Lumea nu e cât se vede pe fereastră

Nimic mai curios și mai captivant pe lumea asta decât răsturnările de situații. Atunci cunoști omul și vezi de ce-i în stare. Prin 1994, Valentina, o femeie din Sângerei, a hotărât să lase casa, bărbatul și satul și să se ducă la muncă peste hotare. Nu era sigură c-o să reușească, dar nu avea încotro!

Rămasă şomeră, ia drumul exodului

La 49 de ani, rămăsese fără lucru, până atunci fusese soră medicală în localitate, dar, în lipsa unui medic, preluase cu de la sine putere toate funcțiile unui medic de la punctul medical din sat – făcea și analize de laborator, deservea bolnavii la domiciliu, era și moașă, și toată lumea cu necazuri de sănătate alerga la ea. Dar nu primea un salariu Valentina, pentru că primăria nu avea bani să remunereze specialistul acesta de profil larg, așa că de fapt femeia rămăsese fără lucru. Cei care veneau la poarta ei o mulţumeau pentru servicii cu ce mai aveau prin gospodărie. Dar și ei trăiau în mare sărăcie.

Un singur fiu avea Valentina și acela lucra medic la un spital din Chișinău. Necăjit și sărac și el. Soțul ei, pe timpuri tractorist, sta acasă, și el fără bani. E adevărat că mai avea câțiva ani până la pensie, era cu zece ani mai mare decât nevastă-sa. Zic, când a văzut ea că nu mai are nicio şansă să facă un ban în sat și nu are cu ce-și ajuta copilul din capitală, și-a zis: ori reușesc, ori mor, dar nu mă las! A împrumutat bani, a găsit o firmă la Chișinău care organiza grupuri de plecare peste hotare și s-a pornit spre Italia.

Prinsă şi expulzată

Ce pot să vă spun eu ce nu cunoașteți dumneavoastră? Că a trecut grupul lor de la o călăuză la alta până a ajuns în Germania. De acolo trebuia să-i preia altcineva. Dar pesemne călăuza lor a fost arestată și în apartamentul unde au fost cazați, în scurt timp, a apărut poliția și cele șapte femei din grup au fost arestate și până în seară și judecate. A stat Valentina la închisoare vreo două săptămâni, până i-au venit alți bani de la fecioru-său ca să plătească amenda și întreținerea în pușcărie. Așa prevedea legea lor pentru străinii care le treceau ilegal granița.

S-a întors acasă, dar nu pentru mult timp. A doua oară a pornit cu un grup din Ucraina și a ajuns în Italia. Dar cum să te descurci tu acolo, dacă nu cunoști limba, te afli ilegal în țară și mai ales că ai 50 de ani? S-a lipit și ea de o biserică ce avea grijă de toți sărmanii din oraș, acolo mânca, dormea pe unde se nimerea – în case nefinisate, prin tufarii din grădinile publice, dar odată pur și simplu s-a culcat sub peretele unei case mai dosite.

Revine în Italia şi se angajează infirmieră

O măicuţă de la biserica aceea a ajutat-o să-și găsească primul loc de muncă și ultimul de fapt. O lua deseori pe Valentina cu dânsa ori de câte ori se ducea pe la sărmanii bolnavi acasă. Și a observat că femeia noastră e pricepută în a face oblojeli, chiar și injecții, schimba cu pricepere bandajele și făcea multe alte lucruri care dovedeau că are pregătire medicală.

Călugărița s-a adresat la spitalul din localitate și a rugat medicul, care era un nepot de-al ei, s-o ia pe femeia asta la lucru. Pe post de infirmieră. O plătea directorul instituției din banii lui căci n-o putea lua în state, femeia neavând niciun fel de acte asupra ei decât pașaportul și acela fără viză de intrare în țară. Zic, o plătea din buzunarul lui pentru că, în timpul liber, femeia mai avea grijă și de casa lui.

Directorul spitalului era văduv, fără copii și ducea o viață de holtei, cu mese pe la restaurante și cu o casă cam neîngrijită. În scurt timp, Valentina i-a ordonat traiul. Venea bărbatul de la serviciu și-i era mai mare dragul să tragă acasă.

Răspunde provocării profesionale

Valentina gătea mai mult bucate de-ale noastre, dar pesemne italianului îi plăceau, pentru că o îndemna să le tot facă. Îi slobozea bani în mână cât cerea ea, i-a dat o pereche de chei de la casă și chiar i-a permis să stea la el. Loc berechet, și-apoi, cine l-ar fi bănuit de ceva dacă toată lumea în cartier știa că Valentina lucrează la dânsul. Deși era femeie frumoasă și la cei 50 de ani ai ei. Ca orice roșcată, avea o piele albă ca smântâna, toată presărată cu pistrui mărunți, de aveai impresia că e stropită cu aur, cu ochi albaștri luminoși, subțirică la trup, încât, vrei-nu vrei, tot te uitai la ea ca la o femeie plăcută privirii.

Ziceam că niciodată nu se știe ce-ți aduce ceasul. Într-o seară, Valentina era în spital, se reținuse pentru că în sala de operații medicii erau ocupaţi cu un bolnav care era în stare gravă după un accident rutier. Ea aștepta să facă ordine în sala de operații. La un moment dat, din secția de maternitate ieşi un medic tânăr, alb la față, dând neputincios din mâini și spunându-i ceva unei surori de caritate. Valentina s-a dat mai aproape și a aflat că o femeie aflată în travaliu nu poate naște, că-i scade tensiunea și el, medicul, se teme că o pierde. S-a apropiat de ei și i-a rugat să-i permită să vadă pacienta. Medicul era într-o stare încât nici nu și-a dat seama că vorbește cu infirmiera…

Ea își schimbă halatul și tot atunci alergă în salon. Ce-a văzut și ce-a făcut nu vă pot spune, atâta știu că a salvat pacienta, copilul s-a născut și toată lumea era în culmea fericirii. A doua zi, tot spitalul vorbea despre straniera ceea care lucrează infirmieră, dar de fapt e un medic nemaipomenit. Abia atunci directorul s-a uitat mai atent la ea și a văzut că nici chipul ei de femeie nu este al unei oarecare.

Moldovenii nu se alarmează când le cer nevestele să divorțeze

Ca să n-o întind prea mult, vă spun că a trimis Valentina scrisoare acasă și l-a rugat pe fiul ei să-i traducă toate actele de studii pe care le are, să-i trimită cartea de muncă, tradusă și ea căci se poate întâmpla, spunea mama lui, să lucreze în Italia conform specialității.

Apoi mai trece o habă de vreme și vine altă scrisoare din Italia. Mama îl roagă pe fecior să se ducă la taică-său la Sângerei să-l îndemne să divorțeze. Îi spune că aşa trebuie și așa-i bine. Tot prin fiul ei îi trimite soțului 10 mii de euro. Tot atâția bani îi expediază și fiului, cu rugămintea să-i trimită cât de repede poate și decizia judecătorească.

Ai noștri bărbați nu se gândesc nimic rău când le cer nevestele să divorțeze. Mai ales dacă au trăit zeci de ani împreună. Nici lui Grigore nu i-a trecut prin cap că nevastă-sa îl lasă pentru un alt bărbat. Avea 50 de ani femeia, cui îi mai trebuia baba lui? Așa că, cu 10 mii de euro, nevasta s-a spălat de Grigore și s-a măritat cu directorul instituției medicale în care lucra. Așa a sfătuit-o chiar Giovani că va putea legaliza actele ei în Italia și că va obține postul la care râvnea. Femeia a ajuns moașă în spitalul acela din Sardinia și nevasta directorului.

Moașă într-un spital din Sardinia și nevastă de director

Nu știu cine a suferit mai mult la vestea asta, fostul ei soț, care nu punea preț pe dânsa cât i-a fost nevastă, sau feciorul ei, care a urât-o de moarte după asta. Ori de câte ori se ducea la Sângerei își blestema mama mai dihai decât cel mai mare dușman, el, care până atunci o venera. Până și nevastă și-a ales să-i semene mamei lui.

Cel mai mult l-a durut faptul că mama lui, auzi tu neghiobie!? Uite mama lui i-a născut italianului un copil, un băiat, ea având aproape 54 de ani! Și încă – ce obrăznicie, îi scrie scrisoare lui cu rugămintea să vină în Italia să-și cunoască fratele. Să-și pună pofta în cui!

La vestea că fosta lui nevastă are un copil, Grigore s-a pus pe băut. Dacă mai spera că poate într-o zi femeia își va veni în fire și va trage acasă, uite că de acum încolo nu mai avea nădejdea asta. L-au găsit mort într-o dimineață cu capul într-un butoi cu apă, pe care îl ținea la colțul casei. Pesemne că, fiind beat, și-o fi băgat capul în butoi să se răcorească și acolo l-o fi găsit cea cu coasa.

Viorel i-a telefonat maică-si în Italia să-i spună vestea și s-o învinuiască anume pe ea de moartea tatei. Unicul lucru ce l-a făcut Valentina e că i-a trimis bani pentru înmormântare.

Fiul îşi blestemă mama, iar soţul moare de beţie

Dar cu fiul ei continua să comunice. Îi trimitea scrisori, bani, colete și aștepta femeia că într-o bună zi o s-o ierte și va putea reînnoda relația pe care au avut-o odinioară. Întotdeauna a ținut la dânsul ca la ochii din cap pentru că era unicul ei odor, pentru că-i semăna și avea o inimă de aur!

Dar Viorel se încăpățâna s-o ierte. Au trecut ani buni, fiul ei din Italia avea nouă anișori de acum, ea și soțul ei trecuseră de 60 de ani și gândul că într-o zi ar putea să moară și să-i rămână odorașul fără sprijin, o înnebunea.

I-a scris o scrisoare lungă lui Viorel și nevestei lui, în care era atâta iubire și atâta durere de mamă, care nu-și poate aduna la grămadă copiii, încât Lucica, nora ei, a trecut de partea soacrei și l-a tot ros pe Viorel încât acela, într-o vară, și-a luat familia și au venit la mamă-sa în Italia. Că au fost primiți împărătește e puțin spus. După 12 ani, Valentina și-a văzut feciorul și cei trei nepoți care s-au născut în lipsa ei. Au petrecut în casa lor de vară de pe malul mării, au făcut călătorii prin orașele cele mai vestite din Italia și s-au despărțit din nou rude apropiate.

Familia se reîntregeşte

De atunci, în fiecare an, Viorel își face vacanțele cu familia în Italia, iar italienii vin și ei în toamnă în Moldova. Cu ajutorul mamei, Viorel și-a ridicat o casă de mai mare frumusețea, unde încape tot familionul lor și loc mai este și pentru alții cât poftești. Tatăl său vitreg i-a plăcut. Chiar mult de tot. Când se întâlnesc, au despre ce vorbi și ce pune la cale.

Curios lucru, dar Gabriel, fratele său din Italia, atât de mult seamănă cu dânsul de parcă i-ar fi copil. Și-apoi, vorbește românește cu toți ai casei, chiar și Giovanni rupe un pic pe româneşte. Nu se sinchisește deloc printre rudele sale de la Sângerei. De curând, Valentina a împlinit 67 de ani, soțul ei, Giovanni – 69, iar Gabriel, băieţelul lor, 14! Au sărbătorit evenimentul în Moldova.