Ființa umană, între biologie și religie

595
0
Secvențe din spectacolul „Martiri” de Marius von Mayenburg, regie de Luminița Țâcu, Teatrul Poetic „Alexei Mateevici”

Pandemia a făcut ravagii în viața culturală de la noi, sălile de teatru au stat mai mult închise în 2020, totuși, câteva spectacole de înaltă ținută artistică au fost realizate în stagiunea curentă, printre ele distingându-se „Martiri” de Marius von Mayenburg, în regia Luminiței Țâcu, producție a Teatrului Poetic „Alexei Mateevici”.

Rădăcinile violenței în piesa „Martiri”

Piesa „Martiri” de Marius von Mayenburg (traducerea din germană de Elise Wilk) ne prezintă o confruntare pe viață și pe moarte dintre concepte, principii, aspirații, dezvăluind modul cum ura se revarsă peste oameni, acoperind și anulând, de fapt, multe dintre falsele declarații de dragoste pe care semenii le rostesc în virtutea inerției, fără a le justifica în existența reală. Tânărul dramaturg Marius von Mayenburg are curajul de a săpa în psihicul uman și în contextul istoric până dă de rădăcinile violenței, ale agresivității extreme. În viziunea sa regizorală, Luminița Țâcu accentuează radicalismul, nonconformismul textului dramatic, aducând în fața publicului secvențe șocante ale cotidianului, iar în derularea vertiginoasă a acestora deslușim oroarea, setea de putere, multitudinea de măști sub care se poate ascunde o crimă.

Spectacolul este montat cu sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării din RM și Centrului Cultural German AKZENTE/ Goethe-Zentrum Chișinău, constituind un punct de reper în peisajul teatral basarabean. Scenografia bazată pe mobilitate, sugestivitate, pe interconexiunea dintre simbol și elemente ale realului, este semnată de Irina Gurin. Teatrul Poetic „Alexei Mateevici” reușește să valorifice la maxim un spațiu de dimensiuni reduse, realizând un spectacol percutant, complex, în care sunt puse în dezbatere probleme majore ale actualității. Spectacolul oferă unor actori tineri și foarte tineri o platformă de creativitate, de afirmare, posibilități de a descoperi chei personale în abordarea unui rol.

Fanatism religios și pasiunea pentru cunoaștere

Eroina piesei este Erika Roth, profesoară de biologie, chimie, geografie. Ea își apără cu fervoare dreptul la libertatea spiritului și la demnitatea sa de om al cetății, deschis spre provocările cunoașterii. Pentru ea, cunoașterea e un soi de religiozitate. În numele principiilor sale, Erika Roth execută în final un ritual apropiat de cel al crucificării: își bate cuie în picioare, arătându-le celor din jur că locul său este aici, în școală, și misiunea sa este de a preda biologie, chimie, geografie, chiar dacă e amenințată de fanatismul religios al unuia dintre elevi și de indiferența, gelozia, ura colegilor de breaslă. Elena Frunze-Hatman, în rolul Erikăi, impresionează prin autenticitate, forță de convingere, o naturalețe și o lipsă de patetism îmbinată cu o sensibilitate cutremurătoare.

Cel cu care se confruntă profesoara Roth, elevul Benjamin Südel, întruchipat de Eugen Prisăcaru, este de asemenea un personaj central, el își impune punctul de vedere cu vehemență, cu furie, cu un sincer sentiment al revoltei, își folosește inteligența sclipitoare pentru a obține, cu orice preț, superioritatea. Semne ale maturității, ale unor largi disponibilități profesionale vedem în jocul tânărului actor Eugen Prisăcaru, o speranță a scenei noastre. Remarcabilă, și capacitatea de transfigurare a tânărului actor Ion Liulica (Georg Hansen), ne uimește aptitudinea sa de a reda vulnerabilitatea și duioșia personajului său, un elev cu dizabilități, poreclit Schilodul.

Remarcabile, partiturile tuturor celorlalte personaje din piesă: Mama interpretată de Nina Lefter, Preotul Dieter Menrath înfățișat de Valentin Delinschi, Directoarea întruchipată de Cătălina Budu, Profesorul de sport Markus Dorflinger jucat de Victor Untilă, Eleva–Mihaela Chiu și profa de canto, jucată de Jastina Sajin.

Un ansamblu actoricesc care funcționează cu precizie și în deplină concordanță cu viziunea regizorală ce urmărește pas cu pas evoluția personajelor până la dezlegarea paroxistică a încleștării unor forțe opozante.

Un spectacol-avertisment

„În teatru nu poate să fie vorba despre a le arăta oamenilor cine are dreptate. Dacă arăt o crimă pe scenă, nu sugerez că ar trebui să ne comportăm așa. Teatrul trebuie să atace, așa că aș prefera să arăt pe scenă un personaj incorect politic decât unul corect politic, ca să ofer o piesă relevantă politic. Altfel, se ajunge la o predică bisericească, care le propovăduiește celor care gândesc ca noi. Ceea ce ar fi plictisitor și deloc provocator pentru intelect. Dacă văd ceva groaznic, asta mă pune în mișcare”, afirmă dramaturgul Marius von Mayenburg, autorul piesei „Martiri”.

Actrița Nina Lefter (Mama în spectacol) ne-a mărturisit, după premiera cu „Martiri”: „Timp de aproape douăzeci de ani am trudit pe scena Teatrului „Licurici”. Când Luminița Țâcu m-a distribuit în spectacolul „Martiri”, m-am speriat, dar omul responsabil din mine m-a încurajat în realizarea rolului unei mame frustrate, neputincioasă în gestionarea situațiilor aproape fără ieșire produse de fiul ei, un adolescent care trece printr-o criză. E un spectacol-avertisment, cu tentă socială, deloc ușor pentru mine, dar pe cât de mari sunt emoțiile, ce survin cu o zi-două înainte de spectacol, pe atât de mare e plăcerea de a fi alături de colegii de scenă și de a descoperi, cu fiecare spectacol jucat, noi subtilități ale acestui personaj. Mulțumesc, Luminița Țâcu, pentru încredere!”.

Actrița Elena Frunze-Hatman, directoare a Teatrului Poetic „A. Mateevici”, a declarat pentru GAZETA de Chișinău: „Această piesă, chiar dacă se încadrează într-o extremă la nivel de idei și concepții, are un spațiu bine-meritat  în politica repertorială a Teatrului „Alexei Mateevici”. Cu atât mai mult cu cât este un text atât de poetic. De asemenea, răspunde direct cerințelor spectatorului sec. XXI. Teatrul trebuie să surprindă, abordând problemele sociale și fragilitatea umanismului tot mai provocată  de perturbările imprevizibile ale contemporaneității. Nu este, nicidecum, o replică sau o lovitură Bibliei sau Bisericii, ci reliefează două ideologii fundamentale, religia și știința, interpretate și abordate impulsiv și pe alocuri eronat. Este un spectacol-avertisment, pentru ca să nu ne temem să spunem lucrurilor pe nume”.

Abia așteptăm redeschiderea teatrelor, pentru a vedea spectacole de calitate în Chișinău, inclusive piesa „Martiri”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here