Despre rezistența basarabenilor. Cum au deschis partizanii moldoveni al doilea front românesc, în spatele armatei roșii

2151
0
Un grup de luptători moldoveni. (Fotografie dintr-un dosar sovietic)

Este cunoscută pe larg confruntarea sângeroasă din 8 iulie 1941, între trupele armatei roșii și ale celei române, lângă Micleușeni. Sovieticii au reușit o ambuscadă, doborând câteva sute de români, care își dorm somnul de veci în cimitirul eroilor din localitate. Arhivele desecretizate de curând la Moscova spun că succesul armatei roșii a fost posibil numai după ce moldovenii încorporați în armata roșie au fost retrași din unitățile trimise la atac. Ei refuzau să tragă în frații lor români.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

În iunie-iulie 1941, basarabenii așteptau oștirile române eliberatoare și le întâlneau cu flori și lacrimi în ochi de bucurie. Au rămas o mulțime de documente care reflectă acele clipe, în pofida ascunderii lor prin adânci sertare oficiale. Dar ce se întâmpla cu cei care se mai aflau sub ciubota bolșevică?

Recent, în arhivele Moscovei, am dat de niște documente istorice excepționale! Ele spun că, în spatele frontului sovietic, basarabenii se răsculau. Se organizau spontan împotriva ocupanților, formând detașamente de partizani ce atacau dispozitivele militare ale armatei roșii. Tăiau firele de telefon, sabotau transportul feroviar și cel țărănesc silit să-i slujească pe militari, returnau bunurile jefuite, pe care regimul sovietic le aduna pentru a le transporta peste Nistru, îi pedepseau pe slugoii regimului sângeros, difuzau foi volante, îndemnau lumea la nesupunere etc.

Ardea pământul sub picioarele ocupanților

Cea mai mare răscoală armată antisovietică a populației basarabene a avut loc în iunie-iulie 1941, în zona Cimișlia – Gura Galbenei – Ciadâr-Lunga. Făceau parte din ea români-basarabeni, dar și găgăuzi și bulgari. Documentele sovietice nu dau nume de persoane, în același timp, se referă frecvent la localitățile nominalizate, precum și la Tomai, Abaclia etc. „400 de săbii stau în fața noastră la Gura Galbenei” – scria jurnalul de luptă al Armatei 9 sovietice, din 12 iulie 1941. „Luptele cu bandele de culaci sunt deosebit de grele” – spune alt document de atunci. „Ostașii sovietici de legătură (poștași etc.) nu mai pot apărea solitari prin localitățile basarabene, fără să fie atacați” – mai spun arhivele. Etc.

În scopul lichidării răsculaților româno-bulgari din zona nominalizată mai sus, sovieticii au trimis batalionul special NKVD de la Bender, dar și alte subunități ale armatei roșii, retrase direct de pe câmpul de luptă al frontului. Unul dintre acestea, trimis să înăbușe răscoala de lângă Tomai, făcea parte din Divizia 150 Infanterie, care ținea piept românilor în zona Cărpineni.

Telegrama strict secretă a Armatei 9 sovietice, din 3 iulie 1941, cu privire la retragerea a 3.500 de basarabeni de pe linia frontului

Partizanii moldoveni luptau cu sovieticii și în alte zone ale Basarabiei

Pe linia Telenești – Sărăteni – Căzănești, oamenii din partea locului au atacat cu foc de mitralieră un dispozitiv sovietic antiaerian, omorând soldați și distrugând echipamentul. În zona Sculeni, după niște acțiuni de difuzare a foilor volante românești, a fost destructurată o organizație ilegală în frunte cu directorul Școlii profesionale din Zagarancea, care a fost prins și arestat (nu i se dă însă și numele).

Dintr-un dosar penal al Securității, mai aflăm că și la Tătărești, Strășeni, odată cu începerea războiului, un grup de patrioți a ocupat primăria, a alungat cozile de topor din sat și a schimbat puterea. Luptătorii au distrus simbolica bolșevică, au dat foc portretelor lui Stalin etc. Din acest grup făceau parte Vasile Mârzencu (ulterior arestat și judecat de sovietici la 10 ani de pușcărie), frații Nicolae și Ignat Mârzencu, Gheorghe Focșa (ulterior arestat și condamnat de sovietici la 25 de ani de pușcărie), Ion G. Calancea (ulterior arestat și judecat de sovietici la 10 ani de pușcărie), Dumitru Vâlcu etc.

O rezistență antisovietică asemănătoare se înregistra practic în fiecare localitate basarabeană din teritoriul ocupat. Răscoala de la Cimișlia se desfășura la doar vreo 20 km de locul bătăliei de la Țiganca și sustrăgea importante forțe sovietice de pe linia frontului. Astfel, mișcarea de rezistență a basarabenilor ajuta trupele române să înainteze mai ușor.

Moldovenii mobilizați de sovietici neglijau ordinele superiorilor și treceau de partea armatei române

Odată cu răsculații civili, moldovenii mobilizați cu forța în armata roșie și-au manifestat deplinul atașament românesc, refuzând să tragă în frații lor de dincolo de front. Sabotau ordinele superiorilor prin toate mijloacele: se prefăceau că nu pot să învețe a trage, că nu înțeleg rusește, că le este frică la război etc. Iar cu prima ocazie, treceau linia frontului.

În Jurnalul de luptă al Regimentului 648 Artilerie sovietic, care se forma lângă Orhei, la data de 25 iunie 1941, găsim notițele inspirate ale unui căpitan din statul major, despre moldovenii recrutați în unitatea respectivă. „Cu moldovenii e greu de lucrat. Ei nu execută ordinele, fie că nu înțeleg rusa, fie că se prefac a n-o înțelege. La orice cuvânt al superiorilor, aceștia răspund: «Nu știu rusește!»

La 10 iulie, după ce regimentul a ajuns la linia frontului, căpitanul mai notează: „La primul bombardament, moldovenii s-au repezit mai întâi să-și salveze rucsacurile (în care țineau merindele), apoi s-au împrăștiat. [Altădată] Santinela divizionului 3, ostașul roșu Gurescu, când l-a văzut pe căpitanul Pirog apropiindu-se, a crezut că au venit românii. A aruncat arma strigând (românește): «Nu trageți, eu sunt de al vostru!»ю

În altă notiță, rusul acesta mai scrie: „La prima explozie a proiectilelor inamice în divizionul doi, moldovenii au intrat în panică și se întrebau unii pe alții: «Fraților, pe unde să trecem în partea cealaltă?»”. Iar la 14 iulie 1941, căpitanul mai scrie că a fost primit ordinul Armatei 9, ca moldovenii să fie scoși de pe linia frontului. „În sfârșit, scăpăm de ei!”, exclamă cronicarul regimentului. Etc.

Comandamentul sovietice a hotărât retragerea moldovenilor de pe linia întâi

Nici o acțiune a armatei roșii nu putea să înceapă dacă moldovenii nu erau retrași mai întâi din dispozitive. În jurnalul de operațiuni al Diviziei 95 Infanterie, zisă și „moldovenească” deoarece avea în rândurile sale peste 5 mii de moldoveni, acolo unde se vorbește despre renumita luptă de la Micleușeni, câștigată la 8 iulie 1941, se spune cu text deschis: „Ofensiva trebuia să înceapă la ora 13. Dar moldovenii încă nu erau retrași din unitățile participante. Astfel, atacul a pornit abia la orele 17”.

Rezultatul acestei lupte este cunoscut. Numai datorită excluderii moldovenilor din dispozitive, sovieticii au putut să învingă. Circa 300 de ostași români odihnesc astăzi în cimitirul eroilor din Micleușeni. O telegramă a Armatei 9 sovietice, cifrată și strict secretă, dintre cele care se scriau obligatoriu de către autorii lor și doar într-un singur exemplar, spunea la 3 iulie 1941 că urmează să fie retrași de pe front circa 3.500 de basarabeni. Dintre aceștia, 1.500 de ostași fac parte din Divizia 95 „moldovenească”.

Moldovenii rămași prin unitățile sovietice continuau oricum să opună rezistență, dezorganizând rândurile și părăsind locurile de încorporare. Astfel, relatările de pe front ale armatei roși nu puteau să evite factorul moldovenesc, care bătea simțitor în trupele lui Stalin. La 17 iulie 1941, statul major al aceleiași Divizii 95 infanterie, dislocată în pădurea Hârbovăț, lângă Tighina, își număra pierderile legate de luptele pentru Chișinăul părăsit: „Divizia înregistrează 300 de morți și 1000 de răniți. Cifrele nu includ numărul celor dați dispăruți și al moldovenilor care au părăsit unitățile”. Evident, basarabenii retrași de pe front nu scăpau ușor. Mulți ajungeau în Siberia, iar cei mai mulți erau trimiși la munci grele militare.

Și în primăvara – vara anului 1944, locuitorii din Basarabia au opus o rezistență notabilă împotriva armatei roșii, în special la capul de pod Butor-Șerpeni. Acest subiect îl vom aborda însă în articolul următor.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE