UE/Cum (nu) sunt cheltuiți banii din Fondul Ecologic Național

912
1

Interviu cu Gabriel Mărgineanu, director executiv al Societății Ecologice „Biotica”, ex-membru al Consiliului de Administrare al Fondului Ecologic Național (FEN), unde a reprezentat societatea civilă

FEN a fost creat acum 23 de ani cu scopul de a acumula bani pentru soluționarea problemelor ecologice. FEN-ul se formează din impozitele achitate de agenții economici (importatorii de baterii, produse chimice, plastic și alte surse de poluare a mediului), astfel compensând daunele aduse naturii. Autoritățile publice locale, instituțiile și organizațiile societății civile pot beneficia de finanțare sub formă de grant.

GAZETA de Chișinău a stat de vorbă cu Gabriel Mărgineanu de la care am încercat să aflăm cum se aprobă proiectele, de ce unele lucrări n-ajung la finalizare și care ar trebui să fie abordarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

– Cum sunt distribuite resursele financiare de la FEN?

În fiecare an se adoptă, potrivit Legii bugetului, redistribuirea mijloacelor financiare. În 2020, pentru politici de management în protecția mediului, consolidarea bazei tehnico-materiale a FEN și retribuirea muncii angajaților, s-au alocat 20 de milioane de lei, dar s-au cheltuit doar 762 de mii de lei. Înseamnă că s-au valorificat 762 mii de lei și s-au întors peste 19 milioane. Având necesitate de personal, necesitate de a consolida baza tehnico-materială, având buget – nu s-au folosit acești bani.

Altă componentă de finanțare este managementul integrat al deșeurilor și substanțelor chimice pentru care au fost alocate 58 de milioane 892 mii de lei și valorificate 12 milioane 628 mii de lei. În R. Moldova n-avem probleme cu managementul deșeurilor (râde). Peste 46 de milioane de lei le întoarcem înapoi în buget.

Protecția și conservarea biodiversității, inclusiv extinderea suprafețelor acoperite cu păduri: din 10 milioane de lei s-au utilizat 528 de mii de lei. Nu avem nevoie să împădurim suprafețele bazinelor acvatice, nu avem nevoie de fâșii forestiere de protecție. Nu avem în genere nevoie de păduri în țara asta pentru că este „Moldsilva”.

Aprovizionarea cu apă și sisteme de canalizare și stații de epurare: s-au dat 192 milioane de lei, dar s-au distribuit 228 de milioane. Cele 36 de milioane de lei s-au luat din banii nevalorificați. Mijloacele bănești nevalorificate sunt redirecționate către aprovizionarea cu apă și canalizare pentru a nu fi întoarse în bugetul statului.

– Din ce cauză nu se folosesc banii din FEN?

Nu mă întrebați pe mine pentru că eu am spus de câteva ori, în fața a șapte miniștri care s-au schimbat în perioada mea, că trebuie să consolidăm capacitatea instituțională a FEN, astfel încât omul să poată examina dosarul, să poată vorbi cu primarul: să-i explice ce-i corect în dosarul lui cu apeductul sau cu sistemul de canalizare, ce documente trebuie ajustate, la cine să se adreseze etc. Nu pot face trei persoane ceea ce ar trebui să facă 15 sau 20 de angajați. În FEN lucrează de la trei până la șapte persoane. Salariul unui om e de maxim cinci mii de lei, dar este responsabil de examinarea unor dosare de sute de mii și milioane de lei.

– De ce nu se depun proiecte spre finanțare?

Fiecare beneficiar are nevoie de contribuție financiară de cel puțin 15% din valoarea proiectului. Dacă primăria a depus un proiect de un milion de lei – cofinanțarea e de 150 de mii de lei. Apa și canalizarea sunt prioritare, iar primarii pot aduna banii și, respectiv, au această cofinanțare. Pentru celelalte lucrări este mai problematic.

Primăriile au depus și vor depune în continuare proiecte pentru construcția apeductelor și canalizare atâta timp cât există sursa de finanțare. În 2020, s-au executat 15 proiecte în valoare totală de 35 de milioane de lei. S-au luat proiecte în valoare totală de 150 de milioane de lei.

Reprezentanții Ministerului Mediului au dreptate când spun că „nu-s proiecte, nu dăm banii”. Formal este corect, ceea ce în esență este total greșit. Prin mecanismul de redistribuire a banilor, altfel nu poate fi.

– De ce unele proiecte nu ajung să fie finalizate?

Atâta timp cât ai persoana care examinează dosarul și nu ai persoana care monitorizează calitatea lucrărilor, indiferent cât de bun ai fi să dai acești bani pentru proiecte, nu știi cum se implementează aceste lucrări. Avem un proiect început în 2011, din șase etape, și este la etapa a doua în 2020. Avem construită o stație de pompare, de acolo s-au furat ușile, curge podul, dar proiectul e încă în executare. De ce se întâmplă asta? Pentru că noi nu avem nicio persoană care să fie responsabilă de monitorizare. Nici documentele nu reușesc să le verifice cum trebuie. Cum să dai sute de milioane de lei fără a avea o verificare elementară la fața locului?!

Văzând care-i redistribuirea banilor, e clar că, pe parcursul acestor zeci de ani, nu s-a pus accentul pe calitatea lucrărilor efectuate și nici distribuirea mijloacelor financiare nu s-a făcut conform priorităților ecologice. S-a pus accentul pe interesul politic: au operat cu sume în scop electoral, au pus accent pe primarii care-s ai cui trebuie.

– Circa 270 de milioane de lei sunt alocate anual din bugetul de stat pentru rezolvarea problemelor de mediu, prin intermediul FEN. Dacă s-ar distribui toți banii, am avea în republică sisteme de canalizare și stații de epurare?

Un apeduct trebuie să fie construit în același timp cu sistemul de canalizare și stația de epurare. În realitate, avem sute de proiecte doar pe aprovizionarea cu apă. Dintr-o sută de proiecte, doar trei corespund cerințelor, deoarece nu reies din ceea ce trebuie, dar din posibilitățile reale ale primăriei. O primărie are nevoie de 600-700 de mii de lei pentru documentele de proiectare. După proiectare se face expertiza, care costă și ea câteva zeci de mii de lei. Plus supravegherea tehnică la proiectare, care mai costă 200 de mii de lei. Vorbim de bani doar pentru documente. După documente, urmează executarea: apeductul ar fi 27 de milioane de lei pentru o localitate de 2.500-3.000 de locuitori, în funcție de landșaft, dotare etc. Sistemul de canalizare costă circa 30 de milioane de lei, iar stația de epurare – șapte milioane de lei. Primăria are nevoie de șapte-opt ani ca să adune bani pentru cofinanțarea acestor proiecte.

– Înseamnă că aceste 270 de milioane de lei ajung pentru trei sau patru proiecte de aprovizionare cu apă, sistem de canalizare și stație de epurare?

Da. Într-un an, R. Moldova ar putea soluționa ideal problema Sorocii. Dar asta înseamnă că nu realizează suta de proiecte de câte un milion sau două de lei.

– Au hotărât să dea banii cu țârâita, dar să ajungă la toți?

Da. Ajung la fiecare, schimbă ceva în localități, pentru că omului din localitatea unde are nevoie de apă, credeți-mă, îi e indiferent de omul din Soroca, care deversează apele uzate în Nistru. Când faci o lucrare în partea de jos a satului, cei din partea de sus nu au treabă cu chestia asta. Pe ei îi inundă, lasă ei să facă.

Primarii care lucrează bine cu donatorii au multe mandate, asigură transparența, implică publicul în luarea deciziilor, mișcă lucrurile altfel, se descurcă. Asta e până la 5% dintre autoritățile publice. Spunând 5% cred că exagerez, totuși sunt 2-3% în realitate.

– Avem și râuri cu o situație mai bună?

Nu avem. Noi avem o situație super-proastă, absolut pe toate râurile. Nu mai avem sute de izvoare. Nu mai avem zeci de lacuri, deoarece au secat. Trebuie să rezolvăm problema barajelor ilegale de pe râuri, a fâșiilor forestiere de protecție și a managementului corect, adică fără canal de gunoi pe râuri. Din momentul în care s-au tăiat toate fâșiile de protecție, evaporarea a crescut de zeci de ori. Gospodarii noștri care cer subvenții de zeci de milioane de lei, mă refer la băieții serioși, trag brazda până la bazinul acvatic. Unii agricultori încep a înțelege chestia asta, dar de aceștia sunt foarte puțini.

– Ce-ar trebui să cunoască primarii?

Primarii trebuie să pornească de la un studiu de fezabilitate. Trebuie să se consulte cu specialiștii din ONG-uri sau cu alți colegi primari care au făcut acest studiu. Astfel primarii vor cunoaște cât costă și care-i prețul de întreținere a apeductului, a sistemului de canalizare și a stației de epurare. Aceste trei componente trebuie legate de izvoare, fântâni, landșaft, fâșii forestiere de protecție și bazine acvatice. Să aibă o viziune clară despre ce se întâmplă la ei în sat, care e capacitatea oamenilor de a achita serviciile. Dacă localnicii nu plătesc pentru serviciul prestat, bagă localitatea în colaps.

1 COMENTARIU

  1. […] Ichelul, un râu mic, cu lungimea de 101 kilometri, traversează raioanele Ungheni, Călărași, Strășeni, Criuleni și câteva suburbii ale mun. Chișinău. Poluarea râului apare din cauza deversării apelor reziduale în albia sa și în apele subterane, dar și a utilizării excesive a pesticidelor și îngrășămintelor agricole. Sunt aproximativ 64 de localități în bazinul râului Ichel și doar două din ele au sistem de canalizare și stație de epurare. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here