Iubiri la bătrâneţe

Ștefan era văduv de cinci ani. Trăia singur în casa pe care a ridicat-o cu mâinile sale. Deși avea trei copii, niciunul nu a rămas în sat. Nu mai putea de singurătate. Ziua mai era cum mai era, sprijinea cu bărbia sa poarta de la drum și mai schimba o vorbă cu cei care treceau pe alături, dar nopțile nu închidea un ochi. Tot i se părea că cineva îi încearcă ușa, că se aud prin casă zgomote suspecte și atunci se baricada în cămeruța unde dormea.

Nu mai putea de singurătate

Și tot nu era sigur că e pus la adăpost. A auzit atâtea întâmplări despre bătrânii rămași singuri încât gândul că ar putea fi omorât în propria casă îi otrăvea existența. Și atunci i-a venit în minte să se însoare, dar nu cu una oarecare! Voia să aibă o soție tânără și frumoasă. În satul lor nu erau asemenea femei. Și atunci ce-i veni în gând lui Ștefan? Ia să trimită el un anunț la un ziar. A mai mers la o agenţie matrimonială, a lăsat acolo o fotografie și toate datele despre el. Rămânea să aștepte…

Reacţia copiilor

La un Paște al Blajinilor, când veniseră copiii la mormântul mamei, i-a anunțat pe aceştia că are de gând să se însoare și că nu-l prea interesează părerea lor. Le-a spus doar ca să nu se mire prea tare când vor veni acasă și vor găsi om străin în gospodărie. Vă dați seama care a fost reacția moștenitorilor. Mai tare țipau fetele. „Ce-ți trebuie însurătoare la 65 de ani?! Ai înnebunit?! Poate să-ți găsim un medic?!”.

I-au amintit de toate păcatele lui din tinerețe, până și moartea mamei lor tot lui i-au pus-o în cârcă. Omul care cu câteva ore în urmă le era cel mai scump pe lume a devenit pe loc dușmanul tuturor! Mai ales că părintele le-a spus răspicat copiilor că n-au ce aștepta moștenire de la el. „V-am făcut nunți, v-am dat carte, v-am ajutat să vă faceți case! E destul! Sunteți niște nesătui, până și acum mă scurgeți de bani și avere! Când vin la voi, vă aduc, când veniți la mine, vă încarc gențile! Nu aveți obraz!” Copiii au părăsit casa părintelui înfuriați, dar și îngrijorați.

Îi luceau ochii ca unui tânăr

Înainte de a ieși din sat, au trecut pe la mătușa lor și au prevenit-o ce planuri bântuie în capul tatălui lor. Au sfătuit-o să treacă mai des pe la el, nu cumva vreo nespălată să pună mâna pe averea lor.

Până în seară, satul știa deja că Ștefan are gând să se însoare. În scurt timp, chiar și femeile măritate se dădeau pe lângă moşneag, dar ce să mai vorbim de vădane și fete bătrâne – toate se vedeau în brațele lui Ștefan și în gospodăria lui.

Deși avea 65 de ani, bărbatul arăta încă bine. Nu-i atârna burta deasupra centurii, părul era încărunțit doar pe la tâmple și ochii îi luceau ca unui tânăr. Gândul că se va însura în curând și că o femeie tânără va trebălui în gospodăria lui îl întinerea nu știu cum – mersul i-a devenit mai țanțoș, spatele mai drept, se îmbrăca acum cu mai multă grijă.

Prima candidatură

Printr-o rubrică de matrimoniale de la un ziar cunoscut în republică, o profesoară, văduvă și ea, i-a spus că l-ar accepta ca bărbat cu condiția să se mute la ea. „Am gospodărie mare, îi spunea femeia, și n-aș vrea să rămână de izbeliște. N-o să aveți probleme cu copiii mei, pentru că ei m-au îndemnat să mă mărit. Toți se află în afara țării și nu au gând să se întoarcă…”

Ștefan a invitat-o la el să o cunoască și să se fudulească în sat ce mirese îi vin lui din republică. Nina era de la Glodeni și, la cei 50 de ani ai săi, nu arăta rău deloc. I-a plăcut lui Ștefan și a rămas la el timp de o săptămână. Voia să vadă cum o duce mintea la gospodărie.

Tot ce n-a reușit să facă el timp de un an de zile – spălat, curățenie, conserve pentru iarnă și alte treburi – Nina i le-a făcut în câteva zile. Un lucru n-au făcut, n-au dormit în același pat. Femeia zicea că, până nu se cunună și nu-și oficializează relația, nici de gând nu are să se culce cu te miri cine: „Sunt femeie cinstită și nu mă spurc eu în relații de astea…”.

N-a vrut să fie cocoș în curte străină

Uite lucrul acesta nu i-a prea plăcut lui Ștefan, vezi bine, bărbatul nu avea de gând chiar din prima clipă să-și ducă iubita la altar. Voia să o cunoască la caracter, să o încerce de minte, să o vadă cum e în relațiile cu alții. Și cum o să-i primească copiii când aceștia îi vor veni pe ospețe. Nina însă voia dusă la cununie chiar din ziua când va trece pragul în gospodăria lui.

Femeia însă insista să se mute el la ea: „Am casă bună, am avere multă, departe de ce ai tu aici, Ștefane, o să trăim împărătește”. Bărbatul însă nu ar fi vrut să fie cocoș în curte străină! Așa că la o săptămână și-a luat rămas bun de la Nina cu cuvintele: „Ești frumoasă, harnică, ne-am înțeles parcă, dar nu-mi părăsesc eu gospodăria și satul… Dacă te răzgândești, poftim. Dar să știi, nu te aștept prea mult”.

După ce au trecut cinci ani de la moartea soției, Ștefan și-a găsit, printr-o rubrică de matrimoniale, o profesoară, văduvă și ea, și a invitat-o la el să o cunoască. Nina era de la Glodeni și, la cei 50 de ani ai săi, nu arăta rău deloc. I-a plăcut lui Ștefan și a rămas la el timp de o săptămână. Nina s-a arătat foarte harnică și gospodină, ceea ce i-a plăcut mult lui Ștefan.

Nina însă i-a pus condiția să se mute la ea și nu a acceptat să întrețină cu el relații intime până la cununie. Bărbatul însă nu ar fi vrut să fie cocoș în curte străină, luându-și rămas bun de la Nina: „Ești frumoasă, harnică, dar nu-mi las eu gospodăria și satul. Dacă te răzgândești, poftim”.

A doua candidatură

La două săptămâni de la plecarea Ninei, o altă mireasă i-a pășit pragul. Se numea Daria și avea 48 de ani. O brunetă frumoasă, cu ochii verzi, subțirică la trup ca o viespe și veselă de se lumina curtea când izbucnea în râs.

Primul lucru pe care l-a făcut, a inspectat gospodăria lui Ștefan și apoi l-a întrebat: „Cât îți dau pe ea?”. „Păi nu o vând”, a răspuns el. „Și de ce nu? O vinzi, ne mutăm la mine, la oraș, și huzurim pe banii de pe casă.” Ștefan o privea năucit. „Asta vrea avere. Dar n-o să-i meargă!”, s-a gândit el.

Seara, la culcare, viespea de Daria s-a lipit toată de trupul lui Ștefan care, până atunci, nu a dorit femeie. A fost vreo zece ani călugăr alături de nevastă-sa bolnavă, dar acum se aprindea de nu-l mai putea ogoi nimeni și nimic. Ce mai sărbătoare pentru un bărbat care credea că timpul lui a apus demult!

A doua zi, femeia asta făcea din el lumânări. Totuși nu l-a putut convinge să-și vândă gospodăria. Dar chiar dacă ar fi vrut el, trei mii de dolari, cu cât era apreciată casa, nu sunt bani ca să huzurești.

Așa că, într-o bună zi, Daria a ieșit din curtea lui Ștefan fără gând de întoarcere.

A treia pretendentă

Cea de-a treia care a trăit în casa lui Ștefan a fost Maria. Asta i-a părut posacă și fără vlagă. Nu s-a reținut în gospodăria lui decât trei zile, răstimp în care i-a stricat o fereastră, i-a omorât niște puișori, dându-le niște grăunțe otrăvite pentru şobolani și, la despărțire, i-a mai dat și cu mătura în cap pentru că a numit-o nepricopsită…

Și-a făcut cruce bărbatul când a văzut-o în microbuzul ce o ducea spre centrul raional. După Maria parcă i se făcuse lehamite de însurătoare. Au mai venit după aceea vreo câteva femei, dar nu se rețineau prea mult la Ștefan.

Dacă ar fi ales dintre toate, cel mai mult i-a plăcut Daria – era și tânără, și veselă, și bună la pat. Însă nu pe Ștefan îl dorea ea, dar averea lui, care, până la urmă, s-a dovedit că nici nu era prea însemnată.

Femeia aleasă

Când gândul însurătorii l-a părăsit aproape de tot, s-a trezit cu un telefon de la Bălți. O femeie a cerut să se întâlnească cu el. Avea în vocea ei un soi de deznădejde. Sanda a venit chiar a doua zi. Era cea mai bătrână dintre femeile care îl vizitaseră. În toată făptura ei se vedea omul necăjit de soartă.

Se vede că prin mare încurcătură trecea Sanda și că nu vedea acum o altă ieșire din situație decât să se mărite cu oricine. Istoria pe care i-a povestit-o lui Ștefan l-a cutremurat. Trăia la Bălți cu unicul ei fecior, un prăpădit de bărbat fără șanse de a-și reveni vreodată din starea în care se afla. Era narcoman.

La 27 de ani, a devenit un pericol pentru societate. Reținut de nenumărate ori de poliție, internat nu o singură dată la tratament, a ajuns să-și maltrateze mama în cel mai crud mod.

Copiii lui Ștefan au acceptat-o pentru că era primitoare

Într-o seară, când femeia a refuzat să-i dea bani pentru stupefiante, s-a repezit la ea cu cuțitul. Abia a reușit să fugă. Și de atunci era pe drumuri.

Ștefan a plecat la Bălți să se întâlnească cu fiul Sandei. Voia să se convingă că femeia spusese adevărul. Apoi a trecut pe la direcția socială și a lăsat o nouă adresă la care să-i fie trimisă pensia. Sanda avea 60 de ani și lucrase asistentă medicală la un spital din oraș.

Într-un târziu, aceștia doi s-au căsătorit, lumea din partea locului spune că se împacă bine. Copiii lui Ștefan au acceptat-o pe mama vitregă pentru că era primitoare.