Povestiri din amintiri

501
0
Veaceslav Negruța
Veaceslav Negruța

Se întâmpla în decembrie 2009.

După o perioadă grea de negocieri reușite cu FMI, după rectificarea bugetului 2009 (cea mai grea rectificare pe care a avut-o vreodată R. Moldova), dar și de promovare a bugetului pentru 2010 în Parlament, am ajuns într-o seară rece din decembrie la Teatrul „Satiricus”, unde era organizat tradiționalul eveniment de sfârșit de an, cu înmânare de statuete nu știu pentru ce merite obținute pe parcursul anului. Că 2009 a fost unul deosebit – e lucru cunoscut. Dar în ce privește meritele – doar „Satiricus”, probabil, le putea observa mai atent în acel an zbuciumat.

Uite așa, printre scenete vesele și mesaje calde, cu actori și regizori în scenă, se înmânau acele statuete de merit. Directorul Teatrului Satiricus, Alexandru Grecu, a pronunțat și numele meu. Conform scenariului, observat și în alte cazuri de băgare în seamă, a trebuit să urc în scenă pentru a-mi ridica statueta (ne)meritată. Cel puțin la acel moment nu aveam merite față de lumea teatrală, ca să fiu observat.

Sus, în scenă, Grecu avea ceva de spus despre fiecare persoană nominalizată, iar pentru a intra în posesia trofeului, nominalizatul urma să răspundă și la o întrebare formulată de actorii de la „Satiricus”.

Este mai dificil să redau acum formularea exactă a întrebării, prea greoaie pentru atmosfera caldă din sală și contextul acelui eveniment, dar precis era despre BNM, Talmaci (căruia tocmai îi expirase mandatul de guvernator) și Drăguțanu (proaspătul guvernator). Întrebarea chiar era prea complexă pentru a vorbi despre politici monetare în fața publicului relaxat și pus pe glume.

Dar răspunsul meu a fost scurt și simplu, ceva de genul: „Nu cred că ne reușește acum să găsim diferențe și explicații ce a fost până acum la BNM și ce urmează să fie, dar cert e că, deocamdată, Talmaci are în buzunarul său lei cu talmaci, pe când Drăguțanu, orice ar fi, în buzunarul de la pantaloni tot talmaci mai poartă.

Lumea prezentă în sală a explodat în hohote de râs și a pornit să facă și alte glume, dezvoltând pornirea mea glumeață. Directorul de la „Satiricus”, printre hohote, se auzi declarând la microfon: „Domnule ministru, când finalizați mandatul la finanțe, vă promit, vă iau la Satircus!”. A fost și asta o glumă, până la urmă.

Printre lumea relaxată și glumeață din acea seară era și un cetățean serios, cu planuri mărețe deja, după cele auzite. La doar câteva luni distanță, BNM a pornit „stanocul” și a tipărit multe „tiucuri cu lei” (vorba unui consilier mai vechi al unui președinte de RM) cu semnătura noului guvernator pe bancnote. Și au fost tipărite atât de multe bancnote că toate depozitele BNM au fost ticsite cu lei semnați de Drăguțanu. Pentru că erau atâția lei depozitați, peste ani, nici Cioclea nu a mai avut vreo șansă să tipărească bancnote cu propria semnătură. S-a văzut nevoit doar să bată monede noi. Scumpe monede! Precum scumpe au fost și „tiucurile cu lei”, care și acum își așteaptă rândul să iasă la lumina zilei.

De aceea e bine ca glumele din scena de teatru să fie tratate ca atare. Ca niște glume doar.

P.S. E doar o glumă că cineva ar fi tipărit bancnote (prea multe) și monede (prea scumpe), provocat de glume. Au fost alți „factori”…

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here