„Spectacolul «Valsul Tancurilor» este o lecție de adevăr istoric pentru noi, tânăra generație”

La 20 mai, la Teatrul ,,Satiricus Ion Luca Caragiale” din Chișinău a avut loc spectacolul ,,Valsul tancurilor”, autor – Irina Nechit, regizor – Sandu Grecu, un proiect realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.

Spectacolul reprezintă o abordare artistică a unei pagini din istoria recentă a românilor de la Est de Prut – războiul de pe Nistru din 1992. Piesa e despre felul în care oamenii sunt transformați în ținte și cum tancurile rămân acolo unde au fost lăsate de ocupanți.

Piesa ,,Valsul tancurilor” , proiect realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, e un omagiu adus eroilor care și-au apărat patria, limba, familiile, pământurile într-un conflict inegal dintre un stat gigantic, Rusia, și unul care abia poate fi observat pe hartă, Republica Moldova.

„«Valsul tancurilor» de Irina Nechit e o filă din istoria Republicii Moldova. Actorii spectacolului au intrat perfect în rol și te fac să crezi că ai asistat aievea la înmormântarea lui Gheorghiță al doamnei Zina și, cu fiecare cuvânt rostit din monologul ei, te trec fiorii, simți durerea prin care a trecut această femeie. «Valsul tancurilor» e mai mult decât un spectacol, e istorie, e realitate și asta doare. Este o lecție de adevăr istoric pentru noi, tânăra generație, ce am auzit de războiul nistrean doar din manuale”, afirmă una dintre spectatoare, Olivia Cucoș.

Regia și scenografia îi aparțin lui Sandu Grecu, fiind secondat de asistentul de regie, Arcadie Răcilă. Costumele au fost realizate de Ecaterina Salimova. Din distribuție fac parte: Eugeniu Matcovschi (Lebădoiul Negru și Alexandru, fost combatant), Nina Toderico (Moartea), Alexandru Crîlov (Brad Pitt), Arcadie Răcilă (toboșarul Pavel și Zubacov), Ira Cazac (Zina), Nadejda Crîlov (Eleonora și Marina, nora tiranului), Roman Gopșa (Tiranul), Constantin Ghilețchi (Regizorul TV), Doina Gopșa (Telejurnalista), Nicolae Racoviță (Doctorul), Roman Malai (Puzîricov, gardist), Artiom Oleacu (Kravcenco).

Spectacolul a durat o oră și 30 de minute, s-a desfășurat în sala mare a Teatrului „Satiricus”, cu respectarea tuturor normelor de protecție.

Ficţiunea se întâlneşte cu faptele documentare în piesa ,,Valsul tancurilor”, prima parte fiind construită cu preponderenţă din monologuri ale unor oameni reali, implicaţi direct în războiulul de pe Nistru. Monologurile au fost înregistrate, apoi descifrate, comprimate, uşor redactate, adaptate rigorilor unui text dramatic.

,,Tulburătoare, viața unui spectacol. Cei care îl creează, le dau personajelor tot mai mult din spiritul și din corpul lor, le hrănesc cu pulsiuni ale sângelui lor, încât acestea capătă forță, de la o reprezentație la alta. Aseară, „Valsul tancurilor” m-a impresionat prin limpezimea viziunii regizorale, prin energie, ritm, prin prezența copleșitoare a emoției și extensiunea acesteia asupra unor probleme politice de actualitate. Felicitări regizorului Sandu Grecu și actorilor, căci au reușit să ne prezinte drama transnistreană și a noastră, a tuturor, găsind echilibrul între trăirea scenică intensă și plăcerea jocului, a explorării vastului teritoriu al teatralității.

Mulțumiri întregii echipe care a avut curajul să abordeze un subiect extrem de dureros, găsind modalități de a îmbina materialul documentar cu ficțiunea. Apreciem impetuozitatea lui Eugeniu Matcovschi, ce-l înfățișează convingător pe Lebădoiul Negru și mai interpretează autentic un personaj, fost combatant. Îl vedem atent la nuanțe, creativ, de un dinamism magnetizant pe Arcadie Răcilă, ce apare în rolul toboșarului Pavel și în cel al unui gardist. Două roluri joacă și Nadejda Crîlov, ce ni le prezintă credibil pe Eleonora, implicată în intrigi privind vânzarea de armament pe vremea războiului de pe Nistru și în cel al Marinei, nora Tiranului (alias Smirnov).

Savurăm bravada, ironia lui Roman Malai, ne impresionează maturitatea, concentrarea lui Roman Gopșa (Tiranul), jocul lui cu straturile lingvistice ale textului. Scurtă, dar foarte acută a fost mărturisirea lui Kravcenko-Artiom Oleacu. O asumare a derizoriului, o implicare ferventă în imaginar observăm în jocul celor doi reprezentanți ai presei, interpretați de Doina Gopșa și Constantin Ghilețchi. De o mare sensibilitate, monologul rostit de Ira Cazac ne transmite în doar câteva clipe tragismul unor destine spulberate de război. Jovial, stăpân pe mijloacele sale expresive, deschis spre grotesc e Andrei Crîlov în rolul lui Brad Pitt. Și, bineînțeles, o reverență respectuoasă în fața personajului care dirijează acțiunea în acest spectacol – Moartea – interpretată cu degajare și o rară putere interioară de către Nina Toderico.

Coregrafia ne poartă prin diferite stiluri ale dansului, de la balet la vals, alimentând energiile spectacolului. Costumele realizate de Ecaterina Salimova, de asemenea,  accentuează substanța dramatică a piesei. Abia aștept următoarea reprezentație a «Valsului»”, ne-a spus Irina Nechit.

Autor: Ludmila Hițuc, Facultatea de Jurnalism, USM