Belicosul Pacific

Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Australia au semnat azi, 16 septembrie, un pact de securitate care îi va permite Canberrei să construiască submarine nucleare cu sprijinul fraților anglo-saxoni. Acordul prevede furnizarea de tehnologii americane de vârf, colaborarea militară și partajarea de tehnologii AI, cuantice și cibernetice între cele trei state. Astfel, se anulează înțelegerea avută cu francezii (Naval Group) din 2016, care se obligaseră să construiască pentru australieni 12 submarine propulsate de motoare diesel, iar Australia devine a șaptea țară din lume care va avea submersibile nucleare după SUA, Marea Britanie, Franța, China, Rusia și India.

Analiștii remarcă două aspecte importante ale pactului. Primul: Franța este exclusă nu doar dintr-o afacere de circa 31 de miliarde de euro, ci și dintr-un parteneriat strategic important. Al doilea: înțelegerea e menită să contracareze comportamentul agresiv al Beijingului în unele regiuni ale Oceanului Pacific, fiind un răspuns previzibil la creșterea masivă a numărului vaselor de război chineze în Marea Chinei de Sud.

Parisul a reacționat pe potrivă, acuzându-i pe anglo-saxoni de o lovitură à la Trump, „pe la spate”. Supărarea francezilor e evidentă, iar frustrarea, și mai mare, dacă ne gândim că nu e primul lor eșec de acest gen din ultimii ani – în 2015, două portelicoptere „Mistral” nu au mai ajuns la „client” (flota de război rusă) din motive bine-cunoscute. Sigur că Parisul are dreptatea lui, dar să nu uităm că australienii au amânat comanda pentru că țineau morțiș ca o parte din componente să fie de proveniență locală. Din interese bănești, dar și de securitate, firește, interese de care partea franceză nu s-a grăbit să țină cont. Apoi, înțelegerea anglo-saxonă arată încă o dată (dacă mai era cumva nevoie de o demonstrație) că centrul de greutate economic și politic al lumii se mută, aparent ireversibil, dinspre Atlantic spre Pacific, și că problemele/ conflictele din Europa nu vor mai stârni, în viitor, aceeași curiozitate și aceleași emoții ca lupta pentru valurile mării care scaldă Filipinele, Vietnamul, Taiwanul etc.

Beijingul nu a tăcut nici el, acuzându-i pe membrii AUKUS (așa se numește pactul) de semnarea unui acord care „exclude terți și, în același timp, le țintește interesele”. Supărarea Chinei este, desigur, mimată: la ce se așteptau liderii de acolo după ce au declanșat o cursă a înarmărilor în regiune și au redeșteptat dispute teritoriale cu potențial exploziv? Ba mai mult, se poate presupune că tocmai acest scenariu, al confruntării indirecte, a fost cel scontat de actuala conducere naționalistă a Chinei. O conducere care crede, după toate aparențele, că într-un nou război rece cu Occidentul, Beijingul va avea mai mulți sorți de izbândă decât defunctul urs sovietic. (La câte semne de slăbiciune a arătat recent Occidentul, deznodământul acesta nu e chiar atât de implauzibil.) La mijloc e și o miză economică uriașă: cine controlează apele din sud-vestul Pacificului se înfruptă din cea mai grasă halcă a comerțului mondial.

Încurajatoare, pentru restul lumii civilizate, a fost prestația americanilor și britanicilor. Pactul a fost o inițiativă mai curând australiană (să ne amintim de eforturile Canberrei de peste un deceniu de a-și asigura un perimetru de securitate în Pacific, de pildă, pactul de securitate semnat cu Japonia în 2007 ș.a.), dar Washingtonul și Londra s-au implicat exemplar. Ambele capitale vin după retragerea rușinoasă din Afganistan și după concedierea dezonorantă a unui ministru de externe (Johnson l-a dat afară pe Raab care nu a vrut să-și întrerupă concediul în timpul crizei din Kabul), iar Biden a comis-o din nou, uitând în timpul teleconferinței… numele prim-ministrului australian Scott Morrison. Cu toate aceste (dar și altele, puzderie) scăderi strategice, stângăcii sau naivități politice și populisme neroade, liderii Occidentului își demonstrează solidaritatea și voința de a se opune regimului totalitar și agresiv chinez. Un semn bun pentru restul lumii care, atunci când se gândește la China, încă nu realizează cu cine are de a face.