S-a stins Ion Caramitru

Cultura românească e în doliu. S-a stins marele actor, regizor, Ion Caramitru, director al Teatrului Național București, președinte al Uniunii Teatrale din România. Ion Caramitru, 79 de ani, şi-a petrecut ultima lună din viaţă la Spitalul „Elias” din Bucureşti. Internat în august, din cauza unei infecţii, artistul a decedat duminică, 5 septembrie. El va fi înmormântat vineri, pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu, cu onoruri militare. Trei salve de foc vor fi executate de Regimentul de Gardă al Garnizoanei Bucureştiului, aşa cum se obişnuieşte în cazul celor recompensaţi cu „Steaua României”.

Ion Caramitru, un luptător pentru libertate

Ani de zile, când mergeam la București, mă opream la cinci dimineața în fața Teatrului Național, așteptând să se trezească orașul. Pe acolo trecea autobuzul Chișinău-București și coboram la TNB – era un loc unde mă simțeam ocrotită. Într-o dimineață, am auzit prăbușindu-se bucăți uriașe de sticlă, de sub acoperișul Teatrului Național. O avalanșă de sticlă spartă. Începea reconstrucția TNB. Recunosc, m-am întrebat: De ce dărâmă o construcție trainică, de ce n-o lasă în pace? De fapt, nu o dărâmau, ci porneau renovarea ei radicală, pentru a-i reda aspectul proiectat de la bun început. Reconstrucția a durat, dar actorii au continuat să repete, în măști antigaz. Inițiatorul renovării și realizatorul principal al acesteia era Ion Caramitru. În toate câte le-a făcut, a avut puterea de a schimba niște structuri anchilozate, de a demola trecutul ceaușist, de a apăra adevărul, de a răspândi un suflu de libertate. Forța cu care recita din Eminescu și cu care interpreta roluri majore precum cel al lui Hamlet, era apropiată de cea demiurgică. Era unul din oamenii despre care nu te gândești că ar putea muri.

Un curajos apărător al valorilor Coroanei Române

„Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei și ASR Principele Radu au aflat cu nespusă tristețe neașteptata veste a trecerii la cele veșnice a marelui actor Ion Caramitru. Alături de Regele Mihai I și de Custodele Coroanei Margareta, încă din primele zile ale lui decembrie 1989, Ion Caramitru a fost un devotat, constant și curajos apărător al principiilor și valorilor Coroanei Române, precum și un adevărat prieten”, transmite familia regală a României.

Ion Caramitru a făcut parte din guvernul care i-a redat Regelui Mihai cetăţenia română în 1997 şi a fost cel care i-a dat personal vestea fostului suveran.

Un lider al scenei românești

Toate teatrele românești, artiști, oameni de cultură, colegi de breaslă își exprimă durerea pricinuită de plecarea la cele veșnice a lui Ion Caramitru.

„Pe neașteptate, fără să strige „Atenție, mă duc!”, a plecat dintre noi – între două proiecte importante ale sale, Gala Premiilor UNITER și FNT, Ion Caramitru, cel care, de la debutul pe scena Teatrului Național, cu „Eminescu”, și până la asfințitul cu „Negustorul din Veneția”, a bucurat mintea și inimile tuturor, cu rolurile sale din filme și de pe scenă, cu poezia pe care numai el știa să o recite așa, cu prezența sa ce impunea respect. Din păcate, pică stejarii!!!”, se menționează înc comunicatul Teatrului Odeon din București.

Teatrul Național Radiofonic, de asemenea, a publicat un text îndoliat: „La dispariţia unei personalităţi precum Ion Caramitru, puţine vorbe mai au sens, iar în radio, dar şi în teatru, ştim că nimic nu este mai puternic, mai demn, mai plin de semnificaţii decât tăcerea. Tăcerea noastră în faţa pierderii, soră cu tăcerea care se lasă după stingerea explozivă a unei stele. Într-adevăr, se lasă o adâncă şi tulburătoare tăcere în teatrul românesc la dispariţia unuia dintre cei mai mari şi strălucitori actori care au păşit pe scena noastră – discret, asumat şi loial iubitor de libertate şi artişti. Echipa Teatrului Naţional Radiofonic îşi exprimă profunda tristeţe în faţa acestei neaşteptate plecări. Vom păstra în suflet şi în melancolica memorie a sunetelor prezenţa lui Ion Caramitru”.

În necrologul Uniunii Teatrale din România citim rânduri încărcate de emoție: „A plecat dintre noi  o personalitate unică a artei, culturii, istoriei contemporane. (…) O prezență carismatică, seducătoare, irezistibilă, de o eleganţă plină de nobleţe. Dar, înainte de toate, un OM, un LIDER, un CONSTRUCTOR, un CREATOR DE UIMITOARE VIZIUNE. Principial, curajos, tenace, și-a urmat fără să se abată, cu orice riscuri, convingerile. A participat din tot sufletul la Revoluţia din 1989, sperând în realizarea idealurilor democratice. Dar foarte curând a simțit nevoia să se depărteze de formele în care aceste idealuri s-au distorsionat. N-a încetat, cu toate acestea, să acționeze în  noile condiţii pentru a genera o restructurare a instituțiilor culturale în favoarea artistului și a spiritului său creator. Cunoştea legile şi le privea în ansamblul legislaţiei europene, se pricepea să le conceapă, să le aplice adaptat la realităţile româneşti.

A întemeiat, încă din 1990, UNITER-ul, Uniunea Teatrală din România, asociaţie de breaslă devenită model pentru lumea artistică. I-a dat un prestigiu internaţional prin activitatea lui personală şi prin aceea a colaboratorilor. A fost un excepţional ministru al culturii, competent, activ, eficient, devotat interesului naţional. Credea în Dumnezeu şi în izbânda binelui. S-a identificat cu interesul comun și, deși a fost extrem de dezamăgit de toate disfuncţiile, mizeriile, afacerile murdare, semnele decăderii şi necinstei, nu a abandonat propria sa stăruinţă de a a merge până la capăt în ceea ce putea să realizeze. A fost un excepţional actor, regizor, director de teatru, sprijinitor al tinerilor artişti. A avut întotdeauna o deschidere specială pentru ei, dorind să-i promoveze, să-i impulsioneze, să-i călăuzească să aspire la cultură, măiestrie, temeinicie profesională. 

Plecarea lui Ion Caramitru lasă un gol imens ale cărui proporţii şi semnificaţii se vor vedea în timp. Dumnezeu să-i dea lumină, pace, odihnă, după frumuseţea sufletului său şi după toate realizările pe care le-a înfăptuit”.

Un susținător al teatrului românesc de pe malul stâng al Prutului

Ion Caramitru a inițiat numeroase proiecte prin care a sprijinit teatrul de expresie română din R. Moldova. Publicul de la Chișinău l-a admirat pe scenă, în spectacole memorabile aduse de la București. Unul dintre cele mai trainice poduri de cultură a fost cel dintre teatrele naționale de pe ambele maluri ale Prutului. Directorul Teatrului Național „Mihia Eminescu” de la Chișinău, Petru Hadârcă, scrie pe pagina sa de facebook: „Vestea m-a lăsat fără cuvinte, fără respirație. Durerea nu are cuvinte… Dar durerea nu este numai a mea, durerea este a noastră a tuturor și a fiecărui român născut de această parte a Prutului. Și tot ce mi-a dăruit și am primit în acești ani de la domnul Ion Caramitru: și acea seară unică de poezie din 1981 pe care am trăit-o împreună cu colegii mei de facultate, și distribuția într-un rol când eram tânăr actor la Teatrul „Luceafărul”, și inițierea și susținerea Turneelor Unirii prin proiectul Teatrul Românesc Chișinău-București care s-au transformat în Reuniunea Teatrelor Naționale românești la Chișinău, toate au fost pentru că a ținut la noi toți, cei care am dus dorul de limba și cultura română, pentru că ne-a iubit și a fost alături de noi prin fapte și în spectacole de sărbătoare, și pe baricade, și ca artist, și ca Ministru al culturii, și ca manager al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Și onoarea de a-mi acorda Premiul Președintelui UNITER, și cuvintele înțelepte și calde, și strângerea de mână, și îmbrățișarea, toate au fost nu numai pentru mine, au fost pentru noi toți”…

Criticul teatral Elisabeta Pop, de la Oradea, îl plânge pe Ion Caramitru într-un mesaj trimis tuturor colegilor de breaslă: „Pentru mulți dintre noi, printre care sunt onorată să mă număr, Ion Caramitru a fost simplu, Pino… Azi ne despărțim nu doar de unul din marii artiști ai României, un monstru sacru, ci și de un bun prieten. Să nu-i dorim somn lin, nu, ci nesfârșite, infinite recitaluri de poezie eminesciană, acolo, în eter… aproape de îngeri, vegheat de ei”.

Să ne rugăm pentru sufletul lui Ion Caramitru, Dumnezeu să-l odihnească în grădina Cerului.