Din istoria unei ascensiuni

203
0
Gheorghe Apostol

În numărul din 17 aprilie 2020 a „Gazetei de Chișinău”, subsemnatul a scris în pagina de sport despre începutul istoriei taekwondo-ului. Am menționat atunci că acest gen de arte marțiale și-a făcut apariția pentru prima oară în Basarabia la sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, odată cu sosirea pe pământul moldovenesc a cetățeanului costarican Jose Manuel Gomez, deținător al centurii negre 3 Dan.

Părinții fondatori

Venit la studii, el a creat la Chișinău prima secție de taekwondo, împreună cu Pavel Levițchi, campion al Uniunii Sovietice și premiant, în 1983, al Cupei URSS de arte marțiale. La această operă de fondare a unui sport nou la noi în republică au mai participat asemenea specialiști redutabili ca Alexandr Cresin, Valeriy Kokirțev, Semion Gherțman, Oleg Perfilov ș.a. Apoi pe teritoriul fostei URSS urmă o perioadă extrem de nefastă pentru artele marțiale, în general, și pentru taekwondo, în special. Astfel, la începutul anilor ’80 luptele orientale au fost interzise, perioada de restricție prelungindu-se până în 1988. În acele vremuri de grea încercare, taekwondo-ul moldovenesc se aciuă, în ilegalitate, într-un cabinet de terapie fizică a Spitalului nr. 3 din Chișinău.

Ulterior, grație unor susținători inimoși precum Gheorghe Apostol, dar și altor promotori ai sportului național, taekwondo-ul a cunoscut o evoluție impresionantă în Basarabia, lucru oglindit în recent apăruta carte „Taekwondo în Moldova, istoria unei ascensiuni”, subsemnatul fiind unul dintre autorii, traducătorii și redactorii acestei lucrări. În 1993, în cadrul Școlii Sportive Specializate nr. 6 pentru Copii și Juniori din Chișinău, unde Gh. Apostol era director, a fost înființată secția de taekwondo. Trei tineri – Pavel Mhitarian, Igor Petric și Nelly Șevcenco – , care frecventau instituția, au organizat, așa, ca un hobby, primele grupe de taekwondo.

Pe atunci exista deja Federația de Taekwondo din Moldova (fondată încă în 1987, primul președinte fiind Valentin Conev), care ne-a sprijinit în dezvoltarea ulterioară. Tinerii care au format primele grupe de amatori au fost angajați de mine în calitate de antrenori. Nu aveau studii de specialitate, doar experiență de tehnicieni. Abia mai târziu ei au absolvit facultăți de sport. Peste cinci ani, la școală activau deja 11 antrenori”, mărturisea în carte Gheorghe Apostol.

Rezultate de răsunet

Pe plan internațional, primele distincții pentru R. Moldova au venit în 2003, la Campionatul European de juniori, unde Ion Ceban și Alexandr Ciudin s-au învrednicit de medalii de bronz. Iar în 2010 Vladislav Arventi a cucerit bronzul european la nivel de seniori, o premieră pentru R. Moldova. O contribuție importantă la dezvoltarea taekwondo-ului autohton a avut și antrenorul Vladislav Mazur, devenit ulterior unul dintre cei mai buni selecționeri ai lotului național.

Așa se face că o singură școală dintr-un singur oraș din Moldova – Chișinău – a participat la competiții importante, concurând de la egal la egal cu selecționate puternice, cum ar fi cele din România și Ucraina. „Și rezultatele au fost, de fiecare dată, excelente. Or, observăm că în ultimii ani au fost înființate școli redutabile de taekwondo la Tiraspol și Comrat. Pe lângă școala de bază, ne străduim să înființăm în fiecare sector al Chișinăului filiale: selectăm o instituție de învățământ, negociem cu directorul și muncim. Spre deosebire de cluburile de sport, noi activăm în conformitate cu Regulamentul privind școlile sportive. Astfel, se admit copii de la șapte la zece ani. Ei se antrenează câte nouă ore pe săptămână, în grupe de 14 persoane. După pregătirea inițială, urmează activitatea în grupele de instruire, apoi în cele de perfecționare sportivă. Trecerea la un nivel superior este condiționată de susținerea unor norme sportive. Cu fiecare an, numărul orelor de antrenament crește, iar numărul de atleți se diminuează fiindcă punem accent pe calitatea pregătirii. Nicio grupă nu ajunge la finiș în componență inițială. Dacă după cinci ani de antrenamente în sport rămân cel puțin zece copii, atunci e bine”, se confesează Gh. Apostol. Și continuă:

Ne-am putea plânge că nu avem suficiente mijloace pentru o dezvoltare deplină. Pe de altă parte, copiii se antrenează gratuit. Statul alocă resurse, dar nu prea multe. De exemplu, la o echipă de zece persoane, finanțarea anuală este insuficientă chiar și pentru o deplasare la competiții. Cheltuieli de transport, cazare, diurnă – e nevoie de mai multe sute de euro pentru o singură persoană. Încercăm să gestionăm corect bugetul disponibil: ne ajută Federația de profil, contribuie și părinții. Facem și economii. Dacă e să comparăm condițiile de muncă din perioada sovietică și cele de acum, acestea sunt asemănătoare. Și atunci erau prea puțini bani, și acum e la fel…

Vorbesc în cunoștință de cauză, căci vreo patruzeci de ani am activat la această școală. Am cedat funcția de director unui coleg mai tânăr, iar eu am preluat în 2014 postul de director adjunct pentru activitatea metodică. În ultimul timp, în R. Moldova a crescut popularitatea taekwondo-ului. Numărul de fete care practică acest sport este aproape egal cu cel al băieților. Sincer să fiu, nu-mi amintesc de toți elevii mei, în schimb ei mă țin minte bine. Unii părinți, chiar și în situația în care copiii lor au abandonat acest sport, mai vin la școală, urmăresc antrenamentele, se străduiesc să ne susțină.”

În prezent, pe teritoriul republicii activează peste 20 de cluburi de taekwondo, în cadrul cărora se antrenează mai mult de o mie de sportivi. Toate aceste organizații se bucură de un suport generos din partea Federației naționale de profil WT (World Taekwondo – versiunea olimpică), în fruntea căreia din 2012 se află Igor Iuzefovici. Așa că avem deplina încredere că eforturile făcute în vederea dezvoltării acestei lupte cu bogate tradiții orientale se vor materializa în rezultate capabile să aducă publicului nostru spectator satisfacții sportive de neuitat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here