Moldova invizibilă

661
0
Mariana, Macarie și Mihai, angajați ai ÎM „Comun servicii” din Criuleni

33 de tineri cu diferite grade de dizabilitate, mintale și locomotorii, din localitățile raionului Criuleni, care au fost întotdeauna tutelați, și-au găsit un loc de muncă în funcție de capacitățile lor, fiind ajutați și sprijiniți de familiile lor și de angajații AO „Femeia și Copilul, Protecție și Sprijin” (FCPS) din Criuleni. Integrarea, instruirea și susținerea tinerilor, precum și schimbarea traiului lor a fost posibilă prin intermediul programului „Autoreprezentare și suport în angajare”, lansat în 2014, finanțat de guvernul suedez.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Asociația a început a lucra cu tinerii rămași în afara incluziunii sociale în anul 2014. Oficial, în R. Moldova, incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități a început în anul 2008. Până atunci copiii erau incluși doar în instituții specializate, ne-a informat Ala Ianenco, coordonatoare a programului „Autoreprezentare și suport în angajare”.

Lucrăm cu tinerii de la 18 la 40 de ani. Fiecare caz este individual. Pe parcursul acestor ani i-am ajutat să trăiască altfel și să-și câștige existența pe 33 de tineri.

Primul pas a fost comunicarea cu părinții. 95% din părinți erau sceptici și nu credeau că viața copiilor lor maturi, cu anumite deficiențe mintale și locomotorii, poate fi alta. Și că ei ar fi capabili să se descurce și să se integreze în societate, să-și câștige existența având un loc de muncă.

Au anulat stigmatul „inapt de muncă”

Of, unde se duce? Cineva își va bate joc de el!”, erau vorbele părinților, ne-a spus Ianenco. N-a fost ușor. Am depus un efort ca să convingem părinții. Și am lucrat doar acolo unde aceștia au fost de acord. Au fost cazuri când părinții nu au vrut să colaboreze cu angajații asociației obștești.

Victoria Secu, directoare executivă AO „FCPS”, ne spune că autoreprezentarea înseamnă manifestarea de sine stătătoare a unei persoane în societate și revendicarea drepturilor sale prin vizitele făcute la medic, la poștă, la magazin sau în orice altă instituție publică.

Acești tineri au fost trecuți printr-un program de dezvoltare personală. S-a început cu socializarea, cu ieșirea din casă, cu prima călătorie de sine stătător cu autobuzul până la Criuleni. Mulți dintre acești tineri nu se orientau deloc în spațiu, neștiind de stânga, dreapta și de diferite locuri publice, de exemplu, de autogară. Pe ei i-am ajutat să se angajeze la un loc de muncă”, ne-a povestit Victoria Secu.

Potrivit ei, mulți dintre beneficiarii programului au dizabilități mintale, dar ei sunt capabili să facă munci și să-și câștige existența.

Svetlana (40 de ani) își câștigă banii prestând servicii de copiator, în cadrul unei instituții publice. Este deținător de patentă. Asociația i-a cumpărat un aparat de copiat pe care ea îl exploatează. Singură își achită arenda spațiului, materia primă”, îmi povestește despre una din beneficiarele programului, Ala Ianenco.

Svetlana a absolvit colegiul de limbi străine. Vorbește fluent engleza, dar o problemă de sănătate dezvoltată pe parcurs nu i-a permis să se angajeze la lucru. A stat mulți ani acasă. Acum lucrează. Este sigură de sine. Are și pensia de invaliditate.

Educați și formați la maturitate

În spatele acestui proces au fost trei ani de formare și deprindere. Memoria ei nu era dezvoltată. În primii ani alături de ea a fost un angajat al asociației, care i-a oferit suport la angajare”, explică Ala Ianenco.

În prezent, la asociație fiecare specialist în angajare are în subordine șapte tineri. Aceștia ghidează, monitorizeză la lucru și acasă beneficiarii programului, ne-a spus Ianenco. Potrivit ei, acești tineri se duc deja în ospeție unul la altul, comunică.

Un alt beneficiar este Constantin (24 de ani).

În clasa a II-a, învățătoarea i-ar fi spus mamei băiatului că acesta nu poate învăța alături de ceilalți copii și a fost direcționat la o școală specială, la Strășeni. Acolo, din spusele mamei, a pierdut și puținele abilități pe care le deprinsese în cl. I. El n-a învățat nimic până la încheierea gimnaziului”, mărturisește Ianenco.

Constantin azi știe a număra, cunoaște cifrele. Este angajat la un magazin alimentar la Criuleni. Aranjează marfa pe rafturi. Mama acestuia l-a ajutat pe Constantin să deprindă munca.

Mariana (38 de ani) vine dintr-o familie numeroasă.

Pe Mariana am învățat-o să se orienteze în Criuleni. Locuiește în raion. Am exersat tot timpul cu ea. Ea este angajată oficial la ÎM „Comun servicii” din Criuleni. Din cauza gradului de dizabilitate, lucrează șase ore pe zi. Are un salariu minim pe economie, brut, de 2.775 de lei. 

La aceeași întreprindere lucrează Macarie și Mihai, cu aceeași dizabilitate, ne-a spus Victoria Secu.

De la ea aflăm că, până a fi angajați ei, la întreprindere lucrau persoane care aveau patima alcoolului. Acum aceștia au o atitudine serioasă și conștiincioasă față de lucrul pe care-l fac, susțin șefii întreprinderii.

Conform legislației, din salariul persoanelor angajate cu dizabilități nu se rețin taxele de asigurare socială și medicală. Se achită din salarii toate impozitele, doar că au scutirea personală un pic mai mare.

Oamenii (in)vizibili

Am mers la întreprindere și i-am întâlnit la o platformă pentru depozitarea deșeurilor pe cei trei tineri angajați – Mariana, Macarie și Mihai. Ascultau muzică populară pe care o emitea telefonul lui Macarie și strângeau, sortau deșeurile din jurul platformei. Le dau binețe și mă prezint. Pornesc o discuție cu ei. Mariana vorbește prima. Îmi spune că lucrează de la ora 8.00 până la ora 14.00 alături de colegii săi, Macarie și Mihai.

Mariana nu ține minte ce salariu are. Vorbește frumos. Mama o ajută și o sprijină în toate. Ea primește și pensia de invaliditate de la stat de doar 800 de lei.

Mărturisește că la lucru are și o pauză, când împreună cu Macarie și Mihai beau un ceai cu dulciuri.

Macarie (35 de ani) e din Onițcani, Criuleni. Fericit, îmi zice că din salariu și-a cumpărat telefon și magnetofon. El are un salariu de 2775 de lei lunar și pensia de 750 de lei, pentru gradul II de invaliditate.

Mihai aude mai greu, de aceea ridic vocea când vorbesc cu el. Lucrează din octombrie 2020. Are o pensie de invaliditate de 789 de lei și salariul.

Eleonora (24 de ani) este mândria noastră”

Ea n-a învățat la școală. A avut instruire la domiciliu. Tânăra este în scaun cu rotile din fragedă copilărie. Potrivit reprezentantelor asociației, treapta gimnazială a frecventat-o puțin din cauza unor probleme din familie, deși are capacități intelectuale depline.

Cu ajutorul programului a fost înscrisă la școala profesională din Criuleni, la atelierul de croitorie. I-am cumpărat o mașină de cusut și ea a învățat a coase. Pe lângă asta a învățat și broderia. Deja al doilea an, Eleonora este angajată la Gimnaziul din Izbiște. Tânăra este conducător la un cerc extrașcolar „Mâini dibace”, care se desfășoară de două ori pe săptămână. Are un salariu. Învață copiii a coase, a croșeta, a broda, a modela”, ne-a spus emoționată Svetlana Cernov, comunicatoarea asociației. Potrivit ei, Eleonora vrea să facă studii pedagogice. Cu ea s-a lucrat timp de zece ani.

Soarta unui om

Prin intermediul unui profesor, angajații asociației au aflat despre un tânăr în scaun cu rotile din cauza unei intervenții chirurgicale complicate. Acesta era într-o depresie profundă. Angajații centrului au lucrat mult cu el pentru a-l convinge să colaboreze. Acesta a absolvit colegiul de transport auto. Prin intermediul unui grant a fost cumpărată o mașină de cusut adaptată. În prezent, coase huse de mașini, pentru saloane auto. E bucuros că-și poate asigura existența și are o ocupație. Educă singur un copil.

Reprezentantele programului susțin că în spatele acestei reușite au fost și sunt multe piedici: nu sunt programe adaptate pentru această vârstă de a face studii pentru o meserie, felul preconceput în care sunt percepuți, evaluați acești oameni ca persoane de categoria a doua de către angajații Biroului de Ocupare a Forței de Muncă Criuleni. Deseori, și în familie aceștia sunt segregați. Fac doar ceea ce li se spune, nu sunt ascultați, nu sunt întrebați ce gândesc sau dacă au o opinie.

AO „Femeia și Copilul, Protecție și Sprijin” (FCPS) a fost fondată în martie 2000.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here