Răvașe patriotice (IV): „Transferați-mă în Moldova, la mine acasă…”

În fondurile arhivistice ale Republicii Moldova este depozitat un număr considerabil de scrisori care prezintă nu numai interes personal, administrativ sau oficial, dar şi istoric. Printre aceste răvaşe un loc aparte îl au cele legate de crearea în condiţii extrem de dificile a Armatei Naţionale a Republicii Moldova. În ediția curentă încheiem publicarea unor scrisori-document.

Vreau să acord ajutor concret…

Preşedintelui Republicii Moldova, domnul Mircea Snegur

Domnule preşedinte,

Drept motiv al adresării mele către preşedintele ţării a servit informaţia din gazeta „Izvestia” din 18 octombrie curent, despre formarea în Moldova a armatei proprii. În legătură cu aceasta este necesar ca toţi soldaţii şi ofiţerii din armata sovietică originari din Moldova să se întoarcă la baştină.

Eu, Bratu Iuri Victorovici, în prezent maior în armata sovietică, m-am născut în 1959 în oraşul Râbniţa, RSS Moldovenească.

După absolvirea Școlii de suvorovişti şi a Şcolii Superioare de Artilerie şi Tehnică Rachetară, am făcut serviciul în unităţile militare în funcţii de răspundere până la postul de şef al Statului Major al diviziei.

Actualmente, absolv Facultatea de elită a Academiei Militare de Forţe Antiaeriene din Kiev (în iulie 1992).

În perioada serviciului meu în armata sovietică am acumulat deprinderi şi experienţă în formarea şi conducerea diferitor subunităţi în lucrul cu contingentul militar pentru diferite categorii.

Cunosc limba moldovenească. În aceste timpuri grele pentru RM, vreau să acord un ajutor concret în crearea şi prosperarea forţelor armate ale Moldovei.

27 octombrie 1991.

Cu respect, Bradu Iu. V.¹

Este de datoria fiecărui moldovean…

Bună ziua!

Sunt locotenent-colonel al forţelor armate sovietice, Donciu Ştefan.

Gândul de a vă scrie mă urmăreşte demult. E clar că după evenimentele politice care au loc în ţară în ultima vreme, şi mai ales după hotărârea preşedintelui Mircea Snegur de la Minsk, de a nu adera la pactul comun de apărare, de a forma propria armată – datoria fiecărui moldovean, oriunde l-ar fi purtat soarta de militar, e de a se întoarce la baştină.

Pe scurt, despre mine. Născut în septembrie 1955, absolvent al şcolii medii din Bălţi (1973), al Institutului Politehnic din Chişinău (1978), Facultatea de Construcţii Industriale şi Civile. Anul 1978 a fost şi începutul activităţii mele militare în calitate de constructor militar.

Etapele mele de activitate militară:

1. şef de şantier în oraşul Ujur, regiunea Krasnoiarsk
2. şef de şantier în oraşul Odessa;
3. şef de şantier, apoi şef secţie construcţii în unitatea or. Bozea, Districtul Militar Transbaikalia;
4. şef adjunct de secţie la Direcţia de explorări a Districtului Militar Transbaikalia;
5. comandant de unitate a Direcţiei de construcţii în Districtul Militar Transbaikalia.

Sper că cunoştinţele mele modeste în procesul activităţii militare de până azi vor fi de folos plaiului meu natal.

Despre soţie: născută în 1956, absolventă a şcolii medii din Cimişlia, a Institutului Politehnic din Chişinău, specialitatea constructor-economist. Avem doi copii: Florin şi Maxim (respectiv, 1980 şi 1985). Aştept răspuns cu propuneri sau fără, dacă v-am trezit un oarecare interes, pe adresa (este indicată adresa concretă din oraşul Cita).

Donciu Ştefan²

Ministerul Apărării al Republicii Moldova a manifestat o atenție sporită pentru valorificarea cadrelor militare şi repatrierea lor. Această instituţie a făcut un efort considerabil pentru soluţionarea acestor probleme organizatorice de importanţă vitală.

Drept dovadă poate servi şi scrisoarea oficială a ministrului Apărării al RM adresată ministrului Apărării al CSI, pe care o propunem atenţiei Dvs.:

Nr. 904 din 19 mai 1992

Stimate Evghenii Ivanovici!

Conform dispoziţiei locţiitorului Dvs. pentru cadre din 31 martie 1992 cu nr. 173-3-86080, din partea Ministerului Apărării al CSI au parvenit informaţii că în ultimul timp s-a mărit numărul ofiţerilor veniţi la dispoziţia Dvs.

Cu totul altfel stau lucrurile la Ministerul Apărării al RM. Deşi a fost semnată înţelegerea dintre Guvernul RM şi Comandamentul General al Forţelor Armate ale CSI, procesul de întoarcere în republică a ofiţerilor şi plutonierilor decurge foarte încet.

Ministerul Apărării al RM a expediat pe adresa Direcţiei generale cadre a Forţelor Armate Unite ale CSI şi la alte organe mai bine de 2000 de demersuri despre trimiterea urgentă a ofiţerilor şi plutonierilor care au dat acordul de a sluji în Forţele Armate ale RM. Conform datelor din 18 mai 1992, din numărul total indicat, în republică s-au întors numai 92 de oameni.

Pe adresa noastră continuă să vină un număr impunător de scrisori care confirmă că, la locul aflării lor, ofiţerii înfruntă multe piedici în procesul de transfer din alte regiuni în Moldova. În multe unităţi şi subunităţi este ascunsă telegrama cu apelul conducerii Republicii Moldova către ofiţerii originari din Moldova; sunt trimiși pe drumuri la tot felul de instanţe pentru a soluţiona problema.

Din partea comandamentelor de diferite niveluri ne parvin declaraţii precum că cei care doresc să se întoarcă în Moldova vor fi eliberaţi numai la sfârșitul anului, când toate se vor clarifica (ce anume?).

Ministerul Apărării al RM confirmă repetat că toţi militarii din Moldova, indiferent de naţionalitate, la dorinţa lor, vor fi primiţi în rândurile forţelor armate. Trebuie menţionat că Ministerul Apărării al RM a respectat condiţiile înţelegerii de degrevare din funcţie a militarilor, mai bine de 200 de ofiţeri şi plutonieri din republică, care au dat acordul de a sluji, inclusiv în Federaţia Rusă – 175 de ofiţeri.

În baza celor menţionate mai sus, rog să daţi dispoziţia necesară organelor responsabile de cadre ale Forţelor Armate Unite ale CSI privind urgentarea şi simplificarea procedurii de degrevare pentru cei care doresc să se întoarcă în Moldova pentru a face serviciul militar mai departe, cu scopul de a evita acţiunile samavolnice şi necontrolate ale ofiţerilor care doresc să se întoarcă în patrie din Forţele Armate ale CSI. Pe viitor, vom face tot posibilul ca acest proces să se desfăşoare operativ şi civilizat, conform înţelegerilor stabilite.

Rog să fiu informat despre măsurile întreprinse.

Cu respect, ministrul Apărării al RM, general de divizie, Ion Costaş³

O scrisoare similară a fost expediată şi ministrului Apărării al Ucrainei, general-colonelul Morozov Constantin Petrovici, cu numărul nr. 924 din 21 mai 1992⁴.

Există numeroase demersuri şi solicitări ale Ministerului Apărării al RM adresate instituţiilor statului în scopul soluţionării problemei locative pentru militarii care au răspuns la apelul conducerii Republicii Moldova de a se întoarce la baştină şi a-și face serviciul militar în Moldova.

Problema asigurării militarilor cu locuinţe a fost una din cele mai dificile deoarece Ministerul Apărării nu avea un fond locativ al său şi, în general, Republica Moldova nu a avut până atunci un minister al apărării. Toate au început de la zero. Una din dificultăţile soluţionării pozitive a problemei legate de asigurarea cu locuinţe a fost faptul că mulţi militari ruşi, ucraineni etc., care își făceau serviciul în unităţile militare aflate pe teritoriul Republicii Moldova, după destrămarea URSS au refuzat categoric să continue serviciul militar în R. Moldova şi să restituie statului apartamentele şi casele primite de la autorităţile moldoveneşti. Cei hotărâţi să plece în Rusia, Ucraina, Bielorusia etc. se eschivau prin toate mijloacele să întoarcă spaţiul locativ statului RM și în multe cazuri îl vindeau.

O metodă de eschivare a acestora se menţionează în scrisoarea primarului oraşului Ungheni, Vasile Para, adresată Primului-ministru al RM, Valeriu Muravschi: (nr. 66 din 2 iunie 1992).

În legătură cu formarea Armatei Naţionale a RM, un număr considerabil de militari a refuzat să depună jurământul militar RM şi s-a transferat cu serviciul peste hotarele republicii. Pentru a obţine profit nelegal, aceşti cetăţeni folosesc diferite metode de înstrăinare a apartamentelor în care au locuit.

Primăria dispune de fapte concrete când militarii aflaţi deja la noul loc de serviciu divorţează fictiv, iar soţiile lor înregistrează altă căsnicie fictivă şi apoi apartamentul rămâne ultimei „soţii”. Prin aceasta fondul locativ al unităţilor militare şi trupelor de grăniceri se micşorează considerabil şi militarii care vin să se angajeze în RM duc lipsă de spaţiu locativ. Rugăm Guvernul Republicii să ia o decizie în această problemă.⁵

Astfel de încălcări grave au avut loc nu numai în oraşul Ungheni, dar şi în toate localităţile unde erau dislocate unităţi militare sau în apropierea lor. Cu toate acestea Guvernul RM, Ministerul Apărării al RM au izbutit să soluţioneze parţial problema asigurării cu locuinţe a militarilor întorşi în patrie.

Din documentele menţionate mai sus, putem observa că nivelul profesional al militarilor moldoveni este înalt. Lor le datorăm formarea Armatei Naţionale a Republicii Moldova. Totodată, acestor ofiţeri le datorăm succesele ostaşilor noştri în diferite misiuni internaţionale.

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist