Rușinea lui Borrell

S-a vorbit mult în presă despre vizita Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate al Uniunii Europene, domnul Josep Borrell, la Moscova. Și mai ales despre indignarea pe care au provocat-o „rezultatele“ acestei vizite printre europarlamentari.

Să recapitulăm. În ziua când Borrell se întâlnea cu omologul său rus, Serghei Lavrov, Kremlinul declara drept persona non grata câțiva diplomați din Polonia, Germania și Suedia, expulzându-i din țară. Motivul aparent ar fi fost implicarea acestora în protestele declanșate de arestarea lui Navalnîi. Dar gestul a fost interpretat drept un afront de către liderii principalelor grupuri politice din Parlamentul European, o adevărată „palmă pe obrazul Europei“, ca să citez una dintre declarații.

La revenirea în Bruxelles, ministrul de Externe al UE a fost audiat de deputații europeni, iar cei din Partidul Popular European l-au făcut cu ou și cu oțet. Problema e că Borrell nu a fost umilit doar indirect, prin expulzarea diplomaților, ci și direct, la conferința de presă. În stilul insolent și agresiv al diplomației cekiste, Lavrov a acuzat UE de standarde duble, a deplâns încălcarea statului de drept și a regulilor democrației în Spania (aluzie clară la măsurile pe care le ia Madridul împotriva separatiștilor din Catalonia, în mare parte de stânga, ca și catalanul Borrell, de altfel) și lipsa de cooperare a Vestului în „clarificarea“ cazului Navalnîi. După ce șeful diplomației ruse și-a șters pantofii de Borrell, acesta din urmă nu a găsit un răspuns adecvat: a acceptat umilința și a așteptat cuminte ora plecării.

Insulta de la Moscova și direcția nouă în relația UE cu Rusia vor fi discutate luni, 22 februarie, la Consiliul pentru Afaceri Externe al UE, dar și, cu certitudine, la Consiliul Europei ce se va întruni pe 25-26 martie a.c. Oricare ar fi însă această direcție și oricare ar fi sancțiunile pe care le va adopta UE față de Rusia, Europa a încasat prima lovitură. O lovitură la imagine, care e mai dureroasă decât toate sancțiunile pe care le-ar putea născoci acum Bruxelles-ul pentru a „pedepsi“ Kremlinul.

Apoi, nicio sancțiune nu ar putea fi destul de aspră pentru a pune la punct camarila de la Moscova: ca și în cazul Crimeii/Donbassului (un caz mult mai grav), există o limită dincolo de care nu se poate trece. Relațiile economice nu au cum să fie prejudiciate în punctele nodale, strategice, întrucât e prea mare dependența reciprocă între cele două părți. Și Kremlinul o știe prea bine, de aceea flutură fără nicio jenă prăjina și își pune întreaga armată de troli și de „sputnici“ să afirme că miza confruntării nu ar fi, de fapt, Navalnîi, ci „împiedicarea realizării proiectului“ North Stream-2 (cf. Sputnik.md din 12 februarie).

Un alt aspect important e că Lavrov nu ar fi îndrăznit să atace astfel pe orice diplomat de rang înalt. Ministrul de Externe rus și-a ales foarte bine ținta: concilianta stângă europeană, reprezentată de un Borrell atât de emblematic prin lașitatea și oportunismul lui, a produs arareori, în relația cu Rusia, un demnitar sau un diplomat cu coloană vertebrală. În special în țările latine ale UE, există o adevărată tradiție a admirației față de Moscova (acea Moscovă care își asumă trecutul bolșevic), pe care socialiștii și comuniștii francezi și italieni, spanioli și catalani o transmit cu pietate din generație în generație, dar și o continuitate în complicitate pe care nu o poate tulbura niciuna dintre provocările sau agresiunile Kremlinului.

Atâta timp cât stânga europeană nu se va detașa sentimental și ideologic de Rusia, alde Lavrov vor ști să o manipuleze, să o înjosească și, tot cu ajutorul ei, să anuleze orice efort al UE de a aduce democrația și normalitatea în patria „Marelui Octombrie“. Acum, ar fi fost normal ca grupurile de stânga din Parlamentul European să-l forțeze pe domnul Borrell să-și dea demisia. Nici vorbă de onoare însă acolo unde primează solidaritatea „de clasă“ sau „de idei“ – să ne amintim și ce scandal a făcut stânga europeană acum câțiva ani, când era semnat acordul CETA (Comprehensive Economic Trade Agreement, septembrie 2016) cu SUA și Canada, și câtă apă în gură a luat atunci când UE a iscălit un acord similar, dar și mult mai controversat cu China (tratat negociat foarte discret și semnat în ajun de… Revelion, pe 30 decembrie 2020).

Așadar, dl Josep Borrell, care nu are niciun regret după rușinoasa pățanie de la Moscova, poate promova în continuare vaccinul rusesc anticovid, critica politica SUA față de Cuba și aștepta senin o nouă fază de „dialog constructiv“ cu Lavrov & Co.