Un fals răspândit repetat în presă

În săptămânalul „Literatura și arta” din 11 iunie 2020 a fost publicat articolul „Un sinonim al libertății noastre – alfabetul latin” semnat de redactorul-șef Nicolae Dabija, care se referă la primul număr în grafie latină apărut cu peste 30 de ani în urmă. La editarea acelui număr din 15 iunie 1989 a luat parte tot colectivul redacției, inclusiv subsemnatul care a pregătit materiale pentru o pagină întreagă din cele opt pagini ale săptămânalului, publicând trei schițe semnate de Constantin Stere.

Pentru a ogoi protestele din cadrul numeroaselor mitinguri ale anului 1988, la care populația adunată cu miile cerea insistent, printre alte revendicări, revenirea la alfabetul latin, presa oficială a dat publicității Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, apărută la 26 ianuarie 1989 și în „Literatura și arta”. Această Hotărâre prevedea ca, în scopul studierii opiniei publice, Consiliul de Miniștri al republicii să desfășoare experimentul de editare a unei părți a tirajului săptămânalului „Literatura și arta” cu folosirea grafiei latine. În baza acestei hotărâri Guvernul i-a permis redacției să traducă în fapt experimentul respectiv.

Tot atunci, conform datelor de arhivă, pentru realizarea experimentului citat mai sus, în baza Dispoziției nr. 61 din 6 aprilie 1989, redacției i-a fost alocat un fond suplimentar de salarii în valoare de 7300 de ruble.

Astfel, acțiunile privind pregătirea numărului în grafie latină au fost cunoscute în prealabil nu numai de colectivul redacției, dar și de toți cititorii săptămânalului „Literatura și arta”. Dar iată că N. Dabija, neglijând în mod intenționat adevărul și inducând în eroare o generație întreagă, declară în articolul citat mai sus că ediția de la 15 iunie 1989 a fost pregătită în mare clandestinitate și că despre acest lucru știau doar câteva persoane.

Fiind șocat de această noutate ieșită din comun, la 25 septembrie 2020, am publicat în „Gazeta de Chișinău” articolul „De-ale grafiei latine”, în care, făcând trimitere la documente oficiale și prezentând un șir de dovezi argumentate, am demonstrat că cele relatate de N. Dabija constituie un fals absolut răspândit în presă.

Reacționând la acest material, N. Dabija publică în ziarul său „Literatura și arta” din 17 decembrie 2020 un material calomnios, plin de neadevăruri. Cel mai neobișnuit lucru este că autorul nu se referă deloc la subiectul principal prin care i s-a reproșat că afirmația sa privind clandestinitatea este o invenție care nu corespunde realității, că numărul de pomină din 15 iunie 1989 a fost pregătit de întregul colectiv al redacției.

Negăsind în articolul „De-ale grafiei latine” nici un motiv de care s-ar putea agăța pentru a combate cele scrise, autorul recurge la cel mai josnic procedeu – atacul la persoană și defăimări fără substrat factologic, care lezează onoarea și demnitatea subsemnatului –, insinuări demne de Judecătoria Buiucani din municipiul Chișinău.

O întrebare firească: va avea curajul N. Dabija să recunoască precum că şi-a atribuit pe nedrept rolul de erou al grafiei latine declarând de câteva ori în mass-media că primul număr în alfabet latin al săptămânalului „Literatura şi arta” din 15 iunie 1989 a fost tipărit de dânsul în mare clandestinitate? Sau va continua să creadă că minciuna răspândită repetat în presă devine adevăr?