Femeie, ah, femeie

157
0
Imagine simbol

Aţi mai auzit de aşa întâmplare? Să intre unul în biserică în plină slujbă de cununie, să înhaţe mireasa de lângă mire, să o scoată cu forţa din locaşul sfânt, să o urce pe o motocicletă şi să dispară cu ea în lumea largă. Bărbatul a intrat ca un vârtej, a pus mâna pe Rodica şi caută-l dacă ştii unde-i!

Mirele, Axentie Burghiu, a vrut să-l ia de piept pe intrus, alţi bărbaţi, prezenţi la cununie, erau gata şi ei să-l pună la punct, dar tipul a îndreptat spre ei un pistol, îndemnându-i: „Сui nu-i este dragă viaţa să vină mai aproape!”. Curajoşi erau ei toţi, nici vorbă, dar proşti fireşte că nu. Uite aşa, chiar în ziua nunţii lui, Axentie Burghiu a rămas fără mireasă şi de râsul satului. Acasă, mesele întinse, muzicanţii îi chemau pe toţi la ultima petrecere din toamna ceea.

Furatul miresei

Pentru că tot s-au cheltuit şi au chemat atâta lume la nuntă, ce aveau să facă cu mâncarea? Mama mirelui l-a chemat de-o parte pe Axentie: „Măi băiete, azi te însori! Ia orice fată care va dori să meargă după tine. O vezi pe Maria lui Bujor, ştii bine că te place, du-te şi întreab-o chiar acum dacă vrea să se mărite cu tine. Verişoara ta e secretară la primărie, vă înregistrează căsătoria”.

Mamă, ai înnebunit? O să râdă lumea şi mai tare de mine!” N-a fost chip să-i scoată gândul acesta din cap maică-si care, din orgoliu, suferea poate mai mult decât fecioru-său şi bărbatu-său luaţi la un loc! Părinţii Rodicăi, când au auzit ce are de gând să facă soacra mare, şi-au luat oaspeţii şi s-au dus la casa lor. Nunii şi tânăra pereche, proaspăta mireasă era Maria Bujor, s-au aşezat în capul mesei. Secretara de la primărie, avându-i martori pe nuntaşi, le-a înregistrat căsătoria. Lumea mânca, bea şi, mai ales, bârfea. Nimeni nu-l cunoştea pe tânărul care a furat-o pe Rodica. Nu era din satele vecine. Ce naiba s-o fi întâmplat? Unde a văzut-o pe fata asta de n-a uitat-o şi n-a vrut să o împartă cu altul, se întrebau oamenii şi nu aveau niciun răspuns.

Cucoana apare în sat cu bărbatu-său

E adevărat că cine a văzut-o pe Rodica măcar o dată, nu mai putea să o uite. Fata avea şi o poreclă în sat, „Cucoana”, oricine spunea ceva despre ea, numaidecât, îi agăţa şi porecla asta.

La câteva luni după nuntă, Maria era însărcinată. Axentie parcă se împăcase cu gândul că are nevastă. Când îl lua cineva peste picior: „Halal, bre, de tine, ţi-au suflat muierea de la cununie!”, răspundea printre dinţi: „Slavă Domnului, nu mai trebuie să-mi cumpăr puşcă”.

A născut Maria un băiat, apoi încă unul, era gravidă şi cu al treilea când a apărut în sat Rodica cu bărbatu-său. Au venit cu o maşină de lux de care satul n-a mai văzut. Cucoana era atât de spilcuită că vecinii care au prins sosirea lor s-au lipit cu tot trupul de gard să nu scape nicio mişcare.

Curiozitatea sătenilor

A doua zi, pe înserate, tot satul ştia cine e soţul Rodicăi şi cât de bine se împacă cei doi. Trăiau de cinci ani şi o dată nu s-au certat. Au aflat şi cum a cunoscut-o pe Rodica. Venise fata la Bălţi, înainte de nuntă, să facă nişte cumpărături şi, intrând ba ici, ba colo, a nimerit şi în localul lui Igor. Era cu o consăteancă. De cum a zărit-o Igor şi-a zis că asta o să-i fie nevasta, asta, şi nu alta!

În ziua când a furat-o, Igor venise în sat cu gândul să o cunoască pe ea şi pe părinţii ei. Primul om pe care l-a întrebat unde e casa Rodicăi l-a uluit cu vestea că ea tocmai intrase în biserică să se cunune. Când a văzut-o în faţa altarului, şi-a zis că, dacă n-o fură, nu o va mai avea niciodată. Ştiţi şi voi ce a fost mai departe.

Secretul familiei

A dus-o la părinţii lui în sat. Peste două săptămâni, după ce i-a făcut alte acte, s-au înregistrat la oficiul stării civile din Bălţi şi au dispărut din Moldova. Igor avea nişte magazine la Extremul Orient în parteneriat cu nişte ruşi, colegi de facultate. Nu i-a permis Rodicăi să scrie acasă de teama ca fostul ei mire să nu se răzbune pe rudele lui. Rodica însă le-a scris cu regularitate, dar i-a rugat să-şi ţină limba după dinţi. După întoarcerea tinerilor din Rusia, părinţii fetei au fost de nenumărate ori la ei în ospeţie, însă o dată nu s-au lăudat în sat ce noroc a dat peste fiica lor. Şi uite că, la cinci ani după acea întâmplare, pentru prima dată a călcat Rodica pragul casei părinteşti.

Vestea a ajuns la Axentie chiar în seara sosirii lor acasă. Inima nevestei sale când a auzit că Rodica e în sat a pornit să bată atât de tare încât avea impresia că o să-i iasă din piept. „Dacă mă lasă şi o ia pe ea, ce mă fac?”, se măcina în gânduri femeia. Axentie însă n-a scos o vorbă. A coborât în beci şi a băut toată noaptea. Când s-a trezit, a băgat adânc mâinile în buzunare şi a ieşit în sat. S-a dus drept la casa Rodicăi. A chemat-o afară şi a întrebat-o dacă mai ţine la el. Aceasta i-a spus că are bărbat şi ţine acum la el.

Reacţia cucoanei

Igor a ieşit şi el din casă şi urmărea din prag discuţia dintre cei doi. Până a se dumiri ce se întâmplă, Axentie l-a doborât la pământ şi cum îl bătea, aşa îl bătea. S-au adunat în jurul lor trecători curioşi, vecini, socrii lui Igor, fraţii Rodicăi, dar niciunul nu s-a amestecat. Era o răfuială între cei doi, unul vinovat, altul rănit de moarte. Se băteau de la o femeie care le era dragă şi niciunul nu s-a întrebat ce crede ea despre treaba asta. Rodica însă a intrat în casă, lăsându-i să se tăvălească în colbul din drum în faţa Mariei care plângea în hohote.

Preluarea textelor de pe pagina www.gazetadechisinau.md pentru formatul online se face în limita a 1.000 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat.

Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Gazeta de Chișinău” și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here