Ițele încâlcite ale Laundromatului

Deputata Platformei Demnitate și Adevăr, Inga Grigoriu, președintă a Comisiei de anchetă privind dosarul Laundromatului, încearcă să descâlcească ițele acestei operațiuni de amploare de spălare a banilor derulată în anii 2010-2014. Potrivit mai multor estimări, în această perioadă, prin intermediul unor judecători și executori judecătorești din Republica Moldova, ar fi fost spălate până la 70 de miliarde de dolari, potrivit unui studiu Transparency International, oficialitățile recunoscând doar 20 de miliarde.

Elaborat încă în iunie 2019, studiul spune că, pe parcursul anilor 2010-2014, miliarde de dolari proveniți din Rusia au fost spălați prin intermediul instanțelor și băncilor din Republica Moldova, folosind hotărâri judecătorești ilegale privind datoriile false. Banii „curățați” au fost transferați în continuare către un grup de societăți de tip off-shore care au conturi în băncile occidentale. Deși ofițerii de investigații din R. Moldova pretind că au depistat 20 de miliarde de dolari de proveniență suspectă, dovezile disponibile public demonstrează că suma reală a fondurilor spălate a fost de circa 70 de miliarde de dolari. Deocamdată nicio persoană din cadrul autorităților de supraveghere și de urmărire penală din R. Moldova nu a fost condamnată. Studiul arată cum autoritățile de supraveghere și de urmărire penală, subordonate elitelor politice, au ignorat cu bună știință activitățile suspecte, în timp ce Parlamentul și Curtea Constituțională au aprobat modificări legislative și decizii pentru a facilita schema de spălare a banilor.

De unde proveneau banii spălați

Potrivit autorilor, ar putea fi vorba de împrumuturi bancare frauduloase, achiziții fictive legate de contracte guvernamentale, deturnare de fonduri din trezoreria Federaţiei Ruse, evaziune fiscală și contrabandă. În scopul transferării fondurilor din Rusia, autorii au deschis cel puțin 21 de companii off-shore, înființate în Regatul Unit al Marii Britanii, Cipru și Noua Zeelandă. Operațiunea s-a derulat prin intermediul unor instrumente financiare, numite cambii sau bilete la ordin. Cambia sau biletul la ordin este un titlu de credit negociabil și un instrument de plată care constată obligația asumată de către debitor de a plăti la vedere sau cu o scadență fixată, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.

Potrivit schemei, o companie înregistrată într-un off-shore emitea un bilet la ordin către altă companie off-shore, fără a transfera însă bani reali. Este vorba, deci, de o datorie fictivă. Biletul la ordin era avizat de companiile rusești, care își asumau, astfel, datoria. Același bilet la ordin era, de asemenea, avizat de un cetățean moldovean, a cărui identitate fusese furată de făptași, acesta reclamând datoria. Astfel, problema datoriei false ajungea în instanța moldovenească, care „obliga” compania rusească să o achite cu bani reali. Sentința era adoptată și transmisă către executorii judecătorești pentru executare. Trecând prin această operațiune, fondurile deveneau „curate”, cea mai mare parte din ele ajungând în Trasta Komercbanka din Letonia, în interiorul UE. Ulterior, tranzacțiile de la o bancă comercială dintr-un stat membru al UE nu trezeau suspiciunea. După cum afirmă jurnaliștii de investigații de la OCCRP, banii spălați prin instanțele moldovenești au ajuns, în final, la 5140 de companii din 96 de țări.

Schema ingenioasă a permis, astfel, infractorilor să atingă mai multe scopuri: (i) să spele activele obținute fraudulos; (ii) să transfere fondurile către băncile occidentale și să le pună în circulație legală și (iii) să evite problemele juridice legate de repatrierea banilor în Federația Rusă prin emiterea de ordonanţe judecătorești pronunțate de instanţele din R. Moldova.

Platon și Șor printre protagoniști

Schema Laundromatului a implicat cel puțin o bancă din Moldova (Moldindconbank, controlată de Veaceslav Platon) și cel puțin 19 bănci rusești.

Cel mai important actor din partea moldovenească în schemă este considerat Veaceslav Platon, însă printre figuranți s-a numărat și Ilan Șor, potrivit studiului.

De fapt, Platon nici nu neagă implicarea în această operațiune, pe care însă o califică drept un serviciu financiar, care nicidecum nu implică ilegalități. Totul era sau, mai bine zis, a devenit legal, după ce legislația moldovenească a fost ajustată astfel încât să permită acordarea acestui „serviciu”.

Statul a ratat circa 12 miliarde de lei

Unul din momentele cheie aici este considerată anularea taxei de stat privind executarea deciziilor judecătorești în anul 2010.

Inga Grigoriu, cea care încearcă să-i dea de capăt acestei mașinații imense, a atras atenția în cadrul unei conferințe de presă că, în urma acestor modificări, statul a pierdut circa zece miliarde de lei, dacă ne referim la suma totală a ordonanțelor judecătoreşti şi la taxa de stat în valoare de 3%, modificată printr-o inițiativa legislativă a ex-deputatului Alexandru Tănase.

De asemenea, în urma tranzacțiilor efectuate de cei cinci executori judecătoreşti, din 22 miliarde de dolari, recunoscute de autorități că ar fi fost spălate, onorariul executorului judecătoresc (3%) ar fi constituit aproximativ nouă miliarde de lei. Respectiv, impozitul pe venit calculat ar fi constituit circa 1,7 miliarde de lei și dacă nu a fost achitat, statul a mai pierdut și acești bani la buget.

Cu toate acestea, Alexandru Tănase spune că anularea taxelor nu are nimic cu laundromatul, fiind concepută doar pentru a ușura viața agenților economici moldoveni.

Demnitarii evită audierile publice

Veaceslav Platon apără cauza acestui „serviciu financiar”, considerându-l absolut nevinovat. Cu toate acestea, unii demnitari moldoveni care au avut tangență cu acest dosar neagă că ar fi știut ceva despre el sau că ar purta responsabilitate în acest caz.

La solicitarea Ingăi Grigoriu, procurorul general Alexandru Stoianoglo spune că nu a știut nimic despre Laundromat până acum trei-patru ani și tot ce știe despre el a aflat din presă. Deputata Grigoriu aduce însă dovezi concludente că Stoianoglo nu putea să nu știe. „Ne-a captat atenția procesul-verbal al ședinței din 27 februarie 2013, prezidată de către ex-deputatul A. Stoianoglo. Ședința care a avut ca invitați pe ex-directorul CNA – Viorel Chetraru, ex-directorul SIS – Mihai Balan și ex-procurorul general – Andrei Pîntea, s-a desfășurat cu ușile închise. Despre ce anume a informat comisia domnii de la SIS, CNA și PG? Ce s-a spus în cadrul ușilor închise? Potrivit unor acte desecretizate de dl Timofti, începând cu anul 2012, în cadrul CSS se discuta, totuși, despre subiectul tranzacțiilor suspecte în proporții deosebit de mari. Deci, dl Stoianoglo nicidecum nu putea afla din presă, așa cum ne-a relatat în scris”, spune Inga Grigoriu.

Ancheta nu se oprește

De remarcat că și ex-președintele Curții Supreme de Justiție, Mihai Poalelungi, a refuzat să participe la audierile respective, invocând că ordonanțele emise de către instanțele de judecată în aceste cazuri nu au fost atacate pe nicio cale de atac. În concluzie la acest argument, deputata Grigoriu spune că este mai mult decât straniu că niciun fidejusor din Federația Rusă nu a avut pretenții când banii i-au fost blocați și redirecționați spre alte conturi – spre companii din off-shore. Din contra, aceasta ar fi o dovadă că fidejusorul era, de fapt, și beneficiarul final al operațiunii.

Epopeea laundromatului nu se oprește aici. Inga Grigoriu anunță că audierile vor continua pentru a aduce până la urmă lumină în acest dosar controversat, care a implicat judecători, politicieni și funcționari moldoveni, care au fost într-un fel sau altul protagoniștii uneia din cele mai mari operațiuni de spălare a banilor din estul Europei.