Cu(cu)iul lui Pepelea

463
0
Caricatură de Alex Dimitrov

Epigrame menționate la Festivalul „Romeo și Julieta la Mizil”

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Festivalul Romeo și Julieta la Mizil întrunește inclusiv academicieni

Mizilul, un oraș bijuterie,

Cu buni profesori ce-n liceu predau,

Și-a tras deja și o academie,

Când unii deputați nici școală n-au…

Prinsă în flagrant cu amantul

Nevasta o vorbă mai scoate,

Când „iubi” e rupt în bătăi:

Să-ți fie rușine, bărbate…

E tatăl copiilor tăi!

Precauție în carantină

Covidul e un inamic șiret,

O bombă pentru viața conjugală,

Deci, când se-ntoarce soața de pe net,

Un an păstrez distanța socială!

Cronică din patria mea

Azi, în toiul marii dezvoltări,

Unii cetățeni se țin de glume:

Medicii mai fug în alte țări,

Pacienţii lor – pe ceea lume.

Autor: Ion DIVIZA

***********************************************************************

Epigrame

La funeraliile unui dentist

Pe frig, o lume-n mare scârbă

Îl petrecea în drum spre sfinţi:

Din toată adunarea ştirbă

Doar soarele era cu dinţi.

Compliment în budoar

Privindu-şi soaţa elegantă,

Îi zice soţul ei, isteţ:

De mi-ai fi fost doar o amantă,

N-ai fi avut, iubito, preţ!

Sare pe rană basarabeană

Limba noastră-a fost bătută…

Limba noastră-a fost presată…

Ş-apoi ni se mai impută

Că avem o limbă… lată.

Constatarea unui funcţionar

M-a uimit destăinuirea

Unui om cu multă carte:

Banii n-aduc fericirea,

Ci o duc şi mai departe…

Autor: Igor GROSU

Necaz

Stinge candelabrele, iubito,

Şi-ţi aprinde sânii zvăpăiaţi!”

(Ion HADÂRCĂ)

Se sting din nou luminile prin case,

Se sting din pod, dar se aprind din pat

Şi-aşa e-o luminăţie frumoasă,

Un foc de artificii – adevărat.

Pe mine întunericul mă-nghite.

Întins în pat stau parcă-ntr-un cuptor,

Nu pot aprinde lămpile iubitei –

Am un defect la întrerupător.

Autor: Titus ȘTIRBU

***********************************************************************

Ileana în Italia

Moldovenii astăzi se aseamănă cu guzganii. E de ajuns să ajungă unul undeva și să-i meargă bine, că vine înapoi și-și ia, unul câte unul, tot neamul.

Lelea Ileana a fost prima femeie de la noi din sat, care a ajuns în Italia și s-a apucat să-i poarte de grijă unei bătrâne.

La-nceput îi venea greu. De, ca printre străini. Nu cunoștea nici limba, nici obiceiurile. Între altele fie spus, numai la noi cei veniți de pe-aiurea repede se fac tortoșei și cu bujori în obrăjori, fără să ne știe limba și năravul. O mai topea văzând cu ochii și dorul de cei rămași acasă. Ba o și hrăneau cu ce rămânea de la masa stăpânilor. E știut că străinii nu se-mbulzesc să cumpere mai mult decât consumă la o masă, așa că Ilenei îi rămânea ades colbul de pe dobă. Dar și ea nu era de ieri, de azi. A început să se obișnuiască cu faptul că străinii nu te cresc și nici nu se-nghesuie să te îndoape ca la noi. A înțeles ce făină se macină la moara fraților italieni și că și la dânșii un proverb de-al nostru poate să sune minunat: „Frate, frate, dar pizza-i cu bani”.

Bătrâna la care lucra Ileana avea un obicei. După-amiază își chema prietenele la o partidă de cărți, cu bani, desigur.

Într-o zi o parteneră de-a lor a dat colțul și n-a mai venit la obișnuita partidă. Atunci, bătrânelele au invitat-o pe Ileana să țină locul compatrioatei lor. A început să refuze, spunând că nu cunoaște așa joc de cărți. Bătrânele au insistat, au rugat-o și i-au promis c-o învață numaidecât și pe dânsa în modul cel mai serios. Încetul cu încetul, Ileana, fire isteață, a deprins și meseria asta și a ajuns de neînlocuit la masa verde.

A-nceput să se-ndrepte, să se rumenească la față… nici cu lucrul nu se mai omora. Așa că bătrâna pe care o îngrijea i-a spus să-i caute pe altcineva în locul ei. Ileana a adus-o pe cumnată-sa din Moldova. Și aceea, după câteva luni, era slabă ca o scândură.

Ileana bătea cărțile și, din când în când, îi striga cumnatei:

– Pune mâna pe dicționar și învață limba, nu vezi cum ai slăbit? Și în cărțile noastre mai trage cu ochiul. Că mâine-poimâine se mai duce una de la masa noastră în rai! Cine-o să-i ia locul?

Autor: Maria MEȘINĂ

***********************************************************************

Epigrame

Toamna în Moldova

Precum ne demonstrează mitul,

Și azi, la modă-i oieritul:

Când fierbe vinul în butoaie,

Cam mulţi bărbaţi o fac de oaie.

Parlamentarul

Constat – și nu din întâmplare! –

Că perspectiva sa nu-i sumbră:

Își caută un loc sub soare,

Ca mai apoi să stea la umbră.

Veşnicia s-a născut la sat”

M-a săgetat un gând în primăvară

Ce trebuie, oricum, realizat:

Să ne zidim oraşele la ţară

Că doar acolo aeru-i curat.

Poliţia rutieră

În sărăcia de temut,
Când pleci la drum înfometat,
Te-ntreabă dacă ai băut,
Dar nu şi dacă ai mâncat.

Autor: Grigore DRĂGAN

***********************************************************************

Aforisme

  • Din punctul de vedere al lunetistului, nu există om mare.
  • Sunt pentru coloana vertebrală verticală! Dar nu şi la şerpi…
  • A te căsători înseamnă a vira dintr-un sens giratoriu pe un drum cu sens unic.
  • Satiră – simțul umorului plus simțul datoriei!
  • Nu e țară săracă aceea, al cărei cetățean ridică de jos mucul de țigară, și nu bucata de pâine.
  • Și totuși, tunul este, uneori, arma cea mai umană. Cu el încă nu s-a sinucis nimeni…
  • Cartea bună este cel mai durabil monument în memoria copacului din care s-a făcut hârtia.
  • În materie de interpretare a muzicii, atingi performanța nu când cânți ca lumea, ci când cântă lumea ca tine.
  • Nu-mi plac struții. Sunt păsări care excelează prin fugă, nu prin zbor.
  • Femeia care se culcă cu doi bărbați e curvă, un bărbat care se culcă cu 200 de femei e… sultan.
  • Datoria față de Patrie nu se plătește în rate.
  • Dictatura apare acolo unde frica de Dumnezeu e înlocuită cu frica de călău.
  • Comicul este efectul… defectului.
  • Sabia e liberă numai în teacă.
  • Istoricii pot falsifica trecutul; profeții… viitorul.
  • Culmea consecvenței: să fii trecut prin mașina de tocat și să rămâi tot porc.
  • Vrei să-ți lărgești orizontul? Mișcă-te!
  • Indicatoarele sunt invenția rătăciților.

Autor: Efim TARLAPAN

Competiţie

Trei buni prieteni – Aurel, Andrei şi Ion – au intrat într-un bar, s-au aşezat la o masă. Ca să nu zică cineva că vor să guste niscaiva pahare de vin, aşa-ia, fără niciun motiv, lui Ion i-a venit o idee formidabilă:

Mă, cine dintre noi spune o întâmplare incredibilă, cinsteşte din contul celorlalţi doi! De acord?

– Da, au dat din cap camarazii.

– Hai, cine-i primul?

– Eu, sare Aurel. Mă duc eu, vasăzică, astă-toamnă la o nuntă. Şi, pe la o bucată de noapte, fur mireasa, o duc la mine la vilă şi o aduc tocmai a doua zi spre seară. N-a observat nimeni lipsa ei. Nici mirele, nici chiar cele două soacre…

– Ei, zice Andrei, se poate întâmpla şi una ca asta. Cum bea azi lumea pe la nunţi, sare la bătaie la muzicanţi. Chipurile: de ce nu dau cu sacâz şi clapele acordeonului. Îi de crezut ceea ce ai istorisit tu.

– Aşa-i, aşa-i! îl susţine şi Ion. Să vă zic şi eu una. Am eu o verişoară frumoasă foc. Nu-i măritată, dar în fiecare an naşte câte un copil şi-l lasă la maternitate. Părinţii, mătuşile şi cunoscuţii au încercat să-i bată obrazul, că-i face de ruşine, că pe ici şi pe dincolo… Dar domnişoara i-a potolit imediat: „Statul a spus că numărul populaţiei scade, şi eu am hotărât să-i vin în ajutor. Şi, după cum vedeţi, îi pun la dispoziţie copii frumoşi şi sănătoşi. Statului nu-i rămâne decât să-i educe”.

– Normal, zice Andrei. Fără îndoială, nu toate fetele şi femeile noastre sunt cu gândul la Turcia sau la Italia. Avem noi şi patrioate!

– Numaidecât că! îl bate pe umăr Ion. Ia să te auzim şi pe tine, Andrei, că-i rândul tău.

– Fiţi numai ochi şi urechi!… Deci, mă duc eu într-o seară la nănăşelu’. Am tras câte-un ulcioraş de vin şi, la plecare, dumnealui mi-a pus în geantă patru romane – mi-a spus că-s tare interesante – şi un borcan de trei litri cu vin. Merg eu încetişor spre casă, cu gând să mă apuc de citit. Când colo, pe o străduţă mai întunecoasă, mă atacă nişte hojmălăi, îmi sustrag cărţile şi o iau la picior. Dacă văd reaua, le strig disperat: „Măi băieţi, daţi-mi cărţile înapoi şi na-vă vinul, că ce mă fac eu, doamne fereşte, fără lectură?!”.

– Minţi, nenorocitule! au exclamat într-un glas Ion şi Aurel. Unde s-a mai pomenit moldovean să fie atât de prost, încât să dea borcanul de vin pe o carte?!

Trecându-le indignarea, cei doi care au pierdut rămășagul au prins a se pipăi pe la buzunare.

Autor: Gheorghe POSTOLACHE

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here