Lupta pentru imagine

457
0

Duminică în Republica Moldova se va da o bătălie pentru imagine. Pentru imaginea țării. Aparent, doi candidați luptă pentru fotoliul de președinte. În realitate, moldovenii își aleg chipul sub care vor apărea în următorii patru ani în lume.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Cine nu realizează acest lucru, crede că votează o persoană concretă care, odată ajunsă în fruntea țării, îi va rezolva niște probleme sau, eventual, va întreține niște iluzii. Amarul adevăr e că nici unul dintre candidați nu poate rezolva nimic. Sau: aproape nimic. Din două motive. Unu. Președintele RM este, potrivit Constituției, mai curând un mareșal al curții decât un conducător cu puteri depline al statului. Doi. Nici Igor Dodon, nici Maia Sandu nu sunt tipul de oameni care soluționează probleme. Primul candidat mai curând le creează (din senin), al doilea știe să le identifice (corect) și să le spună pe nume (franc), dar, în loc să le soluționeze, le oblojește cu experți și le bandajează cu negocieri și dezbateri.

Ambii acționează în funcție de o ideologemă și, poate, de o prejudecată, mai puțin în funcție de realități. Primul asudă, interesat, la vasalizarea țării. Teza lui e și teza celui care îi câștigă, de fapt, toate campaniile electorale: „Destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”. Prin urmare, tot ce face Igor Dodon e orientat spre subminarea statalității RM, deși dumnealui afirmă, cu sfidător tupeu, contrariul.

Al doilea candidat e marcat decisiv de experiența pe care a dobândit-o în Occident. Viziunea Maiei Sandu pentru RM se construiește pe sinonimia (alții ar zice „confuzia”) între modernizare și occidentalizare. Tot ce spune și face denotă o convingere fermă: reformele ca la carte, ca în Occident, vor schimba societatea. E greșeala dintotdeauna a reformatorilor care au încercat să imite (întocmai) Vestul în țările din lumea a treia.

Poporul nu e un mecanism reglabil prin aplicarea câtorva principii elaborate de societatea civilă în Power Point, ci o totalitate de mentalități, (pre)dispoziții și stări de moment. Doar convergența, în punctele esențiale, a unor stereotipuri și preconcepții împărtășite de mai multă lume creează iluzia de întreg social, de colectivitate.

Maia Sandu nu face parte din categoria politicianului flexibil, gata să țină cont de inerțiile locului. Concesiile sunt de neconceput, în cazul ei, întrucât lovesc direct la imagine: o imagine, cultivată grijuliu și metodic, de politician incoruptibil, corect, exemplar. Vorbim de un factor subiectiv aici care, în balanța marilor decizii și dileme, a prevalat întotdeauna asupra altor factori, obiectivi, inclusiv asupra interesului general.

Duminică însă nu ar trebui să conteze pentru noi nici chipul în sine al Maiei Sandu, asamblat după comme il faut-ul occidental, nici fizionomia anacronică de amic al Rusiei, reșapată întruna de actualul președinte Dodon. Duminică va trebui să hotărâm care dintre cele două imagini ni s-ar potrivi mai bine și, mai ales, ne-ar aduce mai multe beneficii.

Într-o lume a imaginii, în care toți, inclusiv Occidentul, au ajuns să te judece după felul în care te prezinți și nu neapărat după felul în care ești cu adevărat, e crucial să ai un președinte cu care lumea civilizată să vrea să dea mâna. Maia Sandu e președintele care ne va pune din nou țara pe harta lumii. Adică exact acolo de unde a vrut să ne șteargă Igor Dodon. Duminică, repet, doar acest lucru are vreo însemnătate pentru cetățenii RM. Restul e gargară și dezbatere sterilă.

Aproape un deceniu în urmă, Vlad Filat se ținea de mânuțe cu Angela Merkel. Era o scenă siropoasă, de telenovelă, care nu l-a ajutat prea mult pe prim-ministrul nostru de atunci, dar i-a fost de mare folos țării: timp de câțiva ani, RM a fost un subiect de discuție și parte a unor strategii UE în regiune. De aici, Acordul de Asociere, de aici, asistența financiară pentru proiecte vitale, pentru dezvoltare.

A venit momentul să îi acordăm și Maiei Sandu șansa de a ne reprezenta acolo unde această reprezentare contează. Căci fiecare mână strânsă cu multă căldură în Occident ar putea însemna un nou și substanțial câștig pentru RM. Prin urmare, să nu stăruim cu îndârjire în principiile, supărările și mofturile noastre. Să fim pragmatici. Căci duminică nu votăm un om, ci imaginea țării.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here