Suntem mai (in)dependenți ca niciodată! (I)

De la proclamarea independenței Republicii Moldova s-au scurs treizeci de ani. Felul în care se practică politica, similar businessului murdar, seamănă cu jocul Răului cu Focul. Totul se face prin trişare, minciună, ură şi multă perfidie. Desigur, nu spun nici o noutate. Lucrurile sunt pecetluite de marii analişti şi filozofi ai politicii mondiale. Numai că la noi, la locuitorii mioritici, totul continuă să fie pe dos. (Reflecții și observații personale)

Cine face politică? Agramaţii, bandiții, corupții, sforarii, mincinoșii. Printre ei, câţiva oameni serioși, verticali, ciuruiţi de vulgaritatea şi nimicnicia celor care, cică, practică această meserie.

Atunci când sunt depistate tot felul de afaceri necurate, materiale compromiţătoare vizând „oameni politici respectabili”, tot de la aceşti „politicieni respectabili” poţi auzi una şi aceeaşi frază: „Politica este o afacere murdară!”. Expresia a devenit de referinţă. Astfel de gândire este greşită şi extrem de periculoasă nu numai pentru cei care au luat-o drept atitudine faţă de politică şi politicieni, dar şi pentru cei care ascultă la nesfârşit această frază aberantă.

Adevărul e că nu politica este murdară, ci persoanele (în majoritatea cazurilor diletante, agramate, sau oameni de afaceri, care au investit într-un partid sau altul în campania electorală şi acum, ajunși deputaţi, aşteaptă să-şi restituie banii şi, desigur, să scoată şi dividende financiare, morale și administrative) pentru care interesul naţional este o noţiune necunoscută şi lupta pentru putere în campania electorală nu este altceva decât ocuparea rândului la „treuca” parlamentului, unde este turnat bugetul statului. Iertată să-mi fie comparaţia, dar ceva mai potrivit nu am găsit.

Parcă nu suntem cu totul proşti sau nebuni, cu toate acestea numai pe cine n-am avut sau n-avem în rândul politicienilor! Doar câteva exemple: Dumitru Moţpan, Maricica Liviţchi, Andrei Sangheli, Eugenia Ostapciuc, Vasile Iov, Victor Stepaniuc, Vadim Mişin, Vasile Stati, Dumitru Diacov, Vladimir Reus, Ion Morei, Alexei Tulbure, Piotr Şornicov, Alexandr Jdanov, Andrei Versteac, Anatoli Popuşoi, Vladimir Solonari, Nicolae Andronic, Valentin Crîlov, Vasile Tarlev, Serafim Urechian, Vladimir Molojen, Sergiu Fandofan, Iuri Calev, Mihai Alexei, Visarion Ceşuev, Eduard Muşuc, Ion Godonoga, Veronica Abramciuc, Gheorghe Mazilu, Ludmila Scalnaia, Boris Birştein, Valentin Cunev, Vasile Şova, Ilan Șor, Igor Dodon, Zinaida Grecianîi etc. Poate cineva să ne spună, care a fost randamentul acestor oficiali pentru țară? Care este suma de bani publici utilizată în interese personale în așa-numitele „vizite de lucru”, mai ales ale lui Pintilie Călătorul?

Nu mai vorbesc de faptul că în Parlament, Președinție şi Guvern s-au strecurat şi oameni care nu cunosc limba română, care sunt certaţi cu legea, cu zeci de dosare la fund şi locul lor este în puşcărie, nu în fotoliul de parlamentar.

Cu siguranţă că politica necurată o fac oamenii cu mâinile „murdare”! Este de ajuns să facem o comparaţie cu anul 1991 – câţi locuitori avea RM şi câţi au rămas în 2021; câţi bani s-au cheltuit în perioada 1991-2021 inclusiv pentru activitatea unui minister specializat pentru rezolvarea „problemei Transnistriei” şi care este randamentul acestor cheltuieli fabuloase; care erau preţurile la alimentele de primă necesitate – pâine, lapte, ulei, unt, carne în 1991 şi de câte ori au crescut? Câte librării, cinematografe, biblioteci activau în 1991 şi câte au rămas?

Cine are nevoie de asemenea politicieni-căpușe care au băgat țara în datorii externe din care nu vor mai putea ieși copiii noștri?

Partea leului din vina pentru această situaţie o are sistemul politic, ca să nu spun mafiotic. Poporul este manipulat prin toate mijloacele moderne de influenţă asupra psihicului – televiziune, internet, alimentaţie publică etc. El va suporta consecinţele unei schimbări, iar beneficiari în toate situaţiile este o mană de oameni mediocri controlaţi în totalitate de serviciile speciale care, la rândul lor, sunt dirijate de instanțe și mai înalte.

Dacă ar fi să facem o retrospectivă a celor întâmplate în viaţa politică din Republica Moldova pe parcursul acestor 30 de ani, am constata că nu prea au avut loc schimbări esenţiale politice. Mai concret, Semion Grosu (prim-secretar al CC al PCM) a fost înlocuit cu Mircea Snegur (secretarul trei al CC al PCM), apoi Snegur Mircea este înlocuit cu Petru Lucinschi (secretar CC al PCUS), apoi Lucinschi Petru a fost înlocuit cu Vladimir Voronin (prim-secretar al CC al PCRM).

În consecinţă, partidul comunist n-a pierdut puterea în acest stat pe tot parcursul a cel puțin 20 de ani, pur şi simplu pentru prostime a fost înlocuit unul cu altul, dar mama a rămas aceeaşi! Exact ca-n cântecul „vin ai noştri, pleacă-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii…”.

Apropo, cu câțiva ani înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova, în perioada romantică gorbaciovistă, Comitetul Central al Partidului Comunist din URSS (care în majoritatea cazurilor prevedea din timp și alcătuia scenarii pentru desfășurarea evenimentelor politice) a trimis un document strict secret Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova cu o listă de personalități, în care se putea avea încredere deplină și care trebuia antrenate în activitatea politică din Moldova.

Scrisoarea secretă nominalizată are genericul „Listele activului Mișcării democratice pentru susținerea Rectructurării” și conține șase file.

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist