Mama vitregă

500
0
Imagine simbol

Am cunoscut-o pe Cristina la spital. De o habă de vreme pe acolo îmi pierd zilele şi sănătatea. Mai ales că sufăr de o boală incurabilă, care progresează fără să ţină cont de ceea ce-mi doreşte inima şi mintea. Dar ceea ce vreau e să am nepoţi de la toţi cei patru copii ai mei. Nu ştiu de ce mi-am băgat în cap că dacă odoarele mele vor avea la rându-le urmaşi, voi trăi şi eu veşnic printre ei.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Au măritat-o părinţii la 20 de ani

Dar să vă spun despre Cristina. Am cunoscut-o, am îndrăgit-o şi o admir şi astăzi pentru omenia ei. S-a dus mamă la cinci copii, cel mai mare avea 14 ani, iar cel mic împlinise cinci. Grigore, bărbatul care a luat-o de nevastă, lucra şofer la spitalul lor, iar Cristina tot la instituţia asta bucătar era.

Până la Grigore a mai fost măritată femeia, dar nu i-a dat Domnul copii, pentru că, îmi spunea ea, au măritat-o părinţii cu de-a sila. Nu vă mire că se întâmplă aşa ceva şi în zilele noastre. Au măritat-o după un flăcău din mahalaua lor, care, nu se ştie de ce, rămăsese holtei până la 40 de ani. Cristina avea 20 în momentul măritişului.

Pentru că era bărbat înstărit, avea casă bună, maşină, vilă, rude puţine, părinţii de mult trecuţi la cele veşnice, s-au gândit părinţii fetei că mai bună candidatură pentru fiica lor nici că este. Dar Cristina abia de-şi suferea bărbatul. Când o atingea, avea impresia că o reptilă se înfăşoară în jurul ei. Împietrea totul în ea, inima abia de-i mai bătea, privirea-i devenea sticloasă, iar trupul ei lemn era. A dus-o şapte ani cu Petrică şi, într-o bună zi, fără să le spună ceva părinţilor, a ieşit din casa lui şi tot dusă a fost.

 A fugit de la primul soţ

A lucrat pe la Moscova, apoi însoţitoare de vagon pe un tren internaţional şi, când a auzit că Petrică s-a însurat și că are chiar și un copil, s-a întors la părinţii ei. Îl avea doar pe tata ei în viaţă atunci… Împlinise 32 de ani și viaţa ei era nearanjată. Ar fi vrut să aibă un soţ, unul sau doi copii, dar nimic din toate astea nu i se întrezărea în timpul apropiat.

Dar întâmplarea îți scoate uneori norocul în cale. Odată, şeful spitalului la care lucra a trimis-o la o bază după cumpărături și i l-a dat pe Grigore cu maşina de serviciu. Ei bine, lucrau deja de patru ani împreună, dar niciodată până atunci nu se întâlniseră.

Și despre ce aveau să-și vorbească doi oameni absolut străini? El, firește, despre copiii lui i-a povestit. Ea, despre taică-său, care zăcea la pat. Așa a aflat Cristina că bărbatul e văduv, nevasta i-a murit în timpul naşterii celui de al cincilea copil şi că de câţiva ani buni el face orice poate ca să-i ridice.

„De ce nu te însori?”, l-a întrebat Cristina. „Am încercat, i-a răspuns Grigore, dar care femeie o să se ducă mamă la cinci copii? Cum aud de ei, mă leapădă fără să le pese. De amant, da, m-ar ţine ele, de soţ însă nici că se gândesc… Uite tu, se întoarce spre ea Grigore, tu ai merge după mine şi să le fii mamă acestor copii?”. Cristina, care-şi închipuia că bărbatul glumeşte, i-a răspuns şăgalnic: „Dacă mă rogi frumos, de ce să te refuz?”.

Care femeie o să se ducă mamă la cinci copii?

Grigore, care nu ştia ce-i gluma, a oprit brusc maşina, s-a întors spre Cristina și a mai întrebat-o o dată: „Vorbeşti serios sau îţi baţi joc de mine?”. Femeia chiar s-a speriat un pic, în ce necaz oare a mai intrat?! Ca să scape mai uşor, unde face: „Mergem la tine acasă, îţi văd copiii, mă cunosc şi ei pe mine şi mai vedem”.

Grigore nu avea răbdare să se încheie ziua ceea de lucru ca s-o ducă pe Cristina la casa lui. Locuia la Telecentru pe o stradelă cu două rânduri de case pe marginea drumului, loc care era parcă rupt din peisajul unui sătuc de codru. Verdeaţă multă, flori la drum în faţa caselor, trandafiri galbeni şi roşii se agăţau pe garduri și boschete în curţi. Era o altă lume decât cea pe care o cunoştea Cristina. I-ar fi plăcut să trăiască aici.

Se descurcau bine şi fără o femeie străină

Copiii, toţi cinci, au ieşit zgomotoşi de pe unde erau în acel moment şi alergau spre poartă îndată ce s-a oprit maşina lui Grigore. Erau diferiţi: şi bruneţi, şi blonzi, iar fiica lui cea mai mare, chiar roşcăţică, de un ruginiu tomnatic era părul ei şi doi ochi albaştri îi luminau faţa. Când au văzut-o pe Cristina, zâmbetele au dispărut, de parcă le-a suflat vântul. Se uitau la ea bănuitori, chiar duşmănos.

Pe neprins de veste, instinctiv, s-au apropiat unul de altul. Fata cea mai mare, Angelica, i-a cuprins pe cei mici de după umeri şi s-a uitat întrebătoare la taică-său – adică cine e? În acel moment a înţeles şi Grigore că nu-i destul să aduci o femeie la casă ca să devină mamă pentru copiii lui. Mai trebuie s-o şi accepte, s-o îndrăgească, s-o preţuiască.

Dar era gata să facă orice. Se cam săturase de singurătate, avea 42 de ani şi se culca seară de seară în pat rece, avea griji, pe care cu mare inimă le-ar fi împărţit şi altora, se cam plictisise de viaţa asta, în care avea puţine bucurii. De ani buni n-a mai fost la nicio petrecere. Cine o să invite un bărbat fără pereche la o nuntă sau cumetrie? Zic, abia atunci şi-a dat seama şi Cristina că, dacă acceptă propunerea bărbatului, n-o să-i fie deloc uşor s-o primească copiii aceştia. Trăiau de unii singuri şi se descurcau destul de bine şi fără o muiere străină, cam de ce le-ar trebui o mamă?

Știa din spusele lui Grigore că Angelica se descurcă la bucătărie, că ştie să-i organizeze pe ceilalţi la diverse munci casnice, că de fapt fetiţa, de la vârsta de nouă ani, a luat în mâinile sale partea de activităţi ce-i revin unei gospodine. O ajută cu drag şi vecinele, dacă e vorba de ceva mai complicat.

Nu la copii se gândea Grigore când a cerut-o de nevastă. Voia bărbatul să aibă o familie completă. Să primească oaspeți cu nevastă în capul mesei, să se ducă cu ea la braț pe la rude și prieteni, dorea o muiere în pat, una curățică și frumoasă la vedere. Tocmai așa i-a părut Cristina. Și apoi, de cum a văzut-o, inima a început să-i bată mai repede, parcă nu-i ajungea aer să respire. Indiferent o vor sau nu copiii, el n-o să-i permită să plece de lângă dânsul.

Copiii o boicotează pe Cristina

Aşa că s-a uitat la ei cum stăteau lipiți unul de altul și le-a spus răspicat: „De azi înainte, Cristina va trăi cu noi, va fi mama voastră și soția mea”. Angelica a dat să spună ceva, dar Grigore i-a închis gura: „Nu se discută treaba asta! Să n-o supărați voi și o să vă împăcați de minune”. Au intrat în curte, în casă. Cristina a rămas uimită de cât de îngrijită era gospodăria. Tot lucrul la locul lui, peste tot măturat, spălat. La bucătărie ordine, ba și o mâncare fierbea pe plită.

Dar greu i-a fost până a câștigat încrederea copiilor… Dacă dădea să-l mângâie pe careva din ei, se strângeau ghem ca aricii. O dată n-au salutat-o primii. De se întâmpla să le facă observație, imediat i se jeluiau lui Grigore, chipurile vidma asta ne nedreptățește! Grigore îşi cunoştea odraslele, aşa că le asculta cu jumătate de ureche. Lui îi era dragă Cristina şi n-ar fi alungat-o din casa lui niciodată. Odată chiar i-a spus Angelei: dacă o supărați şi pleacă de la noi, vă dau la școala-internat şi am să vă iau acasă numai în vacanţe.

Cristina se întoarce în casa părintească

Zic, până s-au obişnuit unii cu alţii a trecut mai bine de un an, perioadă grea pentru Cristina. Cu atât mai mult cu cât nici femeile din mahala nu ţineau cu ea, ba chiar simţea nevasta că cineva le montează împotriva ei. Pentru că uneori odraslele lui Grigore nu i se supuneau deloc, făceau invers ce le spunea ea.

După venirea ei în familie niciun lucru nu era la locul lui. Striga Grigore şi la ea, şi la copii, uneori se apuca bărbatul de cap şi bolmojea: la casa de nebuni şi tot e mai bine decât aici. Iată că moare tatăl Cristinei, până atunci îngrijea de el o mătuşă pe care o plătea fata – îi mai dădea o pensie la cea pe care o avea.

Acum, dacă murise moşneagul, Cristina s-a cerut acasă de la Grigore, chipurile să pună la punct averea, să vândă gospodăria moşului. Ştii bine, i-a spus ea, sunt unicul copil și trebuie să am grijă de toate. În gândul ei însă îşi luase rămas bun de la Grigore şi familia lui. Într-un an şi jumătate se umpluse de venin şi şi-a zis: decât aşa mai bine singură! Nici să bănuiască Grigore ce-i în sufletul femeii.

I s-a lehămetit de măritiş

Dar iată că trece o săptămână, două, trei şi nu mai vine Cristina la el. Se duce bărbatul să vadă ce-i la mijloc şi o găseşte prăşind în grădină într-o rochie scurtă, cu picioarele goale şi aşa-i veni lui s-o pună la pământ și s-o iubească, că n-a rezistat ispitei. Dar oricum n-a convins-o pe Cristina să se întoarcă la el şi la copiii lui. Femeii i se lehămetise de măritiş. Trăia de una singură, făcea ce voia şi nu-i mai trebuia nimic!

Dar uite că lui Grigore treaba asta nu-i plăcu deloc. Atât de mult se supărase că, întorcându-se acasă, le-a poruncit copiilor: ori o aduceţi pe Cristina înapoi, ori vă trimit să trăiţi la bunica voastră la ţară. O să-i plătesc cât va spune ea, dar n-am ochi să vă mai văd. El, care până atunci vorbea despre odraslele lui cu atâta dragoste, de dragul Cristinei s-ar fi lepădat de ele. Și le-a spus-o la modul serios.

La 42 de ani, a devenit mamă

Pentru că din ziua ceea nu le-a mai vorbit. Venea de la serviciu, cobora în beci şi se îmbăta criţă. Nu-i mai păsa că Angelica duce gospodăria mai bine ca niciodată, nici că fecioru-său Costică a ajuns să câştige un concurs republican la geografie și că va pleca într-o călătorie, n-a mai chemat medicul la cel mic atunci când s-a îmbolnăvit. Zic, nu-i mai păsa de nimic. O voia pe Cristina lângă dânsul, dar ea nu se dădea convinsă.

„De ce să mă bag cu de-a sila în sufletele lor? – zicea femeia. – Cu tine n-am nimic. Vrei să mă vezi? Vino oricând, la tine însă nu mă întorc.” Dacă au văzut copiii că-i rău şi rău, şi-au luat inima în dinţi şi au venit toţi la ea acasă şi au jurat că au s-o asculte şi, dacă vrea ea, şi mamă o să-i spună, numai să vină la tatăl lor, să stea toţi împreună, căci tata bea de rupe.

Şi au tot venit până s-a întors Cristina la Grigore. Să nu vă închipuiţi că toate problemele cu copiii s-au rezolvat, după cum au promis ei, dar oricum era mai bine. Trăiesc împreună de zece ani şi Cristina i-a mai născut un copil lui Grigore. La 42 de ani, a devenit mamă.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here