Telenovele basarabene

Politicul insistă să ne reprezinte ipostaza sa de bâlci. De telenovelă. Să ne aburească cu realitatea vorbită. Chiar dacă suntem într-un fel de pauză de așteptare, noul sistem fiind în regim de testare. Nici în viața socială nu s-au produs mari schimbări, dar cineva are grijă să nu ne plictisim.

În viziunea Consiliului Republican al PSRM, pericolele – apocaliptice! – care „amenință” RM sunt: „scăderea nivelului apei în râul Nistru, ceea ce poate provoca un dezastru ecologic pentru întreaga țară” (e de vină guvernarea actuală! – mvc); „creșterea vertiginoasă a prețurilor la carburanți și la mărfurile de primă necesitate” (așijderi); „situația deplorabilă a fermierilor și producătorilor de mărfuri din Moldova” (pe vremea socialiștilor curgeau râuri de lapte și miere – mvc); „haosul juridic (sic! – mvc) al noii guvernări, implicarea în activitatea autorităților judecătorești și de anchetă”; „încetarea investigației privind furtul miliardului din sistemul bancar al țării și concesionarea ilegală a aeroportului Chișinău” (bingo! – dar de ce te revolți de presiunile puterii asupra procuraturii ineficiente?); urmează „corupția (sic! – mvc) și cumătrismul (sic!) în procesul de numire în funcții publice”; „deciziile iresponsabile și necompetente ale noii guvernări (= majorarea numărului de ministere)”; apoi: „renunțarea la politica externă echilibrată, cursul spre o confruntare dură cu partenerul nostru strategic principal – Federația Rusă”; și tot aici: „tensiunea în domeniul reglementării transnistrene provocată de refuzul președintelui Moldovei, Maia Sandu, de a avea întrevederi personale cu administrația Transnistriei”; în fine, cireașa de pe tort, fantoma sirienilor: „intenția autorităților Moldovei de a accepta refugiați din Afganistan în țara noastră”. Toate ambalate în straturi decorative, cu zmei apocaliptici pe frontispiciu și anunțate în termeni de sfârșit de lume.

Dar spectacolul pe scena – în reparație, în reconfigurare – a structurilor și relațiilor politice încă nu a inaugurat sezonul propriu-zis. În schimb, un alt gen, mai curând, de telenovelă și roman polițist cu mișcări subterane, s-a produs pe terenul mass-media. Recte: pe spațiul rețelelor. Aici producătorii din umbră creează evenimente și în lipsa acestora.

Un thriller, cu elemente de melodramă indiană-latinoamericană („cine este tatăl copilului?”), cu lupta serviciilor secrete (unele eșuând în ridicol, ca în comediile postmoderniste, altele propunând un mixaj de performance și happening, cu angajarea, în rol de ofițeri de presă, a trolilor), cu bandiți locali, alias agenți străini, cu replici acide pe tema deontologiei, cu ciocniri ale eternilor oponenți, care nu au nicio treabă aici, dar, având preferințe, fiind, ad hoc, asociați cu inculpații. Toate implică societatea în dezghiocarea, pe banca de la scară, a relației. Or la noi vinovatul nu poate fi impostor sau cârpaci, ci, neapărat, spion. Iar asta declină responsabilitățile, inclusiv ale auditoriului aburit, care materializează închipuirea, dar se plânge că cineva îl manipulează. Deși, dacă nu și-ar fi făcut idoli, nu l-ar fi interesat viața intimă a personajelor publice și „erotismul” s-ar fi mutat la cinema. Într-o lume normală, „realitatea” privită prin gaura cheii trezește dezgust.

Replica se referă și la protagoniști. Fondatoarea tv8 nu ar trebui „să se retragă temporar”, ci să le explice fanilor (nu nouă) cum a evoluat de la discipol al Evgheniei Albatz, (oponentă a regimului de la Kremlin), prietenă cu Nemțov și Navalnîi, la contraperformanța uluitoare de a fi curtată de Baghirov și Tkaciuk (apelez la informația furnizată de protagonistă), eșuând în brațele lui Platon. Doar eventuala legătură (a ei sau a lui Platon?) cu serviciile secrete ale Kremlinului ar putea explica această misiune, ratată, dacă nu cumva tocmai asta s-a dorit: compromiterea media libere dintr-o țară în care Moscova își cam pierde influența. Or din interpretările de pe rețele iese că deconspirarea tatălui fugar demască, prin mariajul clandestin al noilor Stierlitz și Mata Hari, un desant de spioni: toate (!) instituțiile media independente din RM sunt subordonate Moscovei (grăbiți, conspiraționiștii uită să includă în listă și cel puțin vreo televiziune de-a lui Dodon sau Plahotniuc, pentru credibilitate; nici măcar „Sputnik Moldova” nu e agent rusesc!).

Între timp, la Chișinău teatrele își așteaptă spectatorii pierduți în păienjenișul rețelelor și al televiziunilor. Petru Vutcărău a revenit în scenă ca actor, în rolul regelui Lear! După teatrul absurdului de afară, o tragedie clasică și un rol de zile mari e cu adevărat reconfortant. TN „Mihai Eminescu” își deschide stagiunea cu Reuniunea Teatrelor Naționale, prezentând spectacole remarcabile din tot spațiul românesc (montate de Hagi-Culea, Purcărete, Radu Afrim, Luminița Țâcu ș.a.).

Reuniunea se deschide cu un spectacol emblematic: „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, după piesa lui Matei Vișniec, care, într-o adresare scrisă cu acest prilej, definește comunismul drept „asasin”, „cauționat chiar în țări cu mare tradiție”, „care scapă nepedepsit de justiție”. Iată thrillerul autentic! Acoladă închisă. Lăsați bâlciul. Mergeți la teatru!