnikov. Acesta scria: „Pentru a completa conținutul scrisorii noastre nr. 11-189 din 20.12.1948, vă comunic că slujitorului cultului, preotului Lendzan C.I., i s-a refuzat înregistrarea şi primirea la lucru în calitate de episcop la biserica catolică din Chişinău.

În concluzie, rog să daţi dispoziţie şefului secţiei 4, miliţie, a raionului Stalin din or. Chişinău, ca numitului să-i fie anulată viza de reşedinţă și dreptul de a locui în or. Chişinău.”¹

De la un exemplu de colaborare a împuternicitului cu miliţia trecem la un exemplu de colaborare a împuternicitului cu KGB-ul. Este vorba de o scrisoare informativă a împuternicitului S. Kolesnik adresată ministrului Securităţii de Stat a RSSM, I.L. Mordoveţ:

„În baza informaţiilor de care dispunem, preotul bisericii catolice din Chişinău, Chodanionek, are în ultimul timp un interes accentuat pentru diferite călătorii prin oraşele Uniunii Sovietice, motivând acest lucru cu explicaţii neîntemeiate. De exemplu, în 1951, Chodanionek a plecat la Odesa pentru a se spovedi, şi tot în acest scop a vizitat oraşele Cernăuţi şi Lvov. În acelaşi an, el a călătorit în Lituania după bagaje, iar altă dată a vizitat Moscova în cadrul unei excursii. În luna septembrie 1951, a petrecut-o pe mama sa până la Breansk. El a stabilit relaţii cu comunitatea romano-catolică din s. Murafa, regiunea Viniţa, care l-a invitat ca preot la biserică. El are de gând să deservească prin cumul şi biserica din localitatea Murafa, obţinând în felul acesta posibilitatea de a se deplasa legal prin diferite oraşe. Aceste deplasări sunt tendenţioase şi banale. Comunic acestea pentru a vă informa.”²

Dacă e să credem scrisorii secrete adresate preşedintelui Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti, Scurtul M.V., şi secretarului CC al PC(b) al Moldovei, Tcaci D.T., din partea împuternicitului S. Kolesnik, la 1 august 1952, numărul credincioşilor romano-catolici din RSSM constituia 4000 de oameni³. În comparație cu anul 1948, numărul credincioşilor catolici a crescut cu o mie de persoane. Din aceste motive legate de activizarea clerului şi a sectelor din RSSM, preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM, A. Diordiţa, a semnat la 6 aprilie 1959 un document calificat strict secret, care a fost adresat tuturor preşedinţilor executivelor raionale şi orăşeneşti ale deputaţilor oamenilor muncii.

Considerând respectivul document o dovadă de exprimare a puterii totalitare sovietice împotriva credincioşilor, vom cita câteva secvenţe din documentul nominalizat drept dovadă a ateismului violent:

„În scopul persecutării acţiunilor ilegale din partea clerului, bisericanilor şi sectanţilor, Consiliul de Miniştri al RSSM vă propune:

1. Să fie interzisă desfășurarea oricăror adunări ale credincioşilor în afara bisericilor şi caselor de rugăciuni.

2. Să fie interzisă construcţia unor noi biserici şi case de rugăciuni, precum și reparaţia şi restabilirea bisericilor şi caselor de rugăciuni închise şi dezactivate.

3. Să fie oprită colectarea mijloacelor băneşti şi materiale pentru orice necesităţi religioase prin mersul din casă în casă.

4. Să nu fie permise slujbele religioase în spaţiul bisericilor şi caselor de rugăciuni neactive şi închise.

5. Să fie interzisă colectarea semnăturilor de la populaţie sub diferite demersuri privind deschiderea bisericilor şi caselor de rugăciuni.

7. Să fie oprită instalarea crucilor în localităţi, la fântâni, la răscruci de drumuri, în câmp şi în gospodării particulare.

8. Să nu fie permise procesiunile cu crucea pe câmpii, în localităţi (în afară de înmormântări), la izvoare, fântâni şi râuri, inclusiv acasă la credincioşi, dacă aceştia nu i-au invitat.

9. Să fie interzisă participarea în corurile bisericeşti şi în diferite proceduri religioase din biserici şi case de rugăciuni a copiilor de vârstă şcolară.

10. Să fie interzisă mănăstirilor folosirea în gospodăria monastică a muncii salariate şi primirea în mănăstiri a adolescenților.

11. Să fie oprită predarea religiei atât copiilor, cât şi populaţiei mature în instituţiile de stat, în organizaţiile obşteşti şi în casele particulare ale populaţiei.

12. Să nu le fie permisă persoanelor particulare confecţionarea a tot felul de obiecte de cult – cruciuliţe, icoane şi altele, şi vânzarea lor la piaţă sau printre credincioşi.

13. Să fie verificate periodic documentele clerului privind dreptul de a sluji în biserici şi case de rugăciuni. De asemenea, să fie controlată legalitatea funcţionării comunităţii religioase.

Consiliul de Miniştri al RSSM vă ordonă să duceţi o luptă hotărâtoare împotriva procurării ilegale de către comunităţile religioase şi de către mănăstiri a materialelor de construcţii, automobilelor, inventarului şi altui utilaj de la organizaţiile comerciale de stat şi cooperative.

În toate cazurile cei care se fac vinovaţi să fie traşi la răspundere aspră.”⁴

O metodă de luptă a autorităţilor sovietice din RSSM împotriva credincioşilor era închiderea locaşurilor sfinte sub diferite pretexte.

Un astfel de pretext este prezent în documentul următor:

„Împuternicitului Consiliului privind cultele religioase… pentru RSSM, tov. S.L. Kolesnik,

29 octombrie 1959

În or. Bălţi există o biserică catolică poloneză, situată pe strada Hotin colţ cu Sadovaia, lângă parcul orăşenesc. Potrivit datelor furnizate de membrul cârmuirii bisericeşti, cet. Şanaiţev Borislav Franţevici, care se ocupă de treburile bisericii, sunt înregistraţi circa 500 de oameni, iar după datele noastre – 150 de oameni, în numărul cărora se includ şi raioanele de nord ale Moldovei.

Din informaţia lui, biserica este vizitată de 15-20 de oameni, iar după datele deţinute de noi – de 3-5 locuitori ai oraşului.

Bazându-ne pe cele expuse, ţinând cont de numărul mic al vizitelor credincioşilor şi de necesitatea de a deschide instituţii social-culturale suplimentare în oraş, Vă rugăm să închideţi existenta biserică catolică din oraşul Bălţi.

Preşedintele executivului orăşenesc Bălţi

al deputaţilor oamenilor muncii,

F. Cernii”⁵

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist