Adorată şi iubită, bătută și fugărită, și din nou ademenită

556
0

Izgonită în plină iarnă din propria casă de cel cu care a împărţit bucuria şi amarul, pâinea şi patul mai bine de trei decenii, Ioana s-a adăpostit câteva luni când la o rudă, când la alta, crezând că poate îi vor veni minţile la loc lui Ştefan al ei şi se va putea întoarce acasă. Dar, dacă a văzut că nici pe aproape de poartă nu vrea s-o vadă, a plecat înaintea Paştelui la fiică-sa, măritată în alt sat.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Timp de vreo două luni s-a simţit dorită, aşteptată şi respectată în casa fiicei şi a ginerelui. Însă, de la o vreme, ginerele a prins a-i căuta nod în papură – ba că a dat prea multe grăunţe la găini, ba că porcul a stat flămând, ba că-i laie, ba că-i bălaie. Iar la începutul acestei săptămâni în loc să-i mulţumească soacrei pentru că i-a scos via din buruian, că i-a prăşit frumuşel toată grădina, el a strigat la ea supărat: „Mata mult mai ai de gând să stai pe capul nostru?! Cară-te chiar acum şi lasă-ne, te rog, să respirăm în voie!”.

La auzul acestor vorbe fiica n-a scos un cuvânt. Iar Ioana, înghițindu-și lacrima, a ieşit pe poartă în papuci de casă şi în capot, cu o broboadă ponosită pe cap şi cu o pestelcă vechişoară legată deasupra capotului. Aşa a ajuns la redacţie tocmai din cel mai de nord raion al republicii. Înăbușindu-se de plâns, mă ruga să-i găsesc vreun bătrân de care să îngrijească ca să aibă unde să se adăpostească. Printre ofuri şi sughiţuri, mi-a spus povestea ei.

Ştefan era pentru ea o revelaţie, o minune

Pare poveste curată, dar să ştiţi că e poveste adevărată. S-au căsătorit din dragoste. Ioana învăţa în clasa a X, când Ştefan, cel mai răsfăţat de fete flăcău din sat, a venit din armată. Era o elevă foarte bună, cea mai bună la matematică din şcoală. Atât profesorii, cât şi părinţii o vedeau ajunsă departe. Profesorul de matematică i se adresa adesea în glumă: „Ce zici, stimată doctor profesor Ioana R., am rezolvat corect această ecuaţie?”, sau după răspunsul vreunui coleg: „Să auzim mai întâi ce zice doctorul profesor Ioana R…”.

Nimeni nu se aştepta că fata cu cele mai bune rezultate la învăţătură ar putea să se mărite neterminând şcoala. Şi nici ea nu s-a gândit vreodată că ar putea să se îndrăgostească lulea în ultimul an de şcoală. Când Ştefan s-a înfăţişat în faţa părinţilor să-i ceară mâna, tatăl Ioanei i-a zis: „Noi nu avem fată de măritat. Fata noastră are de terminat şcoala, apoi institutul. Aşa că vezi-ţi de drum, măi băiete. Ce, puţine fete sunt în sat?”.

Oarecum ruşinat, flăcăul a ieşit din casă. Ioana a sărit ca friptă după el. La poartă, cu ochii jucând în lacrimi, l-a implorat: „Ştefane, te rog fură-mă! Dacă o să mă duci la tine acasă, părinţii n-o să aibă încotro”. Peste o săptămână, Ştefan, după vechiul obicei, a furat-o pe Ioana, a dus-o pe cuptor, cum se spunea odată.

A mirare a fremătat şcoala, satul a primit vestea ca pe ceva firesc, iar părinţilor nu le-a rămas decât să spună: „Aveţi toată binecuvântarea noastră”. Şi adresându-se fiicei, tatăl a vorbit aşa: „Dacă ţi-i mai drag Ştefan decât cartea pe care ai „mâncat-o” până acum, n-am decât să-ţi respect alegerea, dar îmi pare rău că în loc să ajungi om învăţat, vei trage sapa toată viaţa”. Ioanei nu-i păsa că va prăşi toată viaţa. Era fericită că Ştefan a ales-o anume pe ea. În acele clipe când fiori aidoma curentului electric îi treceau prin tot corpul iubitul devenise pentru ea o revelaţie, o minune.

După nuntă, luminată de frumuseţea exterioară, dar mai mult de cea interioară, tânăra nevastă s-a pus pe gospodărit. Cu Doamne-ajută le sporeau toate. Repejor şi-au ridicat casa şi alte acareturi, repejor au adus pe lume doi copii. Astfel cu linişte şi pace îşi trăiau bucuriile şi speranţele. Iubea şi unul şi celălalt. Deseori Ioana repeta: „Cei care se căsătoresc fără să iubească fac un mare păcat. Ce mare păcat aveau să facă părinţii dacă nu mă lăsau după Ştefan!”.

Prăbuşirea

Dar fericită că şi-a găsit chemarea pe pământ a fost până într-o zi. Aveau conviețuiți împreună 32 de ani, când Ştefan s-a luat la harţă cu vecinul de la un viţel care i-a păscut aproape tot porumbul din grădină. Încăierarea se înfierbântase de-a binelea. De frică să nu se facă moarte de om, nevasta a alergat la poliţie.

Când a văzut poliţistul în ogradă, Ştefan s-a înfuriat şi mai tare. Omul legii a încercat să-l domolească, lovindu-l de câteva ori cu bastonul de cauciuc.

Dar Ştefan nu s-a lăsat. Învrăjbit de cel rău, care nu doarme niciodată, s-a repezit, a luat toporul din şopron şi era gata să-l lovească pe poliţist. Astfel, supărat mai cu seamă pe soţie că i-a adus poliţistul pe care el nu-l putea suferi, căci fusese bătut odată crunt de el pe nedrept, omul iubit de nevastă şi copii, a ajuns după gratii. Ura faţă de soţie s-a amplificat între pereţii închisorii. Cât de adevărat este că de la dragoste până la ură e doar un pas!

Eliberat din închisoare după cinci ani, Ștefan fierbea. N-avea răbdare să ajungă acasă să-i tragă nevestei o mamă de bătaie ca să-l ţină minte până la moarte. Dar vârful la grămadă l-a pus un invidios „binevoitor”, care, de cum l-a văzut pe Ştefan intrând în sat, l-a oprit şi i-a spus că, atât cât a stat la puşcărie, Ioana lui s-a avut de bine cu procurorul.

Atâta i-a trebuit omului supărat. Ajuns acasă, în loc de bună ziua a luat-o la „vatra jocului” pe Ioana, care stătea în prag. Scoşi din casă de ţipetele femeii, vecinii au alergat la poartă: „Ce te-a apucat, Stefane? Nu eşti în toate minţile? Ce ţi-a făcut Ioana? Se dă sărmana în vânt după trebi de când ai fost dus de acasă şi tu, în loc s-o jeleşti, să-i mulţumeşti că a ţinut gospodăria grămadă, ai făcut-o toată numai vânătăi!”.

Ștefan a tras adânc aer în piept și, clocotind de furie, le-a răspuns: „Las că știu eu cum s-a dat în vânt cu procurorul, știu cum l-a ademenit cu ochii ei albaștri!” și a continuat să o lovească fără milă. Doi bărbați s-au repezit și l-au imobilizat, întorcându-i mâinile la spate. Câteva femei au ajutat-o pe Ioana să se ridice de jos. Și ea a pornit prin iarbă spre poartă, legănându-se ca un om beat. O noapte și o zi a stat la una din vecine. Spre seară, cu calm, cuvinte de iertare și cu vorbele: „Nu e drept, nu-i așa că nu te-ai avut de bine cu procurorul?”, a rugat-o frumos să se întoarcă acasă. Și femeia s-a întors.

Bătută aproape trei ani, apoi alungată de la casă

După bătaia ceea de pomină Ştefan s-a liniştit. Se scula dimineaţa, se uita multă vreme într-un punct, după care îşi vedea de treabă. O vreme nu a vorbit cu nimeni. Nici la biserică nu voia să se ducă. Nici de alcool nu se atingea. Dar într-o duminică, după ce au stat la masă cu toate rudele apropiate, Ştefan, ca lovit de trăsnet, s-a repezit din nou la soţie. A bătut-o crunt şi de astă dată.

Din acea duminică zilele în casa lor au devenit un chin pentru Ioana şi pentru băiatul lor care locuia într-o ogradă cu ei. Scandaluri, certuri, bătăi cu nemiluita s-au perindat timp de trei ani. Biata femeie le îndura pe toate, zicându-şi mereu: „Ce să fac? Unde să mă duc la peste 50 de ani? Cred că aşa a lăsat Dumnezeu să beau şi paharul acesta”.

Se ruga pe ascuns Domnului, fiind sigură că se mai poate face un pas înainte, că respectul şi iubirea se va întoarce în casa ei. Dar n-a fost să fie. În plină iarnă, tocmai când era gerul mai mare, a fost izgonită din casă cu cuvintele: „Piei din ochii mei, «prostituato»! Du-te la procurorul tău cu care te-ai lins pe bot şi m-ai băgat în închisoare. Ce stai şi te holbezi aşa la mine?! Ieşi afară, târfă împuţită, că fac moarte de om cu tine!”. Ioana a ieşit. Nu s-a dus să se jeluie la poliţie, cum credeau vecinii.

La ce bun? – mi-a zis, când a venit la redacţie. A fost şi soţ bun, şi tată bun şi e firesc ca experienţa trăită în închisoare să te facă să vezi lumea în negru. De când i-au pus cătușele, parcă cineva a pus în lanţuri şi casa noastră plină de voie bună şi înţelegere atâția ani. Nora cu feciorul au plecat şi ei din casa lor. Nu au mai putut sta într-o ogradă cu el. Acum e singur. Nădăjduiesc ca disperarea şi singurătatea să nu-l copleşească. Dumnezeu e mare şi le vede pe toate şi cred că-l va scoate din această viaţă de pierzare. Mă rog pentru el în fiecare zi.”

Reîntoarcerea

Din clipa când a fost alungată și din casa fiicei, Ioana a umblat aproape o lună pe drumuri. Se adăpostea când la o mănăstire, când la o biserică. Venise iarna și ea rătăcea printr-un orășel, îmbrăcată în haine de împrumut. Într-o dimineață s-a oprit în fața unui chioșc de ziare. A intrat în vorbă cu vânzătoarea. I-a spus necazul.

Bună la inimă, vânzătoarea a luat-o la ea acasă, oferindu-i nu doar adăpost și hrană, dar și ocupație. A rugat-o să stea cu bătrânul ei tată țintuit la pat. Bătrânul fusese un ilustru profesor de matematică. Într-o zi o paralizie a membrelor inferioare a dat peste el și n-a mai putut merge la școală. În scurt timp Ioana, care a fost pasionată de matematică, a devenit și asistentă, și prietena lui.

În această casă femeia a stat aproape doi ani. A trăit adevărate clipe de bucurie alături de minunatul profesor. Și ar mai fi stat ea aici dacă într-o primăvară nu venea Ștefan s-o roage și s-o implore să se întoarcă acasă. Bătrânul a stat de vorbă cu el câteva ore bune. Cuvintele lui alunecau ca și cum ar fi fost absorbite de Ștefan.

Stăpânit de emoție, i-a zis în final: „Ioana e o femeie extraordinară. Dacă hotărăște să se întoarcă acasă, ai grijă cum te comporți cu ea. Ea nu merită atinsă măcar cu un deget”. Ștefan i-a promis și se ține de cuvânt. S-a întors la casa lui și fiul cu familia. De cinci ani duc o viață normală.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE