Crimele sovietice la Consulatul Italian din Chișinău (III)

315
0

La sfârșitul lunii august 1941, autoritățile române au format o comisie de stat, pentru a depista crimele ocupanților. Despre cum a găsit administrația română Basarabia ne vorbesc documentele depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova, adică constatările comisiei nominalizate mai sus. După cotropirea provinciei, organele N.K.V.D.-ului s-au instalat în clădirea Consulatului Italian din Chișinău. Pentru această ediție mai avem un document de arhivă.

Documentul 9

Chestura Poliţiei Chişinău

Referat,

Am onoarea a depune alăturatul dosar, încheiat de noi, privind arestarea şi executarea de către organele N.K.V.D.-ului a fruntaşilor naţionalişti din Chişinău în timpul regimului sovietic, raportând următoarele:

Urmărind stabilirea actelor de banditism comise de autorităţile sovietice în timpul ocupaţiei până la evacuarea Basarabiei, s-au cules o serie de informaţiuni privind desfăşurarea acţiunii teroriste asupra populaţiei locale, terorism executat mai ales prin intermediul serviciului N.K.V.D-ului şi al brigăzilor de securitate N.K.G.P. înfiinţate în ultimul timp.

După cotropirea provinciei, organele N.K.V.D.-ului s-au instalat în localul Consulatului Italian din localitate, casă donată mareşalului Badoglio de către cetăţenii Municipiului Chişinău, drept omagiu recunoaşterii istorice a Unirii Basarabiei de către Italia, unde şi-au ales locul de tortură şi de execuţie bolşevicii.

Din primele zile de la instalare au fost ridicate de acasă persoane cu acţiuni naţionaliste, foşti demnitari, oameni politici, membri ai partidelor de dreapta, descendenţi ai ofiţerilor din fosta armată țaristă, precum şi deputaţi din fostul Sfat al Ţării, martori din vremea proceselor comuniste şi acuzatori, spunând familiilor că îi deportează în Siberia.

În ziua de 30 august a.c. s-a reuşit să se identifice şi unul din locurile amenajate special pentru executare şi înmormântare a victimelor.

În localul fostului consulat Italian, în prezent complet ars, în fundul curţii, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte, în parte arse, se găsesc mai multe gropi, unele proaspete, iar altele mai vechi în care s-au găsit îngropaţi de-a valma mai mulţi oameni politici executaţi.

Efectuându-se deshumarea după ce în prealabil s-a cerut aprobarea Curţii Marţiale cu adresa Nr. 2715/941, singura instanţă judecătorească din localitate.

S-au scos din patru gropi un număr de 75 de cadavre, în asistenţa medicului Filatov Petre, procedându-se după toate regulile sanitare.

Sub îngrijirea sus-zisului medic şi a agenţilor sanitari care îl secundau, cadavrele scoase au fost înşirate pe iarba de pe platoul din spatele clădirii, unde au fost examinate de el, procedându-se la identificare, în care scop s-a dat circulară Comisariatelor din localitate, pentru a se aviza populaţia şi familiile celor care au fost arestaţi pentru a se prezenta la locul unde se găseau cadavrele pentru a fi recunoscute.

Din cele 75 de cadavre s-au identificat următorii:

Tanţu Pavel şi Tanţu Petre, identificaţi după sentinţa de condamnare găsită în buzunarele hainei lor.

Numiţii au fost executaţi, cum reiese din sentinţă, pentru faptul că sunt fiii fostului Prefect de Judeţ şi Maior în fostul Regiment Moldovenesc. Primul era funcţionar la postul de Radio Local, iar secundul învăţător şi ofiţer de rezervă.

Preotul Tudorache, fost şef legionar, identificat după rasa preoțească, recunoscut de colegii săi, deoarece la el nu s-a găsit copie după sentinţă.

Lazarov, subdirector de bancă, recunoscut după ochelari, care s-au găsit la el, precum şi după doi dinţi de aur.

Tăslaru Ion, după copia de pe sentinţă, fost funcţionar la CFR, pentru faptul că a fost înscris în FRN.

Banu Ilie, identificat după copia sentinţei, tot de la CFR pentru acelaşi motiv.

Doroftei Dionisie, după acelaşi act; numitul a fost pe timpuri informator la C.III.

Safcenco (fără nume, deoarece sentinţa este alterată şi nu se vede), pentru faptul că a fost fiu de ofiţer în Armata Ţaristă.

Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae şi Vieru Dumitru, din copia de pe sentinţă se constată că au fost membri din fostul Front al Renaşterii Naţionale.

Guţu Teodor, ofiţer pensionar, din sentinţă se constată că a fost împuşcat pentru faptul că a fost comandant în gărzile FRN.

Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi, a fost executat pentru că a ocupat această funcţiune şi ar fi urmărit pe fostul comunist Papaiani.

Suruceanu (fără alt nume), sentinţa fiind ruptă, considerat ca exploatator, numit fiind gospodar.

Bădăluţă, deasemeni fără alt nume, datorită faptului că a fost primar în comuna Durleşti.

Popescu Ion, din sentinţă se vede că numitul a fost funcţionar comunal.

Cerneavschi Vladimir, executat pentru că făcea parte din FRN, numitul a fost şef de gardieni publici la Chestura Poliţiei Chişinău.

Filipenco David, fost informator la C.III.Ar., a fost condamnat la moarte şi a fost găsit cu mâinile şi picioarele legate şi aduse cam în dreptul gâtului. Legat a fost găsit şi şeful de secţie Cerneavschi dimpreună cu cincisprezece cadavre care nu au putut fi identificate. De asemenea au fost găsiţi unii legaţi de mâini cu sârmă.

Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preoțească; s-au mai găsit şepci de elevi de liceu, haine străjerești, militari, insigne studenţeşti, ghete, linguri, perii de dinţi, perne şi uniforme de la funcţionari soc. Tramvaie Chişinău, toate acestea au fost găsite aruncate în gropile comune, pentru a dispărea toate urmele.

Parte dintre victime erau foarte sumar îmbrăcate, aceasta a contribuit a nu se putea face identificare, şi ceea ce denotă că au fost ridicaţi noaptea din somn.

Sentinţele au fost date de tribunalul militar în două sesiuni, Primele au fost date în anul 1940, octombrie 12, şi erau semnate de către Colonelul Zonov asistat de sergenţi Grigorenco şi Guceanov şi secretar Gruzinschi, ele erau date cu drept de apel şi casaţie în termen de cinci zile. Iar în a doua sesiune au fost date de tribunalul militar al N.K.V.D.-ului la 23 iunie 1941 semnată de comisarul regimentului Kovanzi şi membri sergenţi, Hiluri şi Calina.

Acestea completuri de judecată se transportau la judecată din Odesa, cum a fost prima comisie, şi din Kiev secunda, şi judecau în două sesiuni pe an.

În ziua de 7 septembrie a.c., în urma adresei noastre Nr. 25 Confidenţia s-a anunţat primăria Municipiului Chişinău rezultatul deshumării şi s-au cerut a se lua măsuri pentru reînhumarea victimelor.

Aşezate în coşciuge confecţionate de către primărie şi puse pe care trase de boi împodobite cu flori după ce s-a oficiat un serviciu religios compus dintr-un sobor de preoţi în frunte cu Mitropolitul Bălan al Ardealului, s-a format un cortegiu până la cimitirul ortodox din localitate şi într-un loc rezervat a avut loc înhumarea.

Continuând cercetările pentru a se identifica sistemul de execuţie şi cercetată întreaga clădire a Consulatului, s-a stabilit:

Executarea se făcea după sistemul CEKA, prin împuşcare pe la spate în cap de către doi călăi, din care unul era evreu şi altul rus, şi îşi exercitau în mod consecutiv meseria.

Din declaraţiile luate de la vecini, se spunea că călăul rus avea o mamă bătrână, foarte credincioasă şi când fiul său se ducea la slujbă, aprindea candela şi se ruga pentru el.

Execuţia se făcea în beciul clădirii, unde se văd urme evidente făcute în pereţi de către proiectile.

Tot în acest beciu s-au mai găsit şi două tărgi pline de sânge, cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că persoanele puse pe targă dacă aveau convulsiuni se trăgeau focuri de revolver în cap pentru a se convinge că este mort.

În acest beci s-a mai găsit o pereche de mănuşi de cauciuc cu pete de sânge, cu care se ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau de pe tărgi în groapă.

În subterana clădirii au fost găsite o căldare de tablă care are numeroase perforări de gloanţe şi una bucată de carton pe care era desenată forma unui craniu, şi erau folosite pentru exerciţii de tragere la ţintă în vederea executării.

S-a mai stabilit de noi că victimele erau luate de acasă cu o maşină dubă, cu mai multe celule, care nu circula decât seara, fiind de culoare neagră şi poreclită de locuitori „Vulturul Negru”, iar pe unde trecea băga groaza în cetăţenii oraşului.

Prin faţa clădirii nu putea trece nimeni, fiind bine păzită, iar paznicul care locuia în acea curte nu avea dreptul de a sta decât la anumite ore, dovadă că, cercetat de noi, nu ştia nimic din ceea ce s-a petrecut în acea casă.

Faţă de cele expuse mai sus, anexăm şi sentinţele găsite la victime, din care numai două au fost traduse de noi, urmând a se interveni la Direcţiunea Propagandei pentru a ni se transmite fotografiile luate cu ocazia deshumării precum şi fotografiile corpurilor delicte.

L.Ş. Comisari

(semnăturile)

ANRM, F. 679, inv. 1, d. 20958, f. 1, 2, 3, 4, 5, 6

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here